canarul2010

Ma bucur sa va anunt ca toate sfaturile primite au dat roade.Nu a fost usor... dar azi fiul meu a redevenit iar elevul silitor, sigur pe el, model in clasa pentru ceilalti, dornic sa-si rezolve sarcinile si indatoririle de elev. S-a schimbat si relatia lui cu doamna invatatoare...A invatat sa nu se mai teama nici de ea nici de eventualele calificative nedorite. Si in casa e din nou armonie! Va multumesc din suflet! Sa aveti Sarbatori Fericite!!!!

Exista atat de mult adevar in ceea ce mi-ati spus aici...As fi ipocrita sa nu-mi recunosc si propriile greseli...Poate ca nu intotdeauna am avut reactia potrivita. Poate si exigenta noastra, a parintilor, a contribuit la aceasta stare...Explicatii, incurajare, ocrotire si iubire primeste din plin (din punctul meu de vedere)!Dar iata ca nu este suficient... Clasa I a parcurs-o fara nici o dificultate...a fost o placere sa mearga la scoala, nu a fost niciodata stresat de aceste calificative...nu am fost nevoiti sa-l criticam sau sa-l sanctionam pentru ca isi indeplinea sarcinile cu seriozitate.Era mereu dat ca model in clasa...A fost intotdeauna intre primii trei scolari fruntasi la invatatura ai clasei.Si totusi...anul acesta e diferit. Voi incerca sa tin cont pe viitor de toate aceste sfaturi primite si sper sa reusesc sa-i readuc increderea in sine. Va multumesc din suflet pentru deschiderea pe care mi-ati aratat-o!Sper sa va pot povesti cat mai curand ca aceasta problema este de domeniul trecutului!

Da.Poti face si tu ceva si este foarte important acest lucru Desigur ca părinţi suntem preocupaţi şi interesaţi cum să ne creştem mai bine copii şi cum să ii formăm astfel incit ei să devină nişte adulţi care sa poată face faţă cu incredere incercărilor vieţii, iar asta transpare din ceea ce ai spus pina acum În creşterea copiilor multe depind de relaţia de iubire dintre părinte şi copil şi în mare masură de modul în care este exprimată. Nu este suficient să oferim numai hrană şi ingrijire. Copilul are nevoie să se simtă iubit. Iubirea este hrana lui emoţională, solul fertil care ii asigură o dezvoltare armonioasă. Iubirea necondiţionată este cea care acceptă şi confirmă existenţa copilului aşa cum este el si nu datorită a ceea ce face el. Din păcate iubirea in multe din cazuri este afişată in funcţie de ceea ce face (a luat premiu, a fost cuminte, a mincat tot) sau nu(nu a fost cuminte, nu a dormit, nu a luat notă mare). Iubirea necondiţionată face ca un copil să aibă o imagine de sine sănătoasă, un sentiment al valorii personale, stabilitate si siguranţă. Cea mai importantă parte in acest proces este comunicarea, deoarece copii, sunt ca bureţii absorbind tot ceea ce facem si ce spunem. Cum putem spune copilului nostru că il iubim? In primul rind ar trebui să ţinem seama de un vechi proverb care spune că: “vorba dulce mult aduce” astfel, decit să îl criticăm cu intenţia de a-l incuraja să facă lucrurile mai bine, putem să îi dăm de inţeles că indiferent ce s-a întîmplat, el este in ordine deşi poate ceea ce a făcut nu este. (Uite s-a spart mingia pentru că te-ai jucat aproape de trandafiri. Cu siguranta asta va costa ceva bani pusculita ta. Si mie m-I s-a intimplat cind eram ca tine.Hai sa scoatem mingia din gradină.) Acest lucru nu va minimaliza respectul de sine al copilui si îl va face să vadă că doar ceea ce a făcut este gresit si nu el in ansamblul lui Un mod incorect de a transmite ar putea fi ceva de genul:”Întotdeauna eşti neatent şi nu asculţi ce spun eu.Uite acum ai spart si mingia”. Cuvintele de laudă îi incurajează pe copii si ii face să se simtă apreciati. Este important sa transmitem copiilor că îi iubim pentru că sunt ceea ce sunt şi nu pentru altceva Cînd ne acceptăm neconditionat copii renunţăm la orice tendinţa de a le schimba firea, de a-i schimba şi a-i transforma in ceea ce vrem noi să fie. A le arata că ne pasă inseamnă a le spune că îi iubim, a-i imbraţişa, a-i mîngîia efectiv. Ei au nevoie să ne manifestăm afectiunea faţă de ei permanent şi nu doar cu porţia atunci cind “merită premiaţi” Dacă sunt protejaţi şi inconjuraţi de căldură, de dragostea şi acceptarea de care au nevoie, copii invaţă să se iubească pe ei inşişi şi vor poseda forţa interioară necesară pentru a-şi urmari scopurile şi a intra in contact cu cei din jur. Atitudinea critică permanentă va orienta copilul să vadă mai curind ceea ce este rău şi nu ce este bun ducînd in final la intoleranţa avind repercursiuni grave asupra lui De exemplu, un copil la virsta abecedarului care a trait intr-o permanenta critică il va face pe copil sa fie intolerant cu el atunci cind va fi notat cu un bine şi nu cu foarte bine, făcîndu-l să işi spună despre el că nu este bun că nu merită nimic. Arătindu-le copiilor că acţiunile lor se cumulează în timp îi ajutăm să inţeleagă că nu au nevoie de nici o magie ca să îşi atingă ţelul şi să se realizeze Dacă copii vor fi incurajaţi ei vor deveni încrezători, acest lucru presupunînd că trebuie să ne aplecăm cu mare atentie asupra nevoilor, talentelor şi dorinţelor copilului. Este normal să lăudam copilul pentru o treabă bine facută dar, in acelasi timp este important să recunoaştem primii paşi timizi in ceea ce şi-au propus. Chiar şi atunci cind copii sunt supăraţi de o nereuşită, important este să atragem atenţia a ceea ce a fost bun in demersul lui şi nu asupra faptului ca nu şi-au atins complet ţelul. A incuraja nu inseamna in nici un caz să facem in locul lor ceea ce este de făcut. A incuraja inseamnă să avem răbdare şi să acordăm copiilor suficient timp pentru a exersa lucrurile pe care le invaţă Sper ca cele spuse mai sus sa poata sa iti fie de folos Cu drag psiholog Liliana Puchea