Vancoled, pulbere liofilizata

Informatii prospect Vancoled, pulbere liofilizata

Compozitie
Vancoled, vancomicina clorhidrat sterila, de uz intravenos, este un antibiotic de tip glicopeptid triciclic derivat din Amycolatopasis orientalis (initial Streