Dezvoltarea psihomotorie

La sfarsitul primului an de viata, copilul isi manifesta evident nevoia de
companie.

Vrea sa se joace in incaperea in care se aflaceilalţi membri ai familiei si asteapta sa i se vorbeasca, iar daca este lasat singur, reactioneaza deseori  prin plans.

Un alt progres remarcabil este ca sugarul sta in picioare. El reuseste sa se agate de grilajul patului sau tarcului, incearca sa se ridice, si dupa multe eforturi si caderi, triumfeaza: sta drept în picioare.

Statul in picioare ("statiunea bipedă") este proprie omului. Este progresul cel mai important in dezvoltarea motorie a sugarului.

Acest triumf il simte si sugarul: fata lui este vesela, se uita cu mandrie in jur, se simte cumva la fel cu tatal, cu mama, cu fraţii sai mai mari. Nici n-a reuşit bine sa stea în picioare si de bucurie chiuie, incearca sa topaie, ridica bratele.

Bucuria si miscarile cu mainile sunt peste masura fortelor sale. El poate cadea; lovirea ii franeaza si amana incercarile. Nu-l lasati sa stea prea mult in picioare; daca se clatina, sprijiniti-l; mangaiaţi-l daca nu a reusit; luati-l in brate; jucati-va putin cu el, nu-l lasati tot timpul in pat, ci puneti-l intr-un scaun inalt.

Gambele lui sunt inca slabe pentru a putea sustine multa vreme greutatea corpului. Tinut la inceput de axile, iar după 2-3 saptamani numai de varful mainilor, sugarul poate pasi.

Curand invata sa se deplaseze sprijinindu-se de-a lungul patului, tarcului, apoi se tine de un fotoliu si reuseste sa mearga de la o mobila la alta.

Toate aceste incercari sunt insotite de multe caderi. Cand cade de la o inaltime mica, nu se intampla nimic; daca insa caderea s-a facut de la o inalţime mare sau daca a cazut pe un plan tare cu un segment al corpului mai sensibil (capul, rasucirea mainii etc.), sugarul tipa, nu se mai "opreste din plans" si amana incercarile cu cateva saptamani sau chiar luni.

Statul in picioare si deplasarea dau copilului prima traire a spatiului.

S-a amintit cat de mult timp ii trebuie sugarului pentru a reusi sa apuce obiectele. De-abia acum el ajunge sa prinda obiectele cu degetul mare(policele) si aratatorul(indexul).

Datorita acestui progres, el apuca obiectele usoare cu precizie si finete si-i face placere sa le arunce. Aceasta ii da si o senzatie de putere. Asezat intr-un scaun inalt, el apuca un cub si-i da drumul.

Apuca succesiv toate obiectele din jurul sau si se distreaza privindu-le cum cad. Asteapta laudele si aplauzele mamei pentru noua lui reusita; se necajeste daca nu i se dau inapoi obiectele cazute.

Cand i se redau, le pipaie, le duce la gura, le priveste si apoi le arunca din nou. Intre mama si copil, aceasta mica manevra este un joc; adesea cei din jur se irita, isi pierd rabdarea, il apostrofeaza, ii indeparteaza jucariile si-l parasesc. Este o greseala.

Continua sa se dezvolte. Copilul recunoaste persoanele din anturajul imediat si isi cauta obiectele pierdute.

Inteligenta practica se manifesta prin aceea ca poate deschide o cutie; poate executa unele ordine simple: deschide gura sau intinde manuta la comanda.

Copilul devine din ce în ce mai mult o mica personalitate. Preferintele si repulsiile se exprima prin manifestari din ce in ce mai pregnante. Este dibaci in anumite actiuni si ramane stangaci in unele gesturi, care par simple, dar care lui nu-i reusesc.

Parintii sunt datori sa urmareasca toate componentele fizice, spirituale si emotionale, care contureaza o personalitate.

Trasaturile de comportament care nu sunt pe placul parintilor nu se vor combate prea repede; se incearca mai intai sa se inlature ceea ce a aparut in mod nedorit.

Daca un copil este vioi, nu se va incerca sa se faca din el un copil linistit, obligandu-l sa stea cuminte; se reuseste mult mai si

Incepe sa inteleaga daca este laudat sau certat; inventeaza trucuri. Reactioneaza conform firii lui la mici "ordine" date de adulti. Strainii sunt priviti (selectiv) cu suspiciune.

Rade tare sau zambeste, isi exprima placerea sau disconfortul, dar atentia poate fi abatuta, incepe sa se joace cu altii, nu numai alaturi de ei.

Simte nevoia de societate. La sfarsitul primului an de viata, copilul isi manifesta evident nevoia de companie.

Vrea sa se joace in incaperea in care se afla ceilalti membri ai familiei si asteapta sa i se vorbeasca,iar daca este lasat singur, reactioneaza deseori prin plans.

Spune bisilabe in lanturi: "ma-ma", "papa", "ta-ta" fara adresa. Reactioneaza cand este strigat pe nume si cand i se solicita sa dea un obiect.

Imita zgomote auzite sau pe care le emite el singur. Moduleaza vocea tare, incet si soptit. Se joaca cu limba, cu saliva pentru a produce zgomot.