Probleme speciale in timpul alaptarii la san

Pe parcursul primelor zile (cam o saptamana) este posibil sa fiti deranjata de crampe care apar in partea inferioara a abdomenului, imediat ce sugarul incepe sa suga. Este o actiune reflexa normala, prin care alaptarea determina contractii uterine. Rostul acestiu reflex este de a ajuta uterul sa revina la dimensiunea avuta inainte de graviditate. Aceste crampe dispar in scurt timp.

Tot in primele zile sau saptamani sunt foarte frecvente junghiurile la nivelul mameloanelor ce apar dupa ce bebelusul incepe sa suga si care dureaza cateva secunde. Ele nu au insa nici o semnificatie si dispar curand.

Infalamatii sau fisuri mamelonare. Durerea care persista pe tot parcursul alaptarii poate indica prezenta unor fisuri mamelonare si este necesara o examinare atenta a acestora (unele mame, foarte putine, au mameloane extrem de sensibile si continua sa resimta dureri in timpul alaptarii, chiar daca nu exista leziuni locale. Daca mamelonul prezinta fisuri (cel mai adesea din cauza faptului ca sugarul l-a mestecat doar pe acesta in loc sa cuprinda intreaga areola in gura in timpul suptului), se recomanda de obicei o combinatie de metode ce constau in trecerea la alaptari mai frecvente si in pozitii diferite, cat si in aplicarea locala a unor pungi cu gheata. Se pot folosi si unele unguente antiinflamatoare.

Unele mame spun ca, daca lasa cateva picaturi de lapte sa se usuce la nivelul mamelonului dupa alaptare, obtin un efect calmant foarte eficient in cazul iritatiilor locale. O alta metoda este reprezentata de expunerea mameloanelor la aer timp de 15 minute dupa supt pentru o buna uscare sau chiar renuntarea  la portul sutienului. Trebuie indepartata oricum captuseala impermeabila a acestuia. In unele cazuri poate fi utila folosirea unei mici strecuratori de ceai (de tipul celor carora li se poate detasa manerul), cu care sa acoperiti mamelonul, intr-un sutien ceva mai larg.

Alaptarile mai dese confera o stimulare permanenta a sanilor si indeparteaza senzatia de plenitudine locala.

Angorjarea areolara. Cea mai frecventa si mai sinpla cauza de angorjare a reprezinta supraincarcarea sinusurilor, spatiile de stocare a laptelui situate sub areola. Aceasta nu produce nici un discomfort mamei, dar regiunea areolara poate deveni atat de ferma si de plata incat sugarul nu o mai poate cuprinde in gura pentru a o comprima cu gingiile. El poate lua in gura doar mamelonul, pe care poate incepe sa-l mestece si astfel exista conditii pentru aparitia iritatiilor locale. In consecinta, este important ca mama sau doica sa mulga suficient lapte din sinusuri inaintea suptului, astfel incat regiunea areolara sa devina suficient de moale si de usor compresibila pentru ca sugarul sa o poata prinde corect in gura.

Nu este necesar sa se mulga prea mult lapte pentru a inmuia regiunea areolara; doua pana la cicnci minute de extirpare manuala a laptelui la fiecare san sunt de ajuns. Apoi, mama poate comprima regiunea areolara cu degetele, de deasupra si de dedesubt, in timp ce introduce sanul in gura sugarului, pentru a-l ajuta pe acesta sa o apuce corect in gura cand incepe suptul. Acest tip de angorjare este cel mai probabil sa para in cea de-a doua jumatate a primei saptamani de viata a sugarului, dureaza doua sau trei zile si nu mai apare dupa aceea, daca alaptarea la san continua in mod normal.

Angorjarea periferica. Acest tip de angorjare implica nu numai regiunea areolara, ci intreg sanul care devine ferm si provoaca discomfort mamei. Cele mai multe cazuri sunt usoare, dar in rarele cazuri mai severe sanul este umflat, surptinjator de tare si foarte dureros.

Cazurile usoare, obisnuite, pot fi rezolvate cu promptitudine punand sugarul la san si alaptandu-l. Poate fi necesara inmuierea prealabila a regiunii areolare prin exprimare manuala a sanului, daca acesta este prea ferm pentru ca bebelusul sa-l poata lua in gura. Pentru cazurile severe se poate apela la mai multe metode diferite de tratament. Daca sugarul nu poate consuma suficient lapte pentru a reduce distensia sanului, acesta trebuie masat in intregime, incepand de la periferie si continuand spre areola. In timpul masajului trebuie utilizat un unguent ce contine lanolina si vaselina sau un ulei vegetal pentru a evita iritarea pielii, dar acestea nu trebuie aplicate pe areola pentru ca p fac sa devina prea alunecoasa pentru a putea exprima mai apoi laptele. Masajul sanilor este obositor pentru mama si trebuie realizat doar pana la ameliorarea partiala a angorarii. Se poate apela la masaj o data sau de cateva ori pe zi. Discomfortul persista de obicei doar doua sau trei zile. Aplicarea unor comprese umezite cu apa calda, cu o temperatura confortabila, pare sa ajute la pregatirea sanilor pentru masaj. Daca masajul exprimat de exprimarea manuala a sanilor nu poate fi practicat eficient, se poate recurge la folosirea unei pompe pentru lapte. Intre supturi sau tratamente sanii trebuie sustinuti ferm, pe toate laturile, folosind un sutien robust, de dimensiuni adecvate sau un suspensor special ce se prinde de umeri. Suspensorul trebuie folosti in asa fel incat sa nu turteasca sanii, ci sa ii sustina ferm, atat de dedesubt,cat si lateral. Se poate recurge pe perioade scurte la aplicarea locala a unei pungi cu gheata sau sticle cu apa fierbinte. Medicul sau asistenta de pediatrie pot prescrie, de asemenea, diferite medicamente in aceste situatii. Angorjarea globala a sanilor, daca apare, se produce aproape exclusiv in cea de-a doua jumatate a primei saptamani, fiind rar intalnita dupa aceea.

