Biberonul afecteaza sanatatea dentara a copilului

Caracterizat prin aparitia precoce a unor carii grave (in jurul varstei de 3-4 ani), “sindromul biberonului”, datorat unei folosiri exaggerate a biberoanelor “indulcite”, este fara indoiala amenintarea cea mai periculoasa pentru sanatatea dentara la copilul mic. Dar si cel mai simplu de combatut.

Din pacate, nu este vorba despre o exceptie. “Sindromul biberonului”, patologie severa care afecteaza copilul mic inca de la aparitia primilor dinti, creeaza adevarate ravagii in Romania. La origine, un gest banal, aparent lipsit de importanta: ii dai copilului biberonul pentru a-l linisti. Cel mai rau lucru fiind sa i-l lasi pe toata durata somnului, de exemplu, sau toata noaptea… Fie ca este vorba despre suc de fructe, ceai indulcit sau un simplu biberon cu lapte, fara adaos de zahar, acestea constituie un pericol considerabil pentru micutii dinti in formare. In primul rand, deoarece aceste bauturi sunt bogate in hidrati de carbon, responsabili directi ai producerii de acizi la nivelul placii dentare si deci deosebit de cariogeni. Apoi, frecventa si momentul la care i se da copilului biberonul nu fac decat sa amplifice acest proces. In timpul perioadelor de repaus, salivatia, mai redusa, nu isi poate indeplini rolul anti-carie intr-un mod tot atat de eficace ca in timpul perioadei de veghe. Actiunea produselor cariogene este deci mult accelerata.

Eliminati deci, biberoanele nocturne sau biberonul somnului de dupa masa… sau alte biberoane care i se dau copilului in prize prelungite in momentele de odihna. Un biberon folosit in mod exagerat poate antrena grave tulburari dentare. Alt obicei nociv, “biberonul – taci cu mama”, care ii este intins bebelusului, apoi copilul mic de indata ce acesta scoate un cat de mic mormait sau un scancet de nemultumire. Copilul se afla astfel aproximativ toata ziua cu un lichid indulcit in gura. Nu mai este cazul sa demonstram relatia dintre frecventa ingerarii unui produs cariogen si intensitatea cariei. Atunci cand dintii sunt “scaldati” in permanenta intr-un mediu favorabil atacurilor acide, raspunzatoare de demineralizarea smaltului, saliva nu mai reuseste sa-si indeplineasca actiunea compensatorie. Fazele de demineralizare, generatoare ale fenomenului producerii cariilor sunt mult mai puternice, anulandu-le complet sau oricum, intr-o foarte mare masura pe cele de remineralizare. PH-ul placerii dentare se modifica si se intra astfel intr-un cerc vicios greu de oprit. Rezultatul: niste leziuni profunde (care se numesc carii "extinse") si foarte precoce ale tesutului dentar (in special incisivii superiori apoi caninii si molarii de lapte, in cazurile cele mai avansate), vizibile la microscop, atunci cand nu sunt vizibile la un examen clinic. La care se adauga durerile care le insotesc, deosebit de greu de suportat de catre copilul mic care nu stie sa le localizeze cu precizie si nu le poate exprima decat prin plansete, stari de nervozitate si alte tulburari de comportament... cu cat creste deficitul de minerale (in absenta unei remineralizari spontane sau prin aport de fluor, de exemplu), cu atat leziunea se extinde.

La inceput, suprafata dentara, demineralizata, ia un aspect cretos. Devenind foarte fragila, ea lasa sa patrunda elementele agresive care duc la aparitia unor pete maronii. In faza urmatoare, suprafata se prabuseste. Se ajunge la extractie, in general in serie, cu multiplele probleme pe care le poate genera acestora: persistenta suptului si a deglutitiei la o varsta care in mod normal ar fi trebuit sa predomine procesul de masticare, persistenta respiratiei bucale (ceea ce antreneaza tulburari osoase si ortodontice), o alimentatie lichida sau semi-lichida si deci o seama de dezechilibre alimentare, tulburari gastro-enterice si probleme de crestere... Dar si defecte de pronuntie, perturbatii estetice, complexe si cateodata dificultati scolare...

Solutia ultima ramane aparatul dentar, necesar pana la aparitia dintilor definitivi, amenintati si ei cateodata in acest mediu de policarii... in ciuda posibilitatii de tratare a acestor carii, este totusi destul de suparator sa se ajunga aici, cand de fapt procesul este atat de simplu de prevenit. Cu un minimum de rigoare (rezistati si nu oferiti atat de usor un biberon care oricum nu rezolva totul), un echilibru alimentar (o carenta cat de mica poate fi nociva pentru sanatatea buco-dentara) si o igiena dentara (periatul regulat al dintilor