Hepatita A

Este cea mai frecventa si de cele mai multe ori cu evolutie buna. Particula virala este eliminata prin materii fecale in timpul perioadei de incubatie (2-4 saptamani) si timp de circa 50 de zile dupa aparitia icterului (riscul cel mai mare al transmiterii). Contaminarea se face pornind de la materiile fecale ale bolnavului (maini murdare, muste), fructe de mare, crustacee (scoici, stridii etc.) pescuite din ape murdare, alimente contaminate (fructe, zarzavaturi). De cele mai multe ori se transmite prin apa contaminata (conducte defecte, consum de apa din izvoare si rauri murdare, apa contaminata, folosita la spalarea zarzavaturilor). Copiii si tinerii sunt foarte receptivi. Boala confera imunitate specifica la virusul A, nu si la alte virusuri (B si C).

Majoritatea hepatitelor produse de virusul A la copil au o evolutie simpla, uneori chiar fara icter. Debutul se manifesta ca un sindrom gripal insotit de manifestari digestive (greturi, lipsa de pofta de mancare, varsaturi). Diagnosticul este precizat de medic prin examenul ficatului (marit, dureros) si de investigatii de laborator.

In forma tipica, perioada initiala dureaza o saptamana, cu febra moderata, lipsa de pofta de mancare, greturi, varsaturi, pierderea vioiciunii si cateodata la copiii mai mari dureri abdominale si diaree.

In faza de stare apare icterul care se insoteste de urini inchise la culoare si de scaune decolorate. Medicul constata ca ficatul se mareste si devine dureros. Cateodata apare si o marire a splinei (splenomegalie). Tabloul clinic se poate completa cu o eruptie maculoasa (pete), dureri ale articulatiilor si uneori chiar o inflamatie a articulatiilor (artrita).

Faza icterica a hepatitelor virale dureaza rareori mai mult de 4 saptamani. Persistenta icterului obliga pe medic sa caute o complicatie sau o alta cauza. Alterarea starii generale cu accentuarea icterului sau aparitia unei ascite (lichid in abdomen) si/sau a unei tulburari in coagularea sangelui, corespund unei hepatite mai grave sau, in mod exceptional fulminanta. Faza de convalescenta a hepatitei virale este variabila si se intinde pe o perioada de 1 pana la 3 luni. Nu evolueaza spre hepatita cronica activa.

Medicul urmareste: cresterea bilirubinei conjugate (dupa cel mult 4 saptamani revine la normal), cresterea tranzitorie a transaminazelor (constituie cateodata singurul indice al unei hepatite anicterice1, timpul de protrombina (prelungit) poate fi rapid corectat printr-o doza injectabila unica de vitamina K; formarea de anticorpi este crescuta in faza acuta.

Potrivit legislatiei actuale, orice caz de hepatita virala se interneaza in spital, unde tratamentul este fixat de catre medic in functie de forma de boala si de varsta copilului. Trebuie spus insa ca s-a constatat ca nu exista inca probe ca regimul alimentar restrictiv si nici repausul riguros influenteaza evolutia pe termen scurt si prognosticul. De indata ce starea copilului se amelioreaza, apetitul si toleranta digestiva revin, se va trece treptat, dar rapid la alimentatie normala, din care insa sa nu lipseasca principiile alimentare de baza: hidro-carbonatele (dulciuri, fainoase, zarzavaturi, fructe etc), proteinele (laptele, branza de vaci, carnea, pestele.

Consta in formarea si pastrarea unor deprinderi igienice ca: spalarea mainilor inainte si dupa masa, tacamuri bine spalate si cu folosire individuala etc. De ordin colectiv se impun: apa de baut necontaminata, closete curate si dezinfectate zilnic, spalarea robinetelor, educarea populatiei de a nu consuma apa din fantani infestate, ape curgatoare, fructe si zarzavaturi nespalate.

In primele 48 de ore de la expunere, injectia de imunoglobuline hiperimune previne hepatita in circa 75% din cazuri. Inainte de introducerea vaccinului inactivat, o astfel de injectie era folosita si ca prevenire pre-expunere, mai ales in caz de calatorii mai lungi de o saptamana in zone epidemice. In prezent, se prefera vaccinarea cu vaccinuri disponibile. In ultimul timp vaccinarea cu vaccin anti-A se practica si la noi la indicatia medicului.