Diareea

Vezi galerie foto

Tranzitul intestinal normal poate varia de la pana la trei scaune pe zi la 3 scaune pe saptamana, fara a fi necesara adresarea catre un medic. Diareea este definita ca eliminarea a trei sau mai multe scaune de consistenta scazuta (moale, apoasa) pe zi sau a unui numar mai mare de scaune decat cel normal pentru varsta pacientului. Atat diareea acuta, cat si cea cronica pot indica o afectiune subiacenta si trebuie abordate cu seriozitate.

Pacientii cu diaree pot pierde mari cantitati lichidiene prin intermediul scaunelor apoase repetate, ducand in scurt timp la deshidratare si tulburarea homeostaziei - echilibrul necesar functionarii normale a organismului.

Desi diareea poate aparea la orice varsta, o atentie speciala trebuie acordata varstelor extreme (copiii si batranii), prin pricina riscului mai mare de deschidratare si complicatii secundare.

Diareea poate fi cu caracter autolimitant, secundar unei infectii sau poate persista, indicand o afectiune intestinala. Tipic, orice diaree care depaseste 4 saptamani este catalogata drept cronica. 

Printre principalele cauze de diaree amintim: 

- infectia bacteriana a tractului digestiv, secundara contaminarii alimentelor sau a apei potabile cu tulpini precum: Campylobacter, Salmonella, Shigella si Escherichia coli, Clostridium difficile. 

- infectia virala (in special la copii): cytomegalovirus, herpes simplex virus, norovirus si virusul hepatitei. Virusul cel mai frecvent implicat in producerea diareii este rotavirusul

- intolerantele alimentare: intoleranta la lactoza sau la gluten

- parazitozele: parazitii sunt microorganisme ce pot contamina apa si alimentele, infectand astfel tractul digestiv. Cel mai frecvent sunt implicati paraziti precum: Giardia lamblia, Ascaris lumbricoides, Entamoeba histolytica si Cryptosporidium

- reactii adverse medicamentoase, precum cele cauzate de antibiotice, antihipertensive sau medicamentele antiacide care au in compozitie magneziu

- bolile inflamatorii intestinale, precum boala Crohn sau rectocolita ulcero-hemoragica, reprezinta patologii cu evolutie ondulanta, care prezinta in tabloul clinic scaune diareice

- sindromul de intestin iritabil, un diagnostic de excludere, functional, reprezinta o afectiune frecvent intalnita in randul tinerilor la care nu se deceleaza o cauza organica responsabila de diaree 

- interventiile chirurgicale la nivelul stomacului, colecistectomia, chirurgia colonului sau a intestinului subtitre pot fi responsabile de aparitia diareei, prin perturbarea anatomiei sau functionalitatii normale a tractului digestiv

- cancerul colorectal se poate prezenta sub forma de diaree sau alternanta constipatie-diaree.

Diareea poate asocia dureri abdominale cu caracter colicativ, uneori de intestitate importanta, distensie abdominala, greata si chiar varsaturi si febra. In anumite situatii, precum bolile inflamatorii intestinale, scaunele diareice pot contine si sange sau mucus. In diareea persistenta, pacientii pot suferi urme de deshidratare si dezechilibre hidro-electrolitice, motiv pentru care, se indica adresarea catre medicul specialist in situatii precum:

- persistenta mai mult de 3 zile consecutive

- daca asociaza dureri intense abdominale si rectale

- daca asociaza febra

- daca in scaun apar produse patologice precum: sange, puroi, mucus etc.

- cand apar semnele de deshidratare: sete, astenie, tegumente si mucoase uscate, urina inchisa la culoare, ameteli, alterarea statusului mental etc.

Diagnosticul etiologic al diareei presupune in prima etapa anamneza si examenul obiectiv amanuntit. Doctorul va trebui sa aiba informatii complete despre alimentatia pacientului si mai ales asupra eventualelor modificari in alimentatia sa survenite in ultima perioada, despre conditiile de trai, medicatie administrata, schimbarea mediului etc. 

- analizele de laborator pot oferi informatii legate de dezechilibrele hidro-electrolitice sau acido-bazice si pot reprezenta un adjuvant in diagnosticul diferential intre anumite cauze de diaree precum intoleranta la lactoza sau gluten. 

- coprocultura si examenul coproparazitologic pot preciza cu exactitate agentul patologic (bacterie sau parazit) si determina sensibilitatea acestuia la anumite antibiotice sau antiparazitare

- radiografia, CT-ul pot identifica un megacolon toxic, complicatie importanta a infectiei cu Clostridium difficile. 

- in cazurile trenante, sigmoidoscopia si colonoscopia pot identifica eventuale boli inflamatorii intestinale, aspecte de tip infectios sau leziuni colonice cauzatoare de diaree.

In multe cazuri diareea este autolimitata si singurul tratament recomandat si suficient este hidratarea adecvata. Aditional, preparatele antidiareice pot ameliora diareea, dar acestea nu sunt recomandate in cazurile in care etiologia acestora este infectioasa, din cauza riscului de blocare a eliminarii agentului bacterian, perpetuand eliberarea toxinelor.

Preparate antidiareice ce au in compozitie agenti adsorbanti sau antibacterieni sunt preferate.Trebuie evitata administrarea empirica de antibiotice din cauza riscului de a crea rezistenta si de a selecta tulpini multirezistente, care pot genera infectii mai greu de stapanit.

Diareea de etiologie virala nu trebuie tratata cu antibiotic, tratamentul reprezentand doar unul simptomatic, adresat deshidratarii si durerilor sau varsaturilor. 

Alimentatia la pacientii cu diaree

Indicatiile de ordin alimentar variaza in functie de cauza responsabila de diaree, astfel incat:

- in intoleranta digestiva pacientul trebuie sa adopte o alimentatie care sa nu includa alimentul cauzant, precum evitarea lactatelor sau a glutenului. In cazul intolerantei la lactoza, exista preparate farmaceutice care contin enzima necesara digestiei lactatelor, permitand astfel pacientului sa aiba o alimentatie normala. In prezent exista de asemenea multiple optiuni fara lactoza sau gluten. 

- in diareea de alte cauze, se recomanda evitarea grasimilor, dulciurilor, alcoolului, condimentelor picante etc. Urmatoarele alimente sunt permise in alimentatia copilului cu diaree: orezul, morcovii, cartofii fierti, bananele, carnea de pui fiarta, etc. Acestea pot avea chiar un usor efect terapeutic.

Preventia deshidratarii

Deshidratarea survine atunci cand organismul pierde prea multe lichide si electroliti (in special sodiu si potasiu). Acestea trebuie inlocuite,, mai ales la copii, la care efectele deshidratarii sunt mult mai grave.Desi apa este extrem de importanta in prevenirea deshidratarii, aceasta nu este adecvata pentru administrare in aceasta situatie, ea necontinand electrolitii necesari. Este de preferat administrarea de supa, sucuri de fructe cu continut suficient de saruri. Exista de asemenea saruri si solutii de rehidratar, cu continut optim de electrolitic, pe care medicul le poate prescrie pacientilor.

Preventia diareei calatorului: pentru a evita astfel de neplaceri intr-o calatorie, va trebui acordata o atentie speciala alimentelor si prepararii lor inainte de a fi consumate. Alimentele, in special legumele si fructele, vor trebui spalate cu grija inainte de a fi consumate. In cursul unei calatorii trebuie tinut cont de anumite reguli pentru a evita diareea de etiologie infectioasa:

- nu va fi consumata apa din sursa nesigura (nici macar pentru spalatul dintilor) si nici gheata provenita din acelasi tip de sursa

- trebuie evitat laptele nepasteurizat

- fructele si legumele, inclusiv cele din salate, trebuie preparate si spalate cu atentie

- nu trebuie consumata carnea si pestele incomplet preparate sau crude

- nu este recomandat consumul alimentelor cumparate de la vanzatori ambulanti

- este permis doar consumul de sucuri sau apa imbuteliate de firme autorizate

- in calatoriile dumneavoastra este recomandat sa detineti medicamente antidiareice si eventual antibiotice specifice pentru astfel de situatii.

- diareea este o problema frecventa, insa frecvent cu caracter autolimitant

- deshidratarea secundare diareei poate duce la complicatii semnificative, in special in populatia pediatrica si varstnica

- tratamentul suficient in multe situatii este cel de substitutie a pierderilor lichidiene. In functie de cauza vor fi utilizate medicamente antidiareice sau chiar antibiotice, avand rolul de a opri diareea si respectiv de a trata cauza. In cazul patologiilor precum bolile inflamatorii intestinale sau cancere, este necesara adresarea catre medicul specialist pentru continuarea investigatiilor si tratament adaptat fiecarei boli.