Sanul

La femei, sânii au în partea centralã mamelonul, la rîndul lui înconjurat de o zonã pigmentalã, areola. Pielea areolei, foarte finã, este uºor deformatã de orificiile glandelor sebacee, glandelor sudoripare ºi ale foliculilor piloºi.

Glanda mamarã este constituitã din vreo 20 de lobi glandulari plonjaþi în þesutul grãsos. Canale excretoare ale acestor lobi, denumite canale galactofore, se deschid pe mamelon.

Dezvoltarea sânilor este primul semn al pubertãþii feminine. Glanda mamarã recþioneazã la variaþiile hormonale din cursul ciclului menstrual ºi creºte în volum în perioada premenstrualã sub efectul estrogenilor.

La menopauzã, producþia ovarianã de estrogeni se prãbuºeºte, ceea ce antreneazã o miºcare a volumului sânilor.

Principala funcþie biologicã a sânilor este producerea de lapte. În timpul sarcinii, estrogenii secretaþi de ovar ºi progesteronul secretat de corpul galben, apoi de placentã, provoacã dezvoltarea glandelor mamare, precum ºi lãrgirea mameloanelor.

Chiar imediat dupã naºtere, sanii produc un lichid apos, colostru. Acesta face loc laptelui matern, dupã vreo trei zile, sub influenþa hormonului numit prolactinã.

În afara funcþiei sale de hrãnire a sugarului, sânul feminin joacã un rol estetic ºi sexual. Erecþia mamelonului este prima manifestare a excitaþiei sexuale urmatã de o turgescenþã a areolei, apoi de o umflare a întregii glande mamare.

Palparea sânilor trebuie sã fie practicatã în mod sistematic în cursul unui examen ginecologic. În plus, orice femeie trebuie sã realizeze în mod sistematic un "autoexamen al sânilor" cu scopul de a depista ea însãºi, cât mai devreme posibil, leziunile benigne ale sânului ºi de a putea, dacã este nevoie, sã consulte un specialist.

Femeia se aºeazã cu bustul gol în faþa unei oglinzi ºi evalueazã simetria pieptului sãu, existenþa unei eventuale reacþii a pielii. Ridicând braþele în aer, ea apreciazã ridicarea sânilor ºi o eventualã desimetrie la ridicare. Apoi palpeazã fiecare sân cu mâna din partea opusã a sânului. Cu latul mâinii, lipind sânul de torace, cautã existenþa unui nodul sau a unei zone indurate. Femeia mai verificã absenþa crustelor mici de pe mamelon, precum ºi absenþa deformaþiei sau retracþia acestuia. În cele din urmã preseazã fiecare mamelon; dacã apare o picãturã de lichid ea semnaleazã acest lucru medicului.

Prin alte examene ale sânului, mamografia (radiografia sânului) trebuie sã fie practicatã din 3 în 3 ani începând de la vârsta de 50 de ani.

În fine, o biopsie a sânului poate sã fie realizatã pentru a analiza o zonã suspectã descoperitã cu ocazia unui alt examen.

În afara perioadelor de alãptare, în cadrul cãreia sânul poate constitui sediul unei inflamaþii (limfangitã) care evolueazã adesea spre un abces, principalele patologii ale sânului sunt tumorale: nodul, chist, cancer.