De la nastere pana la doi ani

Copilaria prescolarului este plina de peripetii emotionante si tulburatoare. El exploreaza lumea mai intai cu ochii, apoi pune mana pe jucarii si obiecte, simte constiinta si va invata dimensiunile lucrurilor din mediul inconjurator.

De aceea jucariile ce i se ofera trebuie sa fie fara colturi, fara asperitati, sa poata fi apucate si manevrate, sa aiba toata gama coloristica, sa fie din cele ce produc sunete miscare, dar si fara.
La 12 luni poate sa se tina drept, poate manca si singur, mai intai cu mana apoi cu lingurita cerceteaza obiectele, se joaca cu ele, le triaza, le respinge pe unele.

Iesind la plimbare descopera natura de afara si inauntru. Prinde notiunile de sus si jos, dedesubtul patului si deasupra dulapului, unde sunt puse binenteles lucruri ce ii atrag atentia. Prinde notiunea "aici" si "acolo", se taraste, merge, construieste diverse sensuri spre a lua ce-i place.

Acum familia ii sadeste sentimentul de siguranta, mijloceste si faciliteaza relatia cu lumea, oferindu-i posibilitatea numeroaselor contacte, fiinte demne de explorat.

La 6 luni spune mama sau tata, dar abia spre 2 ani poate sa inteleaga corect ceea ce este corect sa faca.
Copiii pot pronunta la inceput cu greseli, dar parintii nu  trebuie sa-l imite, ci sa vorbeasca in permanenta corect.

Numarul cuvintelor pronuntate variaza intre 10 si 126 in aceasta perioada. Adesea fetele stiu mai multe cuvinte decat baietii.

Numarul de cuvinte depinde si de cantitatea situatiilor oferite de parinti in a-i indica numeroase obiecte, animale, oameni, etc.
La un an este incantat sa aiba public si este mare culegator de aplauze. Urmareste adultii, dar numai mama il intereseaza indeobste.

Sociabiliatea este o componenta importanta a dezvoltarii copilului. Aici este nevoie de multa rabdare, tebuie sa se vorbeasca, sa se asculte muzica, sa fie antrenat in toate inlaturand cu dibacie, eventuala reticenta fata de exigentele de comportare.

La 2 ani ii place sa alerge si trebuie sa-i creeam spatii, nu trebuie sa existe restrictii nejustificate care ar duce la impiedicarea cresterii armonioase a copilului. Se joaca deocamdata singur, nu are nevoie de copii, dar exploreaza exteriorul, atrage obiecte fara a le cunoaste, doar din pura curiozitate de necunoscut.

Curiozitatea naturala a copilului de a monta si demonta trebuie sa fie intretinuta nu franata; i se pot procura acele jucarii care dau raspunsuri marii sale curiozitati, jocurile simple de construit. Automobilele si trenurile au o prima epoca de glorie.

Activitatile culturale si creatoare. Ii plac cartile cu imagini simple, care au culori vii, ii place sa vorbeasca despre imagini, ii place sa fie intrebat si sa raspunda, ii plac povestile spuse in limbajul sau simplificat dar nu deformat. Urmarindu-l, cultivandu-i, desavarsindu-i creativitatea se ajunge la desavarsirea personalitatii lui. Parintii trebuie sa-l ajute sa ajunga la o reprezentare originala a lumii.

Domnica Ioana Lazar Noiembrie 2005