Tuberculoza

Tuberculoza este provocata de un microb in forma de bastonas, numit bacilul Koch, care poate infecta toate organele corpului, dar cel mai frecvent plamanii. Nu toti copiii infectati cu bacilul Koch se imbolnavesc de tuberculoza.

Dupa numele medicului german Robert Koch (1843-1910) descoperitorul acestui microb (1882).

Poate avea loc in apropierea copiilor cu un adult care elimina prin tuse microbul tuberculozei in mediul inconjurator (locuinta, scoala, lift, coridorul blocului, autobuz, tramvai, tren etc). Alteori (rar, este adevarat) sputa infectata, ajunsa pe obiecte de uz personal sau pe jucarii se usuca, iar microbii se pot prinde de particulele de praf, patrunzand prin inspiratie in plamani. Cand copilul este contaminat, microbul strabate caile respiratorii si produce o mica leziune pulmonara. In acest moment, daca se face intradermoreactia la tuberculina, aceasta devine "pozitiva". Leziunea pulmonara insotita de pozitivarea intradermoreactiei poarta numele de "infectie primara" sau "primoinfectie". De indata ce reactia la tuberculina devine pozitiva, este prudent sa se faca o radiografie pulmonara. De cele mai multe ori, primoinfectia tuberculoasa nu este manifesta, nu se insoteste de nici un simptom, trece neobservata. In alte cazuri, copilul face febra (37,5-38-38,5°C) este indispus, tuseste, nu are pofta de mancare, scade in greutate, devine palid.

Nu exista o varsta de predilectie pentru primoinfectia tuberculoasa. Se produce cand un organism neatins de infectie sau nevaccinat cu BCG este contaminat prin una din modalitatile enumerate mai sus. Efectul protector al vaccinului este considerabil.

Infectia tuberculoasa la sugar si chiar la copilul mic poate da forme grave. Primoinfectia este inevitabila. Daca nu se iau precautiile necesare (vaccinare BCG, depistare precoce, tratament corespunzator), bacilul Koch produce diseminari intinse in cei doi plamani si cateodata meningita tuberculoasa, forme de tuberculoza care pot pune in pericol viata copilului. Este mai usor si mai bine sa se previna, decat sa se vindece tuberculoza copilului!

Se rezuma la cateva precautiuni fundamentale: sa se vaccineze cu B.C.G. nou-nascutul. Rolul protector al vaccinului B.C.G. intervine la 2 luni dupa vaccinare.

Daca in familie exista bolnavi de tuberculoza, nou-nascutul si sugarul vor fi feriti de orice contact cu acestia: separarea copilului in alta casa; internarea in Leaganul de copii; internarea persoanei bolnave intr-un sanatoriu T.B.C. Cel internat in sanatoriu nu va mai reveni in familie decat dupa "negativarea" spuzei.

In orice familie in care se naste un copil, persoanele care au suferit in trecut de tuberculoza si sunt "scoase din evidenta" vor merge din nou la Dispensarul antituberculos teritorial (judet sau sector) pentru un control riguros.

Sa nu se piarda din vedere posibilitatea unei contaminari din anturajul oricarui copil. Un vechi bolnav, o ruda apropiata, un vizitator intamplator sau o persoana in varsta cu "bronsita cronica" sunt foarte adesea sursele de imbolnavire a copilului. Examenul de radiologie este obligatoriu la orice persoana straina angajata sa ingrijeasca copilul.

Intradermoreactia la tuberculina consta in injectarea in piele ("intradermic") a unei tuberculine purificate "P.P.D." (Protein Purified Derivative), preparata de Institutul "Dr. T. Cantacuzino" din Bucuresti. Intradermoreactia la tuberculina se face in scop diagnostic de catre cabinetele de fiziologie sau de pediatrie; in scop diagnostic la copiii care sunt banuiti ca sufera de tuberculoza; la contingentele de copii prevazute in calendarul de vaccinari, pentru selectionarea copiilor ce trebuie revaccinati cu B.C.G.; la copiii prescolari, cu ocazia intrarii in colectivitati; la orice copil in varsta de 0-10 ani, daca in familia respectiva s-a descoperit un caz de tuberculoza; in mod periodic, la indicatia pediatrului de la dispensarul T.B.C. la copiii care au in familie cazuri de tuberculoza in "evidenta" dispensarului antituberculos; in cadrul examenului de bilant al starii de sanatate a copiilor prescolari si scolari, cu ocazia admiterii in colectivitati prescolare (1-5 ani) si in cadrul actiunilor de revaccinare cu B.C.G. in clasele I, a Vll-a si in anul al IV-lea de liceu.

Se face la 72 de ore, luand in considerare numai papula (ridicatura) pielii ce se simte la pipait ca o denivelare fata de pielea din jur; se exclud reactiile eritematoase rosii simple. Se masoara in milimetri cel mai mare diametru transversal al reactiei. Reactia la tuberculina se considera negativa, cand are o dimensiune intre 0 si 9 mm, inclusiv; cand diametrul este de 10 sau peste 10 mm, reactia se considera pozitiva. Reactia pozitiva, daca nu este datorata unei vaccinari B.C.G. atestata prin prezenta cicatricei, traduce o infectie tuberculoasa. Cu exceptia virajului tuberculic, ea nu ne informeaza asupra vechimii infectiei si a gradului de activitate a acesteia.

