Prima data la gradinita

Raspunsurile online ale specialistilor nostri, nu constituie un diagnostic exact al problemelor de sanatate pe care le-ati prezentat !

Boli grave se pot manifesta prin semne care va par minore, iar un diagnostic corect nu poate fi pus decat in urma unei consultatii detaliate a copilului dvs. in clinicile de specialitate.

Sora mea are o fetita de 2 ani si 8 luni pe care a inscris-o la gradinita. Adaptarea a fost foarte dificila si de cand a inceput gradinita este mereu bolnava (viroze respiratorii doar, insa destul de neplacute ca sa necesite intreruperea gradinitei pentru cateva zile). As dori sa stiu daca varsta frageda are legatura cu acomodarea dificila si imbolnavirile dese. Care ar fi varsta optima pentru inceperea gradinitei?

Ce facem daca cei mici se imbolnavesc?

Pentru un copil tinut mereu in casa, este firesc sa raceasca si sa ia diferite boli de la ceilalti copii. Acest lucru impune un tratament si o pauza acasa, dupa care mamele spun: "iar o luam de la capat". Copilul va plange din nou cand se va insanatosi si va merge din nou la gradinita.

Uneori, aceasta alternanta de 2-3 saptamani la gradinita si 1-2 acasa dureaza mai multe luni sau chiar primul an. Pe langa raceli, pot aparea tulburari digestive pentru ca cel mic nu este obisnuit decat cu mancarea facuta de mama.

Cu toate aceste imbolnaviri "normale", exista si o alta grupa de afectiuni somatice care sunt de origine psihologica. Ele se numesc "somatizari" sau "tulburari psihogene" si pot cuprinde: voma, dureri de cap, insomnii, anorexie, diaree, dureri de burta, enurezis etc.

Ele arata o suferinta psihica manifestata prin intermediul corpului si cel mai adesea medicul pediatru indruma parintii catre o psihoterapie sau o consiliere psihologica.

Cat de mare este schimbarea pentru copil?

Pentru copiii care nu au avut relatii cu alti adulti si copii, in afara familiei, schimbarea este mare. Ei se trezesc deodata intr-o cladire mare in care multi copii se alearga, plang, se bat, se imping, tipa.

Pentru cei care au participat la petreceri de copii, au fost in vizite, in locuri de joaca, in parcuri, au intrat in contact cu alti adulti si chiar au stat cu ei, adaptarea este mult mai usoara.

Pe de alta parte este foarte important programul zilnic. Trezitul la alta ora, masa diferita de cea de acasa si somnul de la gradinita in alt loc, alt pat etc. pot deveni pietre de incercare.

De aceea, de multe ori, atunci cand programul parintelui permite sau cand exista o persoana de ajutor (bunic, bona, vecina, alta ruda) sa se inceapa cu un program scurt, pana la pranz, urmand ca dupa ce copilul se adapteaza, sa se faca trecerea la programul cu masa si somn.

Care sunt semnalele de alarma?

Unii copii sunt atat de tulburati incat parintii incep sa devina foarte ingrijorati. Enurezisul si encomprezisul, voma, balbaiala, cosmarurile, insomniile, diferite frici si fobii care apar, ticurile, schimbarea comportamentului cu persoanele din familie sunt dintre cele mai frecvente.

Exista copii care nu mai rad, nu mai zambesc, nu mai sunt incantati de nimic, nu se mai joaca, nu mai vorbesc, plang din orice, devin foarte negativisti, refuza tot, nu mai mananca, devin agresivi sau autoagresivi. In aceste cazuri, nu mai putem vorbi despre o reactie de adaptare ci avem nevoie de ajutor.

Anca Munteanu
Psiholog - Psihologia copilului
Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie