Tratamentul

Nu e nevoie sa fie chemat medicul cand copilului doar ii curge nasul sau tuseste de cateva ori pe zi. Dar trebuie neaparat chemat cand apar noi manifestari, cum ar fi durerea de ureche, tusea sau febra care apare sau se accentueaza la cateva zile dupa debutul racelii. Tahipneea (respiratia accelerata), iritabilitatea, oboseala excesiva care insotesc o raceala sunt simptome care necesita un consult medical de urgenta.

Majoritatea medicilor si parintilor nu retin copilul in casa si nu ii dau tratament atunci cand are o raceala simpla. Retineti ca aceste raceli simple sunt produse de virusuri si, ca urmare, antibioticele nu sunt de nici un folos. Folosirea lor excesiva si neadecvata nu va face decat sa determine selectarea unor colonii rezistente. Ca atare, atunci cand veti avea nevoie de medicament, el nu va mai fi util.

Daca totusi copilul dumneavoasta este susceptibil la raceli prelungite sau cu complicatii (cum ar fi bronsita sau otita), este necesar sa fiti mai precauti.

Medicii recomanda uneori umidificarea aerului in camera copilului in timpul unei  raceli. Este contracarata uscaciunea din aer datorata incalzirii camerei si se umezesc suficient mucoasele nazale si faringiene fiind ameliorata inflamatia lor. Umidificarea aerului este de o valoare deosebita in tratarea tusei uscate, rebele sau a crupului. In anotimpul cald, cand nu se incalzeste camera, este mai putin necesara umidificarea aerului. Cel mai eficient, dar si costisitor (intre 40-400 $), este nebulizatorul (umidificator) ultrasonic. Se poate folosi si unul obisnuit care costa sub 30 $. Indiferent de tipul folosit, va trebui insa sa curatati rezervorul de apa cel putin o data pe saptamana cu un amestec de acid clorhidric si apa. Se previne astfel cresterea mucegaiurilor si a bacteriilor in rezervor si raspandirea lor in incapere.

Un dispozitiv electric care produce umidifiere generand vapori fierbinti prin plasarea unei rezistente electrice sub un vas cu apa care este adusa la punctul de fierbere poate parea mai putin costisitor avand in vedere ca poate fi folosit si pentru incalzire. Este mai periculos deoarece un copil il poate lovi, vasul se rastorna si copilul poate sa se opareasca. Daca doriti un asemenea aparat, asigurati-va macar ca are un termostat pentru a putea sa se opreasca singur in cazul in care apa ajunge la temperatura dorita.

Medicul poate prescrie instilarea unor picaturi in nas. Aceste preparate sunt, in general, de 2 tipuri. Primul este reprezentat de apa sarata, pe care o puteti prepara cu 1/2 lingurita de sare la 200 ml in apa calduta sau o puteti cumpara sub forma de fiole de ser fiziologic de la farmacie. Acest tip duce la inmuierea secretiilor uscate si usureaza respiratia. Secretiile inmuiate cu apa salina se aspira cu o pompa speciala de cauciuc dupa una sau doua picaturi de ser fiziologic puse in nas.

Celalalt tip de picaturi pentru nas este reprezentat de substante decongestionante ale mucoaselor nazale. Se creeaza mai mult spatiu pentru respiratie si se poate drena mucusul. Principalul dezavantaj este ca, dupa faza de vasocostrictuctie, tesuturile reactioneaza printr-o inflamatie si mai puternica. Nasul va fi din nou infundat, iar daca instilatiile se repeta prea des, mucoasa nazala va putea fi iritata.

Exista 2 situatii cand se pot folosi cu efect benefic aceste picaturi. Prima este cand nasul copilului e asa de infundat incat acesta devine extrem de agitat. El nu poate suge, fiindca se sufoca, iar somnul ii este mereu intrerupt, in acest caz, putandu-se folosi si aspirarea cu pompa de cauciuc a secretiilor nazale. Copiii mai mari care nu pot dormi din cauza nasului infundat pot beneficia si ei de pe urma acestui tratament. A doua situatie este stadiul final al unei raceli grave, cand secretiile nazale purulente sunt atat de groase incat nu se pot drena de la sine.

Picaturile nazale nu trebuie folosite decat la sfatul medicului, nu mai des decat la 6 ore interval. Nu le folositi mai mult de 5 zile decat la indicatia medicului. Un dezavantaj al picaturilor nazale este ca pe multi copiii ii deranjeaza si, de multe ori, nu fac atat de mult bine incat sa merite efortul de a le administra.

Sunt unele cazuri in care medicul poate prescrie unele medicamente cu administrare orala. Multi medici folosesc medicamente administrabile sub forma de solutie (care sunt preferabile picaturilor) pentru a reduce secretia sinusala, bronsica, precum si nazala.

Picaturile nazale au efect mai bun daca sunt administrate astfel incat sa ajunga si in partile cele mai profunde ale nasului. Aspirati mucusul din vestibulul nazal cu pompa, apoi culcati copilul pe spate pe marginea unui pat, cu capul atarnand in jos. Instilati apoi picaturile in nari si tineti copilul in aceeasi pozitie 30 de secunde, ca picaturile sa poata ajunge pana in fundul cavitatilor nazale.

Ele nu pot vindeca o tuse, in sensul distrugerii germenilor care au provocat infectia. Au efect doar de a usura drenarea mucusului din caile respiratorii superioare, in special din trahee. O persoana care are o infectie a cailor respiratorii trebuie sa tuseasca din cand in cand, pentru a elimina prin expectoratie secretiile purulente. Este foarte important ca reflexul de tuse sa nu fie suprimat definitiv. Doctorul poate prescrie medicatia antitusiva cu scopul de a usura suferinta bolnavului, de a scadea intensitatea episoadelor de tuse care nu il lasa pe bolnav sa se odihneasca, sa manance si care produce iritatia gatului. Orice episod de tuse care nu cedeaza si care se repeta trebuie sa fie supus atentiei medicului. Acesta trebuie sa va recomande un medicament de tuse adecvat pentru copilul dumneavoastra. Nu administrati copilului medicamente pentru adulti.