Angorjarea datorata obstruarii ductelor de evacuare a laptelui (canalelor galactofore). Un al treilea tip de angorjare este similar celui precedent prin faptul ca nu afecteaza regiunea areolara si pentru ca este dureros, dar este limitat la un singur sector al sanului. El se datoreaza obsturarii canalelor galactofore si, cel mai probabil, apare dupa plecarea din maternitate. Tratamentul este asemanator celui aplicat angorjarii globale:
- aplicatii calde locale, urmate de masajul zonei angorjate;
- sustinerea sanului cu un sutien sau un suspensor eficient;
- aplicarea unei pungi cu gheta sau a unei sticle cu apa fierbinte intre sedintele de tratament;
- cresterea frecventei supturilor;
- modificari frecvente ale pozitiei de alaptare;
- odihna corespunzatoare a mamei.

Infectia sau abcesul sanului. Daca in interiorul sanului se dezvolta o zona de inflamatie, poate fi vorba de o infectie care uneori conduce la formarea unui abces local. Pielea care acopera aceasta zona se poate inrosi si pot aparea febra si frisoane. Trebuie sa va masurati temperatura corporala si sa luati legatura cu medicul dumneavoastra sau cu asistenta de pediatrie. Cu toate acestea, multumita metodelor moderne de tratament al infectiilor, nu ar trebui sa fie nevoie sa intrerupeti alaptarea sugarului la sanul respectiv, nici macat temporar.

Cupele pentru mameloane. Multe femei au folosit cu succes aceste cupe pentru a face mameloanele retractate sau inversate sa-si recapate pozitia erecta, pentru a reduce angorjarea sanilor prin compresia pe care o exercita asupra regiuunii areolare si pentru a mentine mamelonul uscat. Cupele se poarta in sutien in perioadele dintre alaptari. Ele sunt alcatuite dintr-o cupa interioara, gaurita, care se muleaza pe mamelon si una exterioara, mai proeminenta, fixata de prima, care protezeaza mamelonul de contactul cu sutienul. Intre cele doua componente se formeaza un spatiu in care se acumuleaza laptele ce se scurge din san (scurgerea laptelui direct pe sutien mentine umed mamelonul). Presiunea exercitata de cupa inferioara si de marginile sale asupra sinusurilor subareolare se presupune ca ajuta la diminuarea angorarii sanilor; de asemenea, aceasta presiune determina protruzia mamelonului, care persista catva timp si dupa indepartarea cupei. Aceste cupe trebuie purtate, pe cat posibil, incepand cu ultimele saptamani de sarcina.

Pe perioada unor afectiuni usoare, cand mama ramane acasa, se obisnuieste sa i se permita sugarului sa se hraneasca la san ca de obicei. Exista pericolul ca si bebelusul sa contacteze boala, dar aceasta se poate intampla chiar si daca mama intrerupe alaptarea la san. In plus, majoritatea bolilor sunt contagioase inca inaintea aparitiei primelor simptome. De obicei, racelile la sugari se manifesta mai putin sever decat la membrii mai in varsta ai familiei.

Unele mame observa o scadere a secretiei lactate pe perioada bolii, dar aceasta revine la normal prin cresterea frecventei alaptarilor.

Cand sugarului ii apar dintii nu-l puteti condamna daca incearca sa muste mameloanele cand simte mancarimi in gingii in perioada eruptiei dentare sau cand deja i-au aparut cativa dinti. Ei nu realizeaza ca pe mama o doare. Dar nu este vorba numai de durere; muscarea mameloanelor poate determina o iritatie atat de intensa a acestora incat sa necesite oprirea alaptarii la san.

Cei mai multi dintre sugari pot fi dezvatati cu usurimta de acest obicei. Introduceti-va imediat degetul intre gingiile sale si spuneti-i cu blandete "Nu". Daca sugarul incepe din nou, puneti-va din nou degetul intre gingiile lui, spuneti-i "Nu" si opriti alaptarea. Oricum sugarul incepe de obicei sa muste spre sfarsitul suptului.