Primul an de gradinita

Raspunsurile online ale specialistilor nostri, nu constituie un diagnostic exact al problemelor de sanatate pe care le-ati prezentat !

Boli grave se pot manifesta prin semne care va par minore, iar un diagnostic corect nu poate fi pus decat in urma unei consultatii detaliate a copilului dvs. in clinicile de specialitate.

Sora mea are o fetita de 2 ani si 8 luni pe care a inscris-o la gradinita. Adaptarea a fost foarte dificila si de cand a inceput gradinita este mereu bolnava (viroze respiratorii doar, insa destul de neplacute ca sa necesite intreruperea gradinitei pentru cateva zile). As dori sa stiu daca varsta frageda are legatura cu acomodarea dificila si imbolnavirile dese. Care ar fi varsta optima pentru inceperea gradinitei?

Ce inseamna "Nu mai vreau la gradinita!"? Ce exprima copilul? Sa cedam si sa nu-l mai ducem sau sa continuam in ciuda protestelor lui?

Iata ca ne apropiem deja de anumite reactii, unele destul de violente, pe care copiii incep sa le aiba dupa inceperea gradinitei.

Copilul incepe sa planga de cand se trezeste dimineata si spune ca nu mai vrea la gradinita, rugandu-si parintii sa nu-l mai duca, sa ramana acasa, sa mearga la bunici etc.

Uneori copiii pot argumenta cererea lor, sustinand ca "nu le place la gradinita", "nu le place mancarea", "doamna este rea", "copiii sunt rai", "ii este dor de mama", "ii este somn", "vrea sa se joace acasa", "prefera sa mearga in parc" etc.

Parintii nu stiu daca sa ia in serios nemultumirile lui, se intreaba daca la gradinita este bine tratat, daca nu este prea mic, de ce nu-i place cand este asa de frumos acolo, daca este prea rasfatat sau incearca sa obtina prin orice mijloc ce-si doreste.

Sigur ca plecarea de acasa dimineata nu este un lucru placut, de asemenea, despartirea de parinti, drumul pe orice vreme catre gradinita, programul de acolo, multele ore petrecute printre straini.

Cu toate acestea, de multe ori, educatoarele linistesc parintii spunandu-le ca cel mic se opreste din plans imediat dupa ce ei pleaca si este vesel toata ziua, lucrand si jucandu-se cu ceilalti copii.

In aceste conditii, parintii pot spera ca aceste proteste de dimineata sa inceteze in cateva saptamani si copilul sa mearga cu placere.

Acesta este timpul de acomodare, in care invata numele colegilor, se imprieteneste cu unii dintre ei, se obisnuieste cu educatoarele, cu interiorul gradinitei si cu activitatile de acolo.

Ce simt copiii? Ce simt parintii?

Copiii pot simti revolta, suparare, uneori chiar furie sau disperare. In acelasi timp, pot simti curiozitate fata de ce se intampla la gradinita, bucurie cand ceva ii surprinde placut. La toate aceste trairi si sentimente ale lor ajungem adesea destul de greu pentru ca cei mici nu le pot exprima in cuvinte.

Cei care reusesc sa spuna ca simt se adapteaza mai repede si simt ca parintii ii asculta si ii inteleg. Pentru asta este insa nevoie ca parintii sa fie cei care sa initieze comunicarea si sa invete copilul aceste cuvinte care exprima trairi afective, sa le foloseasca ei insisi in mod curent si sa fie preocupati de ce este in sufletul celui mic si nu doar daca a mancat, a dormit sau a fost cuminte la gradinita.

Parintii simt si ei adesea vinovatie, suparare sau enervare ca nu reusesc, indoiala. Mamele spun: "mi se rupe sufletul cand il vad cum plange", "daca as avea cu cine sa-l las acasa, nu l-as mai duce" etc. Putini dintre ei raman indiferenti sustinand ca "toti copiii plang la inceput".

Trairile parintelui sunt foarte importante pentru ca vrea sau nu copilul le simte. Daca mama are indoieli si este nehotarata daca sa continue sau sa incerce din nou anul viitor, copilul nu va simti fermitate si incurajare din partea ei si nu va reusi sa se mobilizeze pentru a se integra in grup si in program.