Oreionul (parotidita epidemica, infectia urliana)

Oreionul este o boala infectioasa si contagioasa, produsa de virusul urlian, caracterizata clinic prin inflamatia nesupurativa a glandelor salivare si, uneori, a altor tesuturi si organe (pancreas, sistemul nervos, testicule). De obicei se localizeaza la glandele parotide (de aici se trage si numele de "parotidita"), situate la unghiul mandibular, sub urechi.

Izvorul de infectie este numai omul bolnav. In general, boala se raspandeste prin saliva si secretiile nazo-faringiene ce ajung la copil prin nas sau gura, mai rar prin obiecte contaminate. Un bolnav contagios din ultimele 2-6 zile de incubatie si timp de circa 2 saptamani dupa instalarea bolii.
Receptivitate Boala este foarte rara la sugar si la copilul mic. Peste varsta de 2 ani se intalneste mai des, avand maximum de frecventa la scolarii mari si la adultii tineri (12-25 de ani). Copiii care frecventeaza de timpuriu colectivitatile (gradinita) fac boala intre 3 si 7 ani. Oreionul lasa o imunitate solida si durabila, reimbolnavirile fiind exceptionale.

Perioada de incubatie este de 14-21 zile, cu limite extreme de 9-25 de zile. Inceputul bolii este de obicei lent cu febra mica sau moderata (37,8-38,5°C), oboseala, dureri de cap si scaderea poftei de mancare; uneori dureri articulare sau musculare. In formele severe de boala, debutul este uneori brusc, cu febra 39-40°C, varsaturi, dureri de gat si in zona glandelor parotide.

In perioada de stare apare o tumefactie a fetei, situata inaintea si dedesubtul urechilor. Tumefactia (umflatura) este localizata la inceput la o singura parte, apoi apare, de obicei, si la partea opusa. Uneori este nedureroasa, alteori este foarte sensibila. In timpul masticatiei si inghititului, copilul simte o durere vie in gat cu iradiere spre urechi, ceea ce impune o alimentatie lichida sau semisolida. Boala poate cuprinde si celelalte glande salivare (glandele submaxilare si sublinguale).

Rareori (circa 10% din cazuri) copilul se plange de dureri de cap si varsa, dovezi ale unei iritatii meningiene. Din fericire, meningita urliana, este, de obicei, fara gravitate si nu lasa urme. La baieti la pubertate si la tineri (14-25 de ani) oreionul poate atinge testiculele (orhita) determinand umflarea, rosirea si o durere penibila a acestora. Cand afecteaza ambele testicule, poate fi urmata de sterilitate. Se recomanda repaus strict la pat, comprese reci locale si aplicarea unui suspensor. Acesta se confectioneaza dintr-o bucata de carton gros, dreptunghiular, de 15-30 cm, cu o scobitura in V la una din laturile mari si captusit bine cu vata si apoi cu tifon. Suspensorul se aseaza pe coapsele bolnavului, iar testiculele sunt sprijinite deasupra, pe suspensor.

Pancreatita apare rar. Copilul varsa, are greata si se plange de dureri abdominale localizate in etajul superior al abdomenului. Pancreatita evolueaza catre vindecare totala. Se citeaza cazuri de diabet zaharat dupa parotidita.

Diagnosticul de parotidita epidemica este uneori greu de precizat. Se poate confunda, mai ales la inceput, cu tumefierea ganglionilor gatului din cursul infectiilor faringiene. De aceea, diagnosticul nu poate fi precizat decat de catre medic.

Copilul cu oreion se izoleaza si se trateaza la domiciliu. Internarea se face numai in caz de complicatii (meningita, orhita). Nu exista un tratament care sa distruga virusul. Pentru prevenirea complicatiilor, se recomanda repaus la inceput la pat, si spre sfarsitul bolii in casa obligatoriu, pe toata durata bolii.

Se fixeaza in functie de febra, de durerile la inghitit si de toleranta digestiva. In forme ce incep cu febra mare si dureri de gat se recomanda lichide in cantitati mici si repetate, la temperatura camerei (ceaiuri moderat indulcite, supe strecurate, sucuri de fructe, zeama de compot, lapte). Pe langa acestea in primele 7-10 zile se va mentine un regim cu lapte si derivate, vegetale, carne rasol. Se vor evita mesele prea copioase, excesul de grasimi si de dulciuri. Din cauza reducerii miscarilor de masticatie si a febrei, in gura se poate dezvolta o candidiaza, asa ca este bine ca bolnavul sa bea cat mai multe lichide si sa-si clateasca gura de mai multe ori cu ceai de musetel, cu bicarbonat de sodiu si/sau sa se puna in gura picaturi de glicerina cu stamicina.

Febra, durerea si agitatia se combat cu: Paracetamol, Algocalmin. Impotriva nelinistii se poate administra sirop de Romergan pentru uz infantil (1-4 lingurite).

In caz de varsaturi, la copiii intre 2 si 5 ani, se pot administra Metoclopramid (1 1/2 picaturi pe kg/corp/24 ore, divizat in 2-3 prize), cu prudenta, mai rar, potiuni sau supozitoare cu Clordelazin, iar peste 5 ani supozitoare cu Ermetiral pentru copii (0,005 mg).

Oreionul dureaza 5-12 zile. Copilul poate fi adus in colectivitate dupa 14-21 zile, cand a disparut tumefactia. In marea majoritate a cazurilor, boala se vindeca fara urmari. Copiii mici fac forme usoare.