Dr. Mircea Sandu

Astazi se implineste 1 an-1an trist in care din cele mai multe zile traite m-am intrebat:de ce doamne?de ce el?intrebari fara raspuns,dar,poate ipotetic, era nevoie acolo de un doctor bun,de un doctor care sa faca bine pe altii-am poza lui pe birou si nu este zi sa nu-i spun cat de rau imi pare-si as da ani din viata, sa mai pot sa-i spun ceea ce nu i-am spus-sa-i spun ca-l iubesc,ca l-am iubit mereu-ca n-am sa-l uit niciodata-sa-mi cer iertare ca nu i-am luat in considerare glumele morbide,cand imi spunea ca o sa moara-sa ma ierte ca n-am putut sa-i indeplinesc dorintele,sa ma ierte ca ne-am luat la bataie de atatea ori cand eram mici-si ptr inca un milion de motive-sa ma ierte!si pt toti care isi mai dau cu parerea la deceptiile lui,ii rog sa se abtina-eram singurul care stiam mai mult de cat se cuvenea,ca era asa o chestie care ne lega-au fost situatii identice care s-au intamplat in viata noastra-si sincer nici macar eu nu stiu cu adevarat ce a fost cu adevarat in inima lui...?pe cine a iubit?pe cine n-a iubit-ce regreta, etc,etc-imi lipseste,telefonul nu mai suna,visele in care el apare ma pune la incercare-vreau sa nu i se intample nimic,vreau sa-i spun ce s-antamplat-dar nu ma asculta,nu ma aude-probabil ca stie,ca a stiut intotdeauna..........1an-in care n-a fost zi sa nu ma rog ca bunul dumnezeu sa-l ia acolo langa el-sa-i dea multumirea si fericirea care a cautat-o pe pamant,si ptr prima data in viata mea imi doresc ca viata sa nu ma faca niciodata sa uit pe sandu paul mircea-care a fost dupa parerea mea: prietenul,speranta tuturor si dupa aceea fratele meu..........si nu ma simt in inferioritate, ca pentru mine fata(poate)de milioane de oameni a fost un privilegiu sa-l am ca frate pe domnul doctor sandu paul mircea..............

Acum 10 zile flacara unei lumanari si scanteia unei lacrimi insistente marcau trist cele 8 luni trecute...
timpul curge uniform, fara pauze pentru durerea noastra sau fara mila pt amintirile ce devin cumva mai incetosate.
sau poate e o forma divina de a ne darui cumva stergerea treptata a durerilor atroce.
revad chipul lui mircea asa cum l-am privit ultima data:cu shapca pe cap si cu o privire mai degraba joviala decat ironica:"salutare surioara!"
si imi vin in minte cuvintele celebre:"voi o sa imbatraniti,iar eu o sa raman mereu tanar si am sa va privesc...!"

Alexandra,cred ca tatal tau a inteles mai multe decat crezi tu,si sunt sigura ca stie ca il iubesti.tine-te tare,si cum zice tata singurul lucru pe care il mai poti face ii sa aprinzi o lumanare si sa il porti mereu in gand.take care

