Copilul supradotat

In lucrarea "Etudes genetiques sur le genie", Catherine Morris Fox schiteaza biografiile a 300 de genii istorice. Pe baza performantelor intelectuale si a aptitudinilor manifestate de aceste genii in timpul copilariei lor, autoarea a evaluat coeficientul lor de inteligenta (IQ).

Exemplificarea cuprinde printre altii:
100-110: Copemic, Faraday;
110-120: Cromwell;
120-130; Bach;
130-140: Rousseau;
140-150; Keppler;
150-160: Tennyson;
160-170: William Pitt;
170-180: Voltaire;
180-190: Goethe;
190-200: John Stuart Mill.

Din biografiile acestor genii rezulta ca toti au primit din partea familiei si apoi a profesorilor lor un invatamant intensiv si precoce.

Fiecare dintre ei a trait intr-un mediu extrem de activ. In loc sa stea cu mainile incrucisate asteptand ca un astfel de copil "sa se coaca" parintii acestor genii au exersat inzestrarea de la natura a urmasilor lor de la o varsta frageda.

Dintre geniile romanesti am vrea sa amintim pe George Enescu, ai carui parinti s-au ocupat de el inca din perioada de prescolar si si-au dedicat intreaga existenta crearii de conditii optime de studiu pentru desavarsirea acestui geniu innascut.

Subliniem ca si un copil dotat poate pune probleme la invatatura. El poate lenevi pentru ca invatatura de la scoala nu-l mai intereseaza sau i se pare prea usoara, se plictiseste sau viseaza si sfarseste prin a obtine note mici.

El se simte izolat pentru ca nu gaseste pe colegii lui interesanti; cu unii profesori poate avea contacte dificile din cauza originalitatii sau a spiritului sau creator care il fac sa refuze sa-si faca temele obisnuite, preferand sa se ocupe de subiecte din afara programei scolare.

Unii copii inzestrati pentru o anumita materie de invatamant sunt mai putin competitivi la altele; ei reusesc mai putin bine decat ceilalti colegi in exercitii fizice si au un comportament social dificil.