Dezvoltarea motorie

Asezat pe spate (decubit dorsal)
Sugarul se poate intoarce de pe spate pe abdomen pe ambele parti, dar prefera una din ele. Apuca picioarele, isi pipaie corpul spre a-1 recunoaste, intinde bratele in fata si ridica capul.

Uneori face "puntea" cu hiperextensia coloanei vertebrale: se sprijina pe cap si calcaie si isi ridica in sus trunchiul si abdomenul cu incurbarea coloanei vertebrale. Membrele inferioare sunt in rotatie externa, flectate (indoite) de la genunchi, iar unghiul format de coapsa si abdomen este obtuz: piciorul este in extensie fata de gamba, iar articulatia gleznei este mobila. De abia la aceasta varsta, extensia completa a membrelor inferioare este posibila. Miscarile sunt mai coordonate.

Sugarul nu mai prefera pozitia asezat pe spate. Incearca sa se intoarca pe o parte sau pe alta, ii place sa se agite, sa dea din picioare fara incetare, de parca ar pedala la o bicicleta, gangureste, lalalizeaza, trage cate un chiot.

Miscarile membrelor inferioare au o amplitudine mare; izbeste cu picioarele puternic, se opreste uneori pentru un minut si priveste pe cei din jur de parca ar vrea sa se faca remarcat, apoi reincepe,

Asezat pe burta (decubit ventral)
In aceasta pozitie ridica bine capul. Trunchiul este relaxat. Cand sta linistit pe burta, soldurile se lipesc de planul patului. Se sprijina pe antebrate sau pe maini cu echilibru bun. Poate privi lateral.

La 6 luni el se sprijina pe oricare din segmentele membrelor superioare, isi indoaie spatele, ridica sus capul si-l intoarce in toate partile, pentru a vedea tot ce se intampla in jurul sau.

Pus pe un plan orizontal solid (tarc, masa) incearca sa se deplaseze: indoaie si impinge picioarele, in timp ce isi indreapta si coboara capul, schitand mersul de-a busilea.

Pozitia sezand.
Daca este "pus sa stea in sezut" sprijinit de mama si aceasta isi retrage mainile care-l sprijina, sugarul tine mainile in fata, preluand destul de stangaci greutatea.

Intre 5 si 6 luni o mare parte din sugari pot sta in sezut pentru scurt timp, necesitand inca o perioada variabila de timp pana reusesc sa stea bine, fara nici un sprijin. Cei cu o dezvoltare foarte buna pot sta 1-5 minute, fara a obosi. Dupa ce a invatat sa stea in sezut si daca sugarului ii face placere, mama il poate aseza zilnic timp de 15-30 minute intr-un scaun pentru sugari. Pozitia aceasta il bucura, deoarece poate sa foloseasca ambele maini pentru joc.

Incercarile unor mame de a-l face pe sugar sa stea in sezut ridicandu-l mai des sau punandu-l intre perne, nu sunt urmate de succes. Sugarul va sta bine cand muschii spatelui sunt suficient de dezvoltati si-i poate controla. Nu se vor impune exercitii care-l obosesc sau irita!

Cand sugarul invata sa sada nu se poate mentine intr-o pozitie stabila decat cateva secunde, chiar daca este plasat intre perne. Cand cade sau da semne de oboseala va fi culcat in pozitia preferata (pe o parte sau pe spate).

Tractiunea de pe spate in pozitia pe sezut.
Daca mama introduce un deget in mana sugarului (dupa experienta noastra degetul mic pe care - fiind mai subtire - sugarul il cuprinde mai bine), iar cu celelalte patru degete il "asigura", tinandu-le in jurul antebratului deasupra pumnului, sugarul inalta capul si apoi intinde trunchiul si se ridica sprijinindu-se pe sezut, indoaie genunchii si apoi intinde membrele inferioare si se pivoteaza pe "fundulet". Nu i se poate da drumul pentru ca ar putea cadea, dar isi tine bine capul, il intoarce in toate partile, il pozitioneaza foarte bine in spatiu.

Unii, dupa ce au participat la ridicarea in sezut, tind sa se ridice in picioare si accepta cu greu ca din aceasta pozitie sa fie readusi in decubit dorsal (culcat pe spate).
Ulterior va manca, asezat in acest scaun.

Pozitia ridicata {"in picioare")
Daca mama sprijina pe sugar tinandu-1 de axile, acesta se sprijina nesigur la inceput pe varful picioarelor, apoi, in jur de 6 luni se sprijina ceva mai bine cu picioarele indepartate, dar genunchii sunt inca in flexie (usor si inegal indoiti), intregul corp este in pozitie simetrica (capul pe aceeasi axa cu restul corpului).

Aceasta nu inseamna ca va merge in curand. Va mai trece inca mult timp pana cand va sta in picioare si va merge. Intai trebuie sa invete sa stea in sezut (mult si sigur) si sa se obisnuiasca sa-si mentina trunchiul drept, inainte de a se incumeta sa se ridice pe picioarele sale "subrede". Nu este cazul sa fie incurajat sa stea in picioare, inainte de a se ridica singur in picioare pe marginea patului.

Incepe sa participe cu tot corpul la apucarea unei jucarii. Cand ravneste la o jucarie o fixeaza mai intai cu privirea, apoi deschide si inchide alternativ degetele, ca si cand ar prinde-o de la distanta, face miscari de supt, ca si cand ar gusta-o, agita bratele, incearca sa se apropie de ea.

Daca este asezat pe burta si i se pune un obiect stralucitor in fata, la mica distanta de mana, incearca sa se deplaseze, avanseaza putin pe burta si, dupa mai multe incercari, reuseste sa apuce obiectul dorit. Dupa succes se agita, tresalta de bucurie, izbeste cu putere gratiile patului sau ale tarcului, scoate tipete triumfale, isi cheama mama "pe limba lui", pentru a-i arata cucerirea pretioasa. La inceput strange bine jucaria, dar nu stie sa-i dea drumul (de abia pe la 10 luni va ajunge la aceasta performanta). Totusi, cum stransoarea se slabeste putin cate putin, jucarioara cade. Atunci incepe sa tipe, deceptionat, apoi isi reia incercarile.