La copiii prescolari cu reactii de peste 10 mm, precum si la elevii si adolescentii cu reactii de peste 15 mm se va efectua si un examen radiologie pulmonar, daca nu prezinta cicatrice vaccinala B.C.G. In cazul prezentei cicatricei vaccinale, controlul este indicat in caz de reactie generala febrila sau reactie locala necrotica, flictenulara sau cu diametrul transversal peste 15 mm la prescolari si peste 20 mm la elevi si adolescenti. Parintii sunt datori sa cunoasca rezultatele testarilor la tuhercullna si sa execute indicatiile medicale in caz de reactii pozitive.

Controlul radiologic se efectueaza prin radiografie la copiii intre 0 si 5 ani si prin radiofotografie la elevi si adolescenti. La toti copiii la care intradermoreactia a fost pozitiva se va face obligatoriu un control radiologie. Depistari radiologice ocazionale se fac si in urmatoarele imprejurari: trimitere in statiuni balneare; adoptie de copii; admiterea in licee, scoli profesionale, de ucenici, scoli postliceale, invatamant superior, incorporare in armata. Examenul radiofotografie ocazional are o valabilitate de 6 luni.

Adica prevenirea bolii prin administrarea de medicamente, se face la copii si tineri (0-20 ani) contacti cu bolnavi de tuberculoza cu bacili Koch prezenti in spuza.

In general, se administreaza izoniazida de doua ori pe saptamana, strict supravegheat de catre personalul medical sanitar din unitati (crese, gradinite, scoli, intreprinderi) sau de catre cadrele dispensarelor medicale urbane si rurale, medici de familie, asistenti). In cazuri exceptionale (copii mici care nu sunt in colectivitati), administrarea izoniazidei se face la domiciliu, de catre personalul sanitar al Dispensarului de pediatrie sau, cu totul exceptional, de catre parinti (localitati greu accesibile si fara unitati sanitare; perioade de intemperii etc).

Se face standardizat si strict supravegheat de catre personalul sanitar.

Primoinfectia tuberculoasa, tratata cu medicamentele actuale, se vindeca sigur, dar vindecarea completa este foarte lenta, in decurs de circa un an. Contrar a ceea ce se intampla in alte boli, nu se ajunge la distrugerea microbului, ci la inchistarea lui in organism, unde persista in mod nedefinit; din aceste motive reactia la tuberculina devenita pozitiva ramane asa pentru toata viata. Bacilii astfel inchistati pot fi tinuti la respect toata viata, aproape in toate cazurile. Cateodata totusi daca primoinfectia a fost neglijata sau tratata fara destula preseverenta, boala se poate "trezi" la pubertate, la adolescenta sau in perioada de adult. Atunci ea se manifesta prin infiltrate, caverne, expectoratie bogata in bacili Koch ce poate contamina orice persoana din jur si indeosebi pe copii.

Tratamentul se incepe, de regula, in unitatile spitalicesti (sanatorii etc), unde copilul sau adolescentul ramane internat cel putin 2 luni consecutiv.

In cazurile in care medicul fiziolog hotaraste ca tratamentul sa se efectueze la domiciliu, acesta se va face de catre Dispensarul de copiii, prin cadrele medii, cu colaborarea medicului de familie, cu sprijinul constient al familiei.

Alimentatia. Copilul va primi un regim alimentar normal, echilibrat. Nu este necesara supraalimentatia. In perioada de sugar se continua alimentatia la san. Daca este intarcat, se va depasi perioada de inapetenfa prin mese mici si repetate cu preparatul de lapte adaptat sau partial adaptat in functie de varsta copilului. Introducerea de alimente noi (sucuri, pulpa de fructe rase, supa, pireurile, carnea, galbenusul de ou) se face ca si la sugarul sanatos. Nu se va uita profilaxia rahitismului. La copilul mai mare se va da un regim alimentar variat, pregatit cu gust, constituit din 3 mese principale si doua gustari, in alimentatie este bine sa fie zilnic: carne, lapte si/sau derivate (branzeturi, unt), oua, fructe si zarzavaturi.

In perioada in care copilul are febra, tuseste, este trist, nu simte nevoia de miscare, se recomanda repaus la pat. De indata ce febra scade, tusea se rareste si copilul recapata vioiciunea, se indica mai intai miscarea in casa si apoi scoaterea afara, daca vremea este frumoasa (fara ceata, vant sau ploaie). Se prefera plimbarile prin locuri cu vegetatie bogata. Activitatea normala se reia la indicatia medicului. Dupa vindecare se vor evita suprasolicitarile fizice si psihice. Cura sanatoriala care constituia pe vremuri tratamentul de baza nu mai este obligatorie. Totusi viata in aer liber, la tara, sau daca este posibil, intr-o localitate de munte sau de deal are o contributie insemnata in calirea organismului si in consolidarea vindecarii. in perioada acuta a bolii, cura hei iomarina nu este indicat!