Limbajul

In aceasta perioada limbajul are o dezvoltare exploziva. Copilul va face trecerea de la cuvinte izolate la propozitii elaborate formate din 2 sau 3 cuvinte, care sunt insa afectate de specificul limbajului copilului (le deformeaza pe cel cunoscute si chiar inventeaza altele noi - aceasta ajutandu-l sa-si exprime mai bine intrebarile si "parerile").

Trecerea la "notiuni" are ca premiza importanta capacitatea copilului de a intelege ce se discuta in jurul lui, excluzandu-se eventualele deficiente de auz.

La aceasta varsta copilul intelege denumirile si numele, insa pentru el numele este echivalent cu persoana sau obiectul pe care le exprima. De aceea este foarte important sa i se vorbeasca copilului cu calm, liniste, blandete, etc., o atitudine negativa, in care se gasesc tipete, scandaluri, etc., facand copilul sa o asocieze cu sentimente negative, ceea ce are un rol important in intarzierea vorbirii.

Cu timpul el intelege denumirile clare ale obiectelor si este capabil sa le recunoasca, treptat ajungand la constientizarea lucrurilor care il inconjoara.

Un sugar care are o dezvoltare normala poate pronunta 2 - 3 cuvinte bisilabice (mama, tata, papa, etc.), iar la 18 luni vocabularul sau este alcatuit deja din 18 - 20 de cuvinte.

Desigur ca momentul in care bebelusul pronunta primele cuvinte si - mai ales -  incepe sa vorbeasca fluent, difera foarte mult de la caz la caz.

De multe ori parintii incep sa se ingrijoreze si sa creada ca exista probleme de mutenie sau intarziere mintala ale copilului.

Este necesar sa se precizeze ca mutenia este intalnita numai in cazurile de surditate sau de deficiente grave ale sistemului nervos (infectii, hemoragii, traumatisme, boli ereditare, intoxicatii, etc.).

Pentru a va asigura ca nu are nici o problema cu auzul, faceti-i copilului un control ORL, iar specialistii va vor da raspunsurile pe care le cautati.
In cazul inapoierii mintale trebuie - de asemenea - facut un control amanuntit de un  medic specialist. In principiu insa, orice copil care  - in jurul varstei de un an - poate arata persoanele familiare sau aduce un obiect cerut, este normal.

Trebuie avut in vedere faptul ca exista un limbaj activ (in care copilul intelege si exprima prin cuvinte ce are de spus) si unul pasiv (in care ramane doar la stadiul de a intelege).

Chiar daca copilul foloseste doar limbajul pasiv pana la 2 ani, aceasta nu inseamna ca nu este normal din punct de vedere medical si pedagogic (de remarcat faptul ca unele personalitati importante au vorbit foarte tarziu: Thomas Carlyle, Lucian Blaga, Albert Einstein, etc).

Daca sunt normali, copiii cu intarziere de vorbire trec - in perioada 18 - 24 luni - printr-o schimbare brusca in dezvoltarea limbajului, ajungand la acelasi nivel pe care-l ating si copiii care nu au avut probleme de intarziere a limbajului.  

Ei incep de regula - cu cuvantul  "eu" (din cauza gandirii egocentrice), iar apoi nu mai pot fi opriti. Daca copilul foloseste si cuvinte pocite nu este indicat sa li se atraga atentia, dar trebuie ca parintii sa evite totusi sa-l imite.

In acest caz problemele de comunicare sunt mai des intalnite. Daca se folosesc totusi doua limbi in familie este indicat de specialisti ca in fata copilului fiecare parinte sa foloseasca numai o anumita limba.

De pilda, mama poate folosi limba materna (romana, maghiara, engleza, etc), iar tatal limba pe care o cunoaste.

Este foarte important sa se mentina o uniformitate in folosirea celor doua limbi de parinti, astfel incat sa i se ofere posibilitatea copilului de a face o legatura intre limba vorbita si persoana care o foloseste.

Daca vor fi folosite ambele limbi de ambii parinti exista pericolul de a se forma deficiente de limbaj la copil, incapabil sa invete doua limbi simultan.

Daca se rerspecta insa aceasta indicatie a specialistilor, copilul se va obisnui sa foloseasca limba specifica in comunicarea cu fiecare parinte, iar invatarea acestora va veni de la sine.

La 3 ani  vocabularul copilului se perfectioneaza, iar cel fonetic devine foarte variat. Un aspect demn de luat in seama este ca un copil isi insuseste mai multe cuvinte in cazul in care le aude accidental in familie (de la frati, parinti, rude, etc.) decat daca i se cere sa le invete.

Desigur ca vocabularul sau nu este bine format, existand dificultati de pronuntare si pocire a unor sunete, omisiunea altora si chiar a unor cuvinte scurte in cazul propozitiilor.