Mesteacanul elimina apa din tesuturi

Mesteacanul este un arbore cu un aspect deosebit, având coaja alba, "pictata" cu dungi verticale de culoare închisa, aproape de negru. De la acesta se folosesc în special frunzele culese primavara si puse la uscat.

Apreciat pentru proprietatile sale, mesteacanul este recunoscut ca un bun diuretic (fara, însa, a forta rinichii), având capacitatea de a provoca transpiratia si de a ajuta în tratamentul reumatismului si al inflamatiilor de vezica urinara.
    
Din frunzele proaspete se prepara si un adaos pentru baie, folosit în tratamentul bolilor de piele dar si pentru spalatul parului, combatând matreata si favorizând cresterea unui par sanatos si viguros. De fapt, în majoritatea sampoanelor pentru par este continut si extractul de mesteacan (frunze si coaja). Mesteacanul contine substante amare, tanini, uleiuri eterice, vitamina C.
    
Pentru tratarea hidropiziei (retentia de apa în tesuturi), se poate prepara un ceai din patru lingurite cu vârf de frunze maruntite, care se oparesc cu o cana de apa clocotita. Se lasa un minut, se strecoara si se bea. tratamentul recomanda consumarea a doua cani de ceai pe zi.
    
Pentru bolnavii de reumatism si guta se recomanda ca ceaiul sa fie preparat în alt mod: se pun doua linguri de frunze maruntite într-o cana (250 ml) cu apa clocotita. Se lasa sa se raceasca. Atunci când apa are circa 40 de grade Celsius, se pune un vârf de cutit de bicarbonat de sodiu - care are rolul de a neutraliza un acid continut în mesteacan - sporind efectul diuretic.
    
O reteta folosita la tara, care ajuta în tratamentul colicilor intestinale, are ca ingrediente doua linguri suc de mesteacan, puse la fiert într-un litru de vin alb. Amestecul se lasa sa dea putin în clocot, apoi se beau înghitituri mici, în cazul durerilor. Sucul de mesteacan se colecteaza primavara, crestând putin coaja arborelui. Acest suc este bun si pentru masajul radacinii parului, dând acestuia un aspect lucios si oprind caderea. Parul se mai poate spala si cu infuzie de mesteacan (un pumn de frunze la doi litri de apa clocotita).
    
Pentru bolnavii de diabet (glicemie ridicata) se recomanda un ceai din amestec de frunze de mesteacan, frunze de afin si frunze de fag în parti egale. Câte o lingura din acest amestec la o cana cu apa clocotita se lasa un minut, se strecoara si se beau zilnic doua cani (una dimineata si una seara).
    
Sucul de mesteacan este bun si pentru combaterea viermilor intestinali, colici intestinale, combaterea transpiratiei abundente a picioarelor.

Mod de folosire      Ceai cu efect diuretic moderat: patru lingurite cu vârf de frunze de mesteacan, taiate marunt, se oparesc cu o cana de apa clocotita. Se lasa un minut, se strecoara si se beau doua cani zilnic.
     Adaos pentru baie: doua mâini duble de frunze de mesteacan se pun la macerat în patru litri de apa rece. Se lasa câteva ore, apoi se încalzeste, se strecoara si se adauga în apa pentru baie. Dupa baie corpul nu se sterge, se îmbraca un halat de baie si se trece la pat timp de o ora pentru a transpira abundent.

Sursa: Azi