Dr. Crenguta Hanta

Un doctor remarcabil care da verdicturi corecte si chiar isi bate capul pentru tine, indiferent de cine esti.

In data de 16 iulie 2018 am fost internat la spitalul sf.ioan din bucurești la doctor hanța la cardiologie.
spitalul arata foarte rau, cel puțin pe secția cardiologie.
sunt un pacient dializat , care la un momentdat am avut fibrilaȚie și care am fost internat cu scopul de a mi se pune un holder ekg.
in dimineața zilei de 17 iulie ora 8, d-na doctor hanȚa crenguȚa a venit la vizita și mi-a spus ca trebuie sa fac o coronografie , o analiza ce presupunea o incizie in zona inghinala in cazul meu , deci trebuia sa am o anumita igena in aceea zona ,analiza ce trebuia efectuata incepand cu urmatoarele 10 minute.
am rugat-o pe doamna doctor sa mai amane o ora pentru ca starea mea medicala și condițiile murdare din spital nu ma ajutau, cu scopul de a ma ajuta soția mea care era pe drum.
doamna doctor cu un ton foarte agresiv, a raspuns ca nu se poate și ca sa semnez ca refuz procedura respectiva și ca trebuie sa parasesc spitalul.
am rugat-o sa-mi faca procedura a doua zi sau alta data cand se intoarce din concediul.
mi-a replicat ca aceasta procedura costa foarte mult și dumneaei nu a condiȚionat cu nimic actul medical .
eu am spus ca sunt asigurat medical și am platit, iar dansa, pe un ton ridicat m-a invitat sa semnez foaia de ieșire din spital,cu observația ca refuz procedura, observație neadevarata și ca atare am parasit spitalul fara sa semnez pe ieșirea din spital.
la ieșirea din secție o doamna asistenta a ordonat bodygardului de la ușa sa ma rețina.
am explicat acestuia ca sunt un pacient dializat și ca trebuie sa plec la mine in oraș (aprox.100km) pentru a face dializa , iar daca nu-mi da drumul chem poliția, iar acesta a ințeles.
in timp ce așteptam la lift a aparut d-na doctor hanȚa , care iarași m-a agresat verbal. i-am explicat d-nei doctor ca eu nu sunt un obiect și ca dumneaei trebuia sa-mi faca pregatirea psihica și sa-mi dea timpul necear pentru pregatirea fizica, și ca eu nu pot semna la cererea ei agresiva un document in care se erau observații neadevarate.
in final soția mea care este cadru medical ți care a rugat-o foarte mult sa ma inteleaga , a semnat ieȘirea din spital cu obsevațiile neadevarate facute de doamna doctor hanȚa.
insa eu nu i-am dat cardul de sanatate, deoarece dumneaei dorea sa mai ma țina o zi fara a- mi face nimic.
pana sa-mi scrie ieșirea din spital, de fața cu soția, cadrele medicale din jurul dumneaei au comentat ca sunt unul din categoria celor ce cred ca daca le dau cardul de sanatate or sa scoata ei bani de pe el și ca ar fi bine sa ma duc cu cardul la popa.
in concluzie d-na doctor hanȚa este un doctor orgolios, fara calitați umane, care in realitate dispreȚuieȘte oamenii.

Doamna doctor a salvat-o practic pe matusa sotiei mele,doamna domnica filip, daruindu-i la peste 70 de ani inca 5 ani de viata si speram noi, inca multi alti ani fara probleme de sanatate.
diagnosticul pus a fost corect si tratamentul personalizat, adaptat varstei.
relatia doamnei doctor este una echilibrata si noi preferam un medic competent, unuia "colocvial".
ii multumim pentru tot ce a facut pentru mama, bunica si matusa noastra care si-a dedicat intreaga viata familiei si mediului muncitoresc al fostei tesatorii aurora unde a lucrat timp de
39 de ani ca asistenta medical.

