Somnul

Daca va treziti copilul mai devreme si la ore fixe, pentru a merge la gradinita, de pilda, este bine sa-l culcati in jur de ora 19, asigurandu-i toate conditiile necesare unui somn linistit (lumina din camera lui sa fie slaba sau deloc, sa nu existe zgomote, etc.) Siesta (somnul de amiaza) nu mai este indispensabila dupa varsta de 4 ani, dar este bine sa-i asigurati cel putin o ora copilului dumneavoastra de repaus si odihna, chiar daca nu doarme (pentru multi dintre acestia somnul de amiaza devine un lucru greu de suportat).

Sunt rare si - de regula -  dispar spontan sau se amelioreaza prin corectarea unor deficiente în mediul de familie. Când sunt persistente, devin un mod de exteriorizae a unor nevoi neimplinite ale copiilor: carenta de sentimente sau lipsa fizica a mamei sau/si a tatalui.

Este o stare inconstienta, automata, manifestata prin actiuni coordonate in timpul somnului (individul merge, face actiuni sau miscari inconstiente), insa cazurile sunt foarte rare la aceasta varsta. Nu se cunoaste cauza exacta a acestor manifestari, dar se presupune ca se datoreaza unui sentiment de insecuritate de cele mai multe ori, dar este posibil sa fie determinat si de o masa copioasa  luata tarziu.

Spaimele cele mai frecvente sunt legate de întuneric si de singuratate. Se pot amplifica si persista pâna la 5-6 ani, avand bazele la varsta de 2- 3 ani. Cand copilul este foarte speriat de intuneric, lasati-i la indemana un intrerupator cu ajutorul caruia sa poata aprinde si stinge lumina dupa voie sau lasati-i o lampa aprinsa.

Dupa 3  ani unii copii se confrunta cu teama  de animale salbatice, iar la  5-6 ani (in special fetitele ) se tem ca la ele in camera, sub pat de cele mai multe ori, se ascunde un individ periculos.

La 6 ani temerile copiilor se concretizeaza  in fantome si umbre ascunse pe dupa colturi, dupa usi, etc., care reprezinta strigoi, ucigasi, hoti, etc.

Faptele care genereaza astfel de temeri sunt comentariile exagerate si in fata copiilor despre diverse evenimente neobisnuite, "impanate" cu povesti de groaza, filme horror, internarea copilului in spital sau inchiderea acestuia in camera pentru mai mult timp, etc. Daca parintii sunt echilibrati si copilul este ferit de sperieturi prea puternice, aceste spaime pot aparea, dar au caracter trecator.

Dupa parerea lui  L. B. Ames, visul isi face simtita prezenta la copilul de aproape 2 ani, iar de la 3 ani copilul incepe sa povesteasca diverse vise pe care si le poate aminti. Aceste povestiri insa pot reprezenta segmente din vise sau pura imaginatie a copilului.

La circa 4 ani, expunerea viselor este imbinata cu evenimente imaginare sau chiar reale, traite de copil. Majoritatea autorilor care au studiat visul sunt de parere ca acestea nu au o baza solida decat dupa 7 ani si raman fidle perioade scurte de timp.

De pilda, este real visul povestit de copil in mod spontan, imediat dupa ce s-a trezit, ulterior intamplarile visate fiind amestecate cu fantezia sau cu realitatea traite de copil.

Copiii au de obicei vise cu femei sau barbati urati si deformati ("baba-cloanta"), cu animale fioroase ce-i urmaresc, ca nu pot alerga si nu se pot apara, fiind prinsi de uriasi sau mostrii, etc.

Aceste vise sunt determinate de sentimentele copiilor de parasire sau de despartire, de teama, de pedepsire, dar nu trebuie sa reprezinte motiv de ingrijorare pentru parinti decat daca se repeta. In acest caz este necesara interventia unui psiholog sau pediatru.

Se intalnesc adesea asociate. Aceste manifestari apar inainte de varsta de 3 ani si sunt intalnite chiar si la elevi si studenti.

Vorbirea in timpul somnului este in legatura directa cu anxietatea si nelinistile copilului.

Scrasnirea dintilor este explicata prin caracteristici ale oaselor maxilare, iar alteori de unele tulburari cerebrale. K. Abe si M. Shimakawa au aratat - pe baza unor experimente - ca in cazul copiilor care prezentau una dintre aceste tulburari, ea se mentinea la unul dintre parinti pana la varsta adulta.