Alexandra,iarta-ma ca indraznesc...
probabil durerea ta este mult mai mare decit ti-ai imaginat.
unul dintre lucrurile certe in momentul actual este ca tie nu trebuie sa-ti pese de atacuri,acuzatii sau barfe!!!
sunt f putini oameni care au putut sa se apropie de mircea si nu cred ca vreunul a acuzat!restul nu conteaza.
eu pot spune despre tatal tau,despre sandu mircea paul ca este unica persoana autentica pe care am cunoscut-o.este mai ceva decat un personaj de roman.
mircea a fost un om bun,un suflet bun,dar iesit complet din tipare si greu previzibil.
practic imi este imposibil sa mi-l imaginez ac***a o \"viata normala\".
in general oamenii destepti si deosebiti au vieti cu traictorii ciudate si uneori raportat la normalitate(dar ce e normal pe lume,la urma urmei?)gresesc pe plan personal.
sandu mircea nu poate fi sintetizat in cateva randuri,apoi sincer vorbind,nu dadea doi bani daca il intelege lumea au ba...
drumul lui a inceput,ca al oricarui muritor,in copilaria sa,a urmat adolescenta,tineretea,si apoi maturitatea(desi el s-a considerat pana la final un tanar,si chiar era...).din pacate pentru noi s-a stins brusc si bizar,intr-o maniera cruda,dar spectaculoasa,exact cum afirma uneori ca ar vrea sa sfarseasca!avea o teama grozava de batranete si decrepitudine...si de multe ori se simtea f singur.
oamenii aduna in viata tot soiul de emotii,pozitive ori negative,stang framantari,frustrari,se zbat...ideea este sa aduni exact cat poti duce...si e f greu!
si fericirea te poate dobori uneori,dara tristetea!
pentru ca l-ai iubit si-l vei iubi mereu,trebuie sa stii ca mircea era extrem de mandru ca are un copil si vorbea cu tandrete despre fata lui.era un subiect oarecum tabu,dar ai fost mereu in inima lui.
citez:\" cat am fost impreuna eram ca doi copii,eu eram fratele mai mare,eram prieteni de joaca,eram cel mai fericit...\"
inima lui avea locuri din care inca mai curgeau lacrimi.
sper ca nu te-am plictisit si mai ales nu te-am ofensat cu nimic.
tu esti fata lui,incearca sa transformi aceasta mare durere in ceva pozitiv pentru viata ta viitoare!sa invati din greselile altora,nu sa le repeti!sa ai inima deschisa,nu sa o fereci pt totdeauna!sa intelegi iubirea ca o mare bucurie,nu ca o mare suferinta!nu lasa orgoliul sa te devoreze,foloseste-l doar in situatii potrivite!

Chiar daca n-o spunea am stiut intotdeauna ca te-a iubit si acolo unde este te va iubi mereu,iar de vina nu este nimeni alexandra,numai ca viata nu este o simpla poveste vesela de adormit copiii tristi.la toti ne lipseste,singurul lucru care poti sa-l faci uneori sa intri intr-o biserica,sa aprinzi o lumanare si sa-i spui cateva cuvinte.sunt sigur ca va fi acolo sa te asculte, sa te vada si daca te vei uita in sus vei vedea ca tatal tau este mandru de tine.eu oricum in fiecare duminica aprind o lumanare si ptr tine si ptr toti prietenii lui

Imi e atat de dor...am atatea regrete. nu stiu cine si de ce e de vina ptr faptul ca nu am putut sa fac parte din viata lui in ultimii 12 ani. as fi vrut sa stiu atat de multe si sa l cunosc, sa ma cunoasca. stiu ca e acolo sus si are grija de mine si ma iubeste ptr k o simt, dar cumva...nu imi e de ajuns. nu pot sa ma resemnez. nu ma mai intereseaza atacurile nu ma mai intereseaza oamenii care din frustrare sau din nestiinta aduc acuzatii nefondate. vreau doar k tata acolo de unde e sa ma ierta dak i am gresit vreodata cu ceva si sa stie k a fost mereu in gandul meu.

Ieri ar fi fost ziua lui...
cativa dintre noi am fost ieri la tirgoviste.
fiecare a ridicat spre cer cu flacara unei lumanari gindurile pentru mircica.
ne lipsesti tare!
dumnezeu sa te odihneasca in pace!


btw:
pt fata din tirgoviste cu care m-am intilnit la cimitir-iustina(scuze daca n-am retinut corect) care vrea sa faca medicina:mai ai 2 ani sa te decizi.daca vrei sa mai vorbim mail-ul meu este [email protected] vorbit serios cind ti-am spus ca te ajut eu daca vei avea nevoie.

Lasati-mi fratele sa se odihneasca in pace.v-a aratat cat a vrut el sa va arate,a avut,,granite,,care trebuiau respectate.eu le-am respectat si am 43 de ani langa el.nici eu nu l-am cunoscut in adancul sufletului.stiu ca era fratele mai mare,ca a avut o inima mare,ca a fost un om bun,ca il iubeam si fata de voi toti mie o sa-mi lipseasca toata viata.dumnezeu sa-i odihneasca.adio mircica!

Ieri am fost la el.... si i-am spus ca ti/am scris si astept o veste .... iti multumesc din suflet, alexandra!
[email protected]

O adresa de mail...se poate?