Encefalita

Encefalita reprezinta o inflamare la nivelul creierului cauzata de un virus. HSV (herpes simplex) este unul dintre cei mai periculosi virusi; este fatal in 50% din cazuri atunci cand ataca creierul, dar din fericire acest tip de encefalita HSV este foarte rar intalnit. Unele forme de encefalita pot fi transmise de insecte. In ultimii ani, in USA de exemplu, virusul "West Nile" a starnit ingrijorare deoarece se raspandea foarte usor, prin intermediul tantarilor care il contractau de fiecare data cand muscau o pasare infectata. Forme mai putin grave ale encefalitei pot urma sau acompania bolile comune specifice copilariei, ca pojarul, varicela, rubeola, oreionul, etc. De exemplu, 1 din 1000 de cazuri de pojar dezvolta encefalita, care debuteaza la 4-7 zile dupa ce iritatia apare.

In cazuri mai putin grave se instaleaza de obicei febra, dureri de cap, apetit scazut, lipsa de energie sau o stare generala de rau. In situatii mai severe o persoana bolnava va suferi de febra mare, dureri acute de cap, greata si varsaturi, gat teapan, pupile de diferite dimensiuni, confuzie, dezorientare, convulsii, probleme la auz sau vorbire, halucinatii, vedere dubla, dificultati in miscarea bratelor sau a picioarelor, amortire, pierderi de memorie, ameteala, etc. La bebelusi se pot intampina dificultati in detectarea unora dintre aceste simptome, dar fiti cu bagare de seama daca copilul nu pare a se mai opri din plans sau daca vomita.

Inflamarea creierului in sine nu este contagioasa, dar oricare din virusii ce cauzeaza encefalita sunt. Pentru a fi protejati, copiii ar trebuie sa evite pe cat posibil contactul cu o persoana infectata. Deoarece encefalita poate fi cauzata de o varietate larga de microbi, si infectia se poate raspandi prin mai multe feluri. Tantarii sunt responsabili de transmiterea catorva tipuri de encefalita, ca de exemplu encefalita de tip "West Nile", "St Louis" sau "Western Equine". Alti virusi, ca herpesul sau varicela, se raspandesc in general atunci cand persoana infectata tuseste sau stranuta. Encefalita ce apare ca o complicatie a rabiei se poate raspandi cu ajutorul animalelor si a capuselor.

In zonele in care encefalita poate fi transmisa prin muscaturi de insecte, in special de tantari, copiii nu ar trebui lasati afara dimineata devreme si in amurg (perioadele cele mai active ale tantarilor). Capusele sunt de asemenea o sursa de raspandire a virusilor, asa ca verificati periodic animalul de casa (daca aveti) pentru a preintampina orice infectare.

Pentru marea majoritate a formelor de encefalita, faza acuta, atunci cand simptomele sunt foarte severe, dureaza pana la o saptamana, insa recuperarea totala se poate intinde pe durata mai multor saptamani, sau chiar luni.

Desi unii copii cu encefalite mai putin severe pot fi monitorizati acasa, este recomandat ca tratamentul sa se faca intr-un spital. Aici doctorii pot monitoriza cu mai multa atentie evolutia bolii si pot lua masuri in consecinta mult mai usor si mai repede decat in cazul in care pacientul ar fi acasa. Deoarece antibioticele nu au efect impotriva virusilor, ele nu se vor folosi pentru tratarea encefalitei. Medicamentele antivirale (acyclovir) pot fi utilizate in tratamentul unor forme de encefalita, in special in celei de tip HSV (herpes simplex virus). Corticosteroizii pot ajuta la diminuarea inflamarii creierului.

Majoritatea persoanelor cu encefalita se refac in totalitate, insa intr-un mic procent din cazuri inflamarea creierului poate duce la afectiuni permanente (pierderi de memorie, deficiente la vorbire si la invatare, lipsa controlului asupra muschilor, etc). La copiii mai mici de 1 an si la adultii de peste 55 de ani riscul mortii in urma infectarii cu encefalita este cel mai ridicat. Encefalita de tip herpes simplex este deseori fatala daca nu este tratata cu medicamentatie antivirala.

Chemati doctorul daca copilul prezinta urmatoarele simptome: dureri acute de cap, convulsii, gat intepenit, fotofobie (sensibilitate dureroasa la lumina), vedere dubla, dificultati la mers, probleme la vorbire sau auz, senzatie de amortire, pierderi de memorie sau cunostinta, apetit scazut, varsaturi, planset neincetat, stare de letargie.