Teoria inteligentei multiple

Teoria inteligentei multiple a fost dezvoltata in anul 1983 de Dr. Howard Gardner, profesor la Universitatea Harvard. El sugereaza ca notiunea traditionala de inteligenta bazata pe IQ (coeficientul de inteligenta) are limitele ei si propune, in schimb, opt tipuri diferite de inteligenta care sa acopere o paleta mult mai larga a intelectului uman.

Tipurile de inteligenta, cele 8 dimensiuni fundamentale ale conceptului de inteligenta multipla, potrivit teoriei Dr. Gardner, sunt: verbala/lingvistica, logico-matematica, spatiala, kinestezica, muzicala, intrapersonala, interpersonala si naturalista. Ulterior, Dr. Gardner a introdus si tipul de inteligenta existentialista.

Dr. Gardner afirma ca, in majoritatea sistemelor educationale si culturale, se acorda importanta doar inteligentei verbale si celei logico-matematice, neglijandu-se celelalte dimensiuni ale inteligentei multiple. El recomanda acordarea unei importante echilibrate tuturor celor 8 dimensiuni ale inteligentei multiple, acordarea atentiei necesare si copiilor/elevilor care manifesta inclinatii spre domenii artistice, naturaliste etc., cat si copiilor care adesea sunt etichetati ca avand probleme la invatatura, probleme de atentie/concentrare la lectii.

Acesti copii, avand in vedere modul lor deosebit de gandire, trebuie ajutati sa se dezvolte in domeniile spre care au inclinatii, nu sa fie demotivati datorita abilitatilor mai putin dezvoltate pe care le au in domeniile lingvistic si logico-matematic.

Dr. Gardner propune o transformare majora a modului de functionare a scolilor, prin pregatirea profesorilor si educatorilor astfel incat sa fie capabili sa prezinte lectiile intr-o varietate de moduri, utilizand muzica, teatrul, activitatile artistice, multimedia, munca in echipa, introspectia, excursiile si multe altele.

El propune renuntarea la predarea lectiilor, utilizand numai povestirea acestora de catre profesori/educatori, la temele pentru acasa, care nu-i mai permit copilului sa aiba timp liber, la insistenta cu privire la memorarea informatiilor seci predate in clasa. Teoria inteligentei multiple provoaca educatorii si parintii sa lucreze cu copiii in asa fel incat fiecare copil sa beneficieze de oportunitatea de a invata pe cai care sa armonizeze cu modul lui unic de gandire.

Nu exista o modalitate perfecta de invatare, dar este important ca educatorul si parintele sa gaseasca modalitatea potrivita de invatare pentru fiecare copil.

Abordarea invatarii conform acestei teorii nu inseamna ca pentru invatarea unui lucru trebuie folosite, intotdeauna, toate cele 8 canale, ci explorarea a cat mai multe posibitati de a invata un lucru pentru a putea decide care dintre ele sunt cele mai potrivite in fiecare caz particular.

Teoria inteligentei multiple extinde orizontul posibilitatilor de invatare/asimilare a cunostintelor dincolo de metodele conventionale, verbale si logico-matematice utilizate in majoritatea scolilor.

Teoria inteligentei multiple are implicatii puternice si in procesul de invatare si dezvoltare al adultilor, dandu-le acestora o noua perspectiva prin care sa-si analizeze, modul de viata, meseria, pasiunile si le ofera posibilitatea de a-si dezvolta, pe diverse cai (cursuri, programe de dezvoltare personala, hobby-uri), inclinatii pe care le-au avut in copilarie si care le-au fost inhibate prin impunerea unui mod de gandire si de invatare stereotip.

Thomas Armstrong considera ca sistemul educational Waldorf este cel mai apropiat de teoria inteligentei multiple.

Teoria inteligentei multiple a fost supusa multor critici pe parcursul anilor, dar cu toate acestea are foarte multi adepti si este promovata in multe scoli (in special in Statele Unite) si sisteme educationale. Dr. Gardner nu sustine faptul ca teoria inteligentei multiple nu este o teorie perfecta, dar este o imagine extinsa a definitiei clasice a inteligentei.

Iata ce spune Dr. Gardner: "Imi doresc pentru copiii mei ca acestia sa inteleaga lumea nu numai pentru faptul ca lumea este fascinanta si mintea omului este curioasa. Vreau ca ei sa inteleaga lumea astfel incat sa o poata face mai buna. Cunoasterea nu este acelasi lucru cu moralitatea, dar, daca vrem sa evitam greselile anterioare si sa avansam pe directii productive, trebuie sa fim in stare sa intelegem. O parte importanta a acestei intelegeri consta in a sti cine suntem si ce putem face... In ultima instanta, trebuie sa sintetizam pentru noi insine ceea ce intelegem. Intr-o lume imperfecta pe care o putem influenta in bine sau in rau, constientizarea faptului ca orice incercare conteaza este aceea care ne defineste ca fiinte umane."