Febra cronica (sindrom febril cronic)

Temperatura corporala mai mare de 37 grade Celsius, masurata in gura sau de 37,7 grade Celsius masurata in rect, ce persista de mai mult timp. Febra este provocata de proteinele zise pirogene eliberate in organism atunci cand globulele albe lupta impotriva microbilor responsabili de o infectie. Aceasta crestere a temperaturii actioneaza impotriva multiplicarii anumitor microbi. O febra mai poate fi prezenta in absenta unei infectii (infarct de miocard, tumora a sistemului limfatic).

Testele de rutina includ: hemoleucograma, VSH, biochimia, sumarul de urina, radiografia toracica, VDRL, intradermoreactia la tuberculina. Se recomanda efectuarea de hemoculturi seriate la toti pacientii. De obicei se pot doza aglutininele la cald.

Titrul ASLO este util pentru excluderea febrei reumatice. Anticorpii antinucleari, testele ARN si ADN sunt utile pentru diagnosticarea lupusului si a altor afectiuni inrudite. Uneori este necesara determinarea titrului de anticorpi anti HIV.

Pasul urmator este efectuarea de culturi din orice supuratie sau fluid suspect: sumarul de urina si urocultura, exudate faringiene si nazale, frotiu si cultura din sputa etc. Se pot lua apoi in considerare investigatii serologice: anticorpi heterofili la adolescenti, aglutinine la cald, teste serologice virale de faza acuta sau convalescenta (anticorpi IgM si IgG anti virusul respectiv).

Mai departe se pot face teste dermatologice. Ex: intradermoractia la histoplasmina, coccidoidina, blastomicina, brucellina, testul dermatologic pentru Trichinella. In suspiciunea de sarcoidoza se poate face testul Kveim (se injecteaza subcutanat o parte din splina unui bolnav cunoscut cu sarcoizoza, testul este pozitiv daca la 4-6 saptamani apar granuloame subcutanate).

Pasul urmator este efectuarea de radiografii in zonele afectate. Ex: radiografia dentara poate evidentia un abces. Radiografia oaselor lungi poate detecta metastazele osoase ale unei tumori maligne.

Pasul urmator este radiografia cu substanta de contrast a diferitelor sisteme. Ex: urografia poate detecta cancerul renal; colecistograma poate detecta calculii biliari; tranzitul baritat poate evidentia pancreatita cronica sau diverticulita; angiografia poate detecta periarterita nodoasa, aortita sau arterita cu celule gigante.

Pasul urmator este efectuarea unei tomografii abdominale sau pelvine. Daca rezultatul este negativ se poate lua in considerare tomografia toracica si mediastinala.
Ecocardiografia detecteaza vegetatiile valvulare si mixomul atrial.

Mai departe se poate face biopsia diferitelor organe. Ex: biopsia unui nodul limfatic poate pune diagnosticul de limfom sau sarcoidoza; biopsia musculara poate diagnostica periarterita nodoasa, polimiozita sau trichineloza.

Mai departe se poate face schintigrafia osoasa cu gallium pentru detectarea metastazelor, osteomielitei sau abceselor localizate.

Daca toate aceste investigatii sunt negative, laparotomia exploratorie ar putea fi necesara. Un test de fibrina poate indica febra mediteraneana; dozarea urinara a ethiocolanolonei poate indica o febra recurenta; dozarea porfobilinogenului urinar poate diagnostica porfiria.

Cea mai inteleapta metoda de a conduce investigatiile este cu ajutorul unui specialist in boli infectioase sau cu un specialist pe organul/sistemul cel mai probabil suspectat de infectie.