Scoala

In masura in care este posibil se va asigura copilului o camera sau un loc unde sa-si aseze cartile si sa-si faca lectiile in liniste.

Pentru a putea lucra concentrat se vor evita: intreruperea lectiilor pentru treburi casnice, zgomote de fond (radio) sau vizionarea concomitenta a programelor TV.

Copilul va fi indemnat sa-si faca lectiile intr-un anumit interval de timp pentru a se putea dedica si altor ocupatii (jocul este inca o necesitate la scolar!), pentru a se plimba sau pentru a ajuta in gospodarie.

Copiii care stau mult deasupra caietelor de teme si cartilor nu sunt si cei mai buni elevi! Ei nu s-au deprins sa invete sistematizat; trebuie controlati si indrumati de parinti.

Randamentul scolar nu e intotdeauna egal cu gradul de inzestrare a copilului.

Un copil inteligent, dar nefericit, lucreaza greu la scoala. Altul, mai putin dotat, dar foarte harnic si disciplinat are note bune.

Unii copii gandesc mai incet si se blocheaza daca profesorii ii "iau mai repede", altii nu se pot exprima, chiar daca rationeaza bine.

Sunt si copii neastamparati sau visatori sau lenesi. Lenea se poate intalni la copiii care "prind prea usor" si care nu mai cred ca este nevoie sa invete; ea poate fi insa si o trasatura de caracter, rezultatul influentei unor colegi sau a lipsei de stimulare din familie.

Dificultatile scolare sunt consecintele fie ale unor deficiente psihofizice, fie ale unor dezordini afective.

Handicapurile care impiedica scolarizarea sunt numeroase. Dintre acestea amintim: debilitatea mintala, instabilitatea psihomotorie, insuficienta auditiva.

Tulburarile afective pot exista intr-un ansamblu de tulburari de comportament. Ele pot coexista ca o motivatie reactionala la un copil care prezinta unul dintre handicapurile precedente.

Opozitia fata de scoala se manifesta prin dezinteres (adesea asociat cu turbulenta), prin lentoare la lucru, prin scris de mantuiala, caiete prost intretinute si mazgalite cu pete de cerneala, prin teme nefacute sau neterminate.

Parintii trebuie sa duca un astfel de copil la medic si psiholog. Ei sunt cei care stabilesc daca dificultatile scolare sunt consecintele unei infirmitati fizice sau sunt pur psihologice.

Dintre numeroasele probleme afective ce pot duce la esec scolar enumeram numai cateva:

a) atitudini educative contradictorii, incoerente, variabile la parinti, lipsa de unitate de vederi sau inconsecventa;

b) neintelegeri grave in familie cu parasirea brusca a caminului de catre unul dintre parinti;

c) preocuparea inegala a celor doi parinti: unul autoritar, posesiv, celalalt sters, depreciat, "inexistent";

d) o gelozie fata de o sora sau un frate;

e) schimbarea frecventa a scolilor;

f) lipsa de preocupare a familiei pentru carti si ocazii de a se instrui (o familie care se intereseaza numai de fotbal si cantaretii la moda nu incita deloc pe copil la invatatura etc);

g)societatea ("gasca") de copii cu care-si petrece timpul liber.

In incheiere am tine totusi sa dam cateva exemple de copii etichetati ca "intarziati", cu dificultati la invatatura, care ulterior au devenit celebri: Louis Pasteur (elev mediocru care invata lent), James Watt (considerat marginit si stupid), Charles Darwin (putin istet si recunostea singur ca gandeste lent), Lev Tolstoi (nu putea si nici nu voia sa invete).

Dintre cazurile de copii-problema cu tulburari de comportament, nedisciplinati cu scolarizare in care au fost repetenti, iar mai tarziu in scoala militara cu acte grave de indisciplina si de conformism se poate cita cazul lui Winston Churchill, prim-ministrul Angliei in cel de al II-lea razboi mondial.