Va pot impartasi si eu prin ce am trecut cu acest medic:

este vorba de bunica mea care a ajuns cu ambulanta la spitalul sf.ioan din bucuresti pe sectia de cardiologie unde a nimerit intr-un salon de pe aceasta sectie si mai exact intr-un pat care ii era rezervat doctoritei hanta (mai exact pacientul din acel pat este strict legat de doctorita hanta / asa am inteles ca se procedeaza la spitalul sf.ioan, patul si medicul)
in fine bunica noastra a fost diagnosticata la un alt spital cu puls foarte mic si mai exact o fluctoatie a pulsului de la 39-44 batati pe minut iar decizia celor de la spitatlul initial a fost ca bunica are nevoie de un stimulator cardiac si acesta putea fi implantat la spit sf.ioan sau la fundeni.
ghinionul nostru a fost ca am nimerit la siptalul sf.ioan si mai rau la doctorita hanta care nu pune mare pret pe viata unei persoane in varsta (parerea mea).
pana aici speranta noastra a fost destul de mare ca o vom salva pe bunica noastra care era chiar si cu acest puls scazut o fire foarte zvelta,simpatica,amuzanta si cu o mare pofta de viata si ceea ce conta cel mai mult era faptul ca noi o iubeam foarte mult si ea la randul ei ne iubea pe noi nu foarte mult ci enorm de mult.
abia cand am ajuns sa o cunosc pe doctorita hanta mi-am dat seama ca este o fire foarte rece si dura ca si medic (imaginati-va o directoare de penitenciar din filmele americane).
am discutat cu dansa problema bunicii am hotarat ca urmeaza sa ii implanteze un stimulator cardiac dar nu mi-a spus cand avea sa se intample acest lucru.
bunica mea a nimerit in salon langa geam iar in salon era un curent foarte mare mai ales ca usa aceea era mai mult deschisa iar eu la internare le-am comunicat medicilor care au preluat-o pe bunica ca aceasta are o predispozitie accentuata in a face bronhopneumonie acuta sau subacuta (avea o sensibilitatea crescuta la aceasta afectiune la care de multe ori am tratat-o eu acasa cu antibiotic puternic).
am comunicat toate acestea inca de la inceput fiind mentionat si in fisa de internare dar nimeni nu a tinut cont de acest aspect foarte important.
inca de la internare bunica prezenta semne de bronhopneumonie iar in cele din urma mau trimis la farmacia spitalului sa ii cumpar acc injectabil si un antibiotic pe care nu il mai retin in momentul de fata (mentionez ca tot noi am facut presiune sa i se administreze un tratament pentru aceasta afectiune).
miercuri a fost internata,joi a inceput administrarea acc-ului si respectivului antibiotic iar vineri dimineata la prima ora a fost luata pentru a-i fi implantat acel stimulator cardiac in conditiile in care bunica totusi avea aceasta afectiune la plamani care de la zi la zi se tot agrava.
vineri dimineata cand am ajuns la spital am aflat cu stupoare ca bunicii deja i se implantase acel stimulator cardiac fara ca noi cei din familie sa stim si sa ne dam acordul.
dupa operatia de implant a fost declarata in coma profunda de catre doctorita hanta care a venit a vazut-o ne-a comunicat ca este in coma si a plecat acasa.
in tot acest timp am stat la capul bunici noastre sperand ca se va trezi.
pe la ora 14.30 am incercat pentru prima oara sa ii vorbesc in dreptul urechii si sa ma stranga de mana daca ma aude sau ma simte ca o strang de mana si minunea sa intamplat bunica ma strans de mana fapt care ma facut sa plang sa sa sper in continuare ca isi va reveni.
pe pieptul bunici era asezat un saculet cu nisip si cu gheata in el asa fiind protocolul dupa implant dar in acelasi timp nimeni nu a tinut cont ca bunica dezvolta o bronhopneumonie tot mai severa si grava.
la ora 16 bunica si-a revenit din asa zisa coma si a inceput sa vorbeasca cu noi si chiar sa ne recunoasca chiar daca pe alocuri mai avea si un delir si o pierdere a memoriei pe care personal am pus-o pe seama medicamentatiei anestezice si calmante ce i se administrsera in timpul implantului (pot spune si chiar mi sa confirmat la un momendat ca i sa facut o doza mai mare decat normal pe asa zisul fond al agitatiei / va dati seama ce agitata era bunica cand ea era foarte slabita si cu puls minim 39 / din punctul meu de vedere sa vrut implantarea cat mai rapida si fara batai de cap a stimulatorului)
de vineri seara stimulatorul incepuse sa lucreze foarte bine iar pulsul ajunsese sa fie intre 66 si 72 de batai pe minut.
doctorita hanta nu a mai trecut pe la spital pana luni cand a intrat de tura iar pana atunci treceau la vizita doar medici rezidenti care sincer nici nu o bagau in seama pe bunica si nici pe noi ca nu se bagau peste doctorita hanta care recunosc ca era foarte respectata pe sectia respectiva si observasem ca mare parte din persoanal o stia si de frica.
atat medicilor rezidenti ce veneau la vizita cat si asistentelor incercam sa le tot spuem ca bunica nu e bine deloc din punct de vedere a bronhopneumoniei care era tot mai severa dar ne spuneau mereu ca ei nu au ce face.
luni doctorita hanta cand a intrat de tura a avut un soc cand a vazut-o pe bunica in viata chiar daca respira mai mult cu ajutorul oxigenului iar in momemntul cand nea vazut pe noi cei din familie (mama fiind acolo toata seara) nea comunicat imediat ca bunica va fi externata iar eu am rugat-o respectos sa o mai tina pe bunica ca nu este bine chiar daca stimulatorul cardiac incepuse sa functioneze fara ca eu sa am succes in fata dumneaiei.
replica doctoritei hanta fata de mine a fost una foarte taioasa si lipsita de omenie spunandu-mi clar si raspicat ca ea si-a facut treaba ei si atat.
am mai incercat si a doua oara sa o induplec sa o mai tina pe bunica ca a facut o complicatie postoperatorie dar fara succes punandu-mi in brate pentru a semna fisa de externare cat si o reteta de medicamente cat un pomelnic si foarte scumpa.
vreau sa precizez ca atat asistentele cat si infirmierele de pe respectiva sectie si-au facut treaba foarte bine si fara repros si meritat le mai cinsteam si noi cu cat puteam.
cat despre doamna doctor daca vineri in ziua implantului a plecat mai devreme si nu am mai apucat sa ii onoram prestatia aceasta urma sa se intample luni cand intra in tura dar vazund-o pe mama acolo (mama a stat toata noaptea langa bunica) a devenit foarte agitata crezand ca nu isi va mai primi onorariul dar cu doctorita hanta eu am discutat si am ajuns mai tarziu asta insemnand ora 9-9.30 iar doctorita si-a primit rasplata de la mine.
dupa ce am adus-o acasa pe bunica cu masina personala ea fiind intr-o stare foarte grava am urcat-o la etaj cu un scaun cu rotile al unui vecin,am pus-o in pat si am plecat sa ii iau retea pe care ne-a dat-o doctorita hanta.
de aici a inceput o lupta contracronometru intre familia mea si incercarea de a ii administra pastilele bunicii mele care nu mai putea inghiti sub nici o forma iar secretiile din gatul ei erau din abundenta cum nu mai vazusem o astfel de bronhopneumoniei pana la ea iar tot ce i-am administrat era sub forma lichida dar nici asa nu mai putea inghiti.
va spun cu mana pe suflet ca ajunsesem la un moment de disperare in care pur si simplu i-am bagat bunicii degetele pe gat pentru ai scoate din secretie si de a ajuta la inghitirea medicamentului fara sa o mai pot ajuta prea mult.
nemaistiind ce sa ii face am luat hotararea de a suna la 112 pentru a o transporta din nou la spital si asa am si facut.
baietii de la smurd vitan au venit in circa 3-5 minute si au inceput manevrele de monitorizare si oxigenare a functiilor bunici dar aceasta era in stare critica.
luni seara a fost dusa la sp.sf.pantelimon unde a intrat in coma si ni sa comunicat ca doar o minune de la dumnezeu o mai poate readuce la viata.
a fost conectata imediat la aparate si a inceput administrarea de antibiotic puternic + alte medicamente.
marti am fost la ea in perioada de vizita de la terapie intensiva si am vazut-o pentru ultima oara cum respira (chiar daca era ajutata de aparate) si cum ii batea inima (am plans langa trupul ei cum nu o mai facusem de multi ani deoarece ma durea foarte tare sa o vad in starea aia cand zic eu ca se putea evita).
miercuri imi doream sa o vad din nou si imi doream poate si un miracol de a iesi din nou din coma cum o mai facuse o data stiind-o o luptatoare dar nu sa mai intamplat acest lucru si
ne-a fost anuntat decesul in jurul orei 14.
in tot acest timp mi-am anuntat familia si va pot spune ca atat mama cat si sora mea au fost complet daramate(nici in momentul de fata sora mea nu si-a revenit fiind o fire mai sensibila),eu fiind un pic mai tare dar cu o durere imensa in suflet.

in concluzie:

doctorita hanta este un medic dur si care nu pune mare pret pe viata unui batranel.
o intereseaza rasplata interventiei cat mai repede cu putinta
bunica noastra a fost operata fara acordul nostru si cu o coplicatie foarte grava de care nici un medic nu risca o interventie chirurgicala dar ea a facut-o
iar ca o precizare suplimentara pe sectia de chirurgie a spitalului sf.ioan se moare pe capete (in cateva zile cat a stat bunica acolo au murit 4 persoane)

din pacate datorita sistemului medical din romania si a unor medici ca d-mna d.hanta noi am pierdut o persoana draga (care zic eu mai avea zile de trait),o mamaie care nea iubit din tot sufletul ei,ne-a crescut de mici si ni sa daruit noua trup si suflet.

te vom iubi draga mamaie cate zile vom avea si nu vom uita niciodata cat te-ai dedicat copiilor tai sa ii cresti sa ii iubesti si sa le faci toate poftele atata cat ai putut.

odihnestete in pace.

Si eu l-am internat pe tata la acelasi doctor si pot spune ca efectiv s-a dat peste cap ca sa ii faca rost de un pat pentru internare, totul pe sectia ei fiind ocupat. apoi a precipitat lucrurile ca sa i se faca si analizele in aceeasi zi, si credeti-ma ca mie una mi s-a parut chiar comunicativa, atenta la detalii, una peste alta mie mi-a placut cum ne-a tratat.

Parerea mea despre acest "medic " este foarte p***a. l-am avut pe tata internat la cardiologie, la spitalul sf. ioan din bucuresti pentru aritmie cardiaca cu bradicardie , bloc complet de ramura. dupa interventie, nu a mai trecut pe la tata deloc, nu i-a spus nimic despre noua lui situatie si ce trebuie sa faca in continuare,ca si cand tata ar fi fost un obiect .a trebuit sa ma zbat eu si sa caut forumuri de discutii pe net in legatura cu aceasta problema ca sa ma dumiresc ce si cum . la iesire i-a pus o carticica in brate si larevedere, ne vedem peste o luna la control. a refuzat sa stea de vorba si cu mine.peste o luna ne-a lasat sa asteptam in hol 6 ore pana ne-a luat la verificare stimulator,desi nu era nimeni in fata usii laboratorului,iar asistenta o anuntase ca suntem acolo, conf programarii. iar peste trei luni la fel. comunicarea a fost la fel de p***a, merei grabita, mereu repezita, mereu cu aere de superioritate.din aceasta cauza acum prefer sa ma duc cu tata la la hiperdia unde platim 400 ron din 6 in 6 luni, dar cel putin suntem tratati ca niste oameni, nu ca niste animale. nu face cinste profesiei de medic, rusine.