Icterul

Icterul este destul de obisnuit la copii.

Circa 25-50% dintre nou-nascutii normali dau semne de icter, in timp ce un procent mai mare de copii nascuti subponderali si prematur prezinta aceste simptome.

De asemenea, sansele ca nou-nascutul sa aiba icter sunt usor sporite daca mama a facut o anestezie epidurala sau a luat Pitocin pentru declansarea sau accelerarea travaliului.

Trasatura caracteristica a icterului, ingalbenirea pielii si a albului ochilor, este cauzata de excesul de bilirubina din sange.

Bilirubina este un produs secundar firesc al distrugerii globulelor rosii "uzate" sau moarte; nou-nascutii tind sa produca o mare cantitate de bilirubina, deoarece au, in primele saptamani de viata, un numar prea mare de globule rosii (un copil are nevoie de mult mai multe globule rosii in perioada intrauterina decat dupa nastere).

In mod normal, aceasta bilirubina este metabolizata de ficat si, mai departe, cu ajutorul enzimelor bacteriene, in intestin, unde este distrusa ca sa poata fi eliminata prin fecale.

Dar adesea ficatul copilului este prea imatur, iar enzimele lui intestinale sunt inca inactive pentru a putea procesa bilirubina suficient de repede, asa ca, intre a doua si a cincea zi de viata a copilului, bilirubina ramane in sange, producand ceea ce se numeste icterul "fiziologic".

Icterul fiziologic este adesea intr-o forma usoara si nedaunatoare si nu cere nici un fel de tratament.

Aglomerarea de bilirubina atinge cantitatea maxima de obicei in aproximativ a treia zi de viata, apoi incepe sa dispara de la sine.

Daca nu dispare ci ia o forma grava, aglomerarea de bilirubina poate duce la afectiuni ale creierului si ale tesutului nervos.

In plus, icterul fiziologic este greu de deosebit de icterul "patologic", o boala destul de rara care poate fi generata de o infectie, o boala, o disfunctie interna sau de incompatibilitatea dintre sangele mamei si cel al copilului.

Daca este lasat netratat, icterul patologic poate duce si el la afectiuni ale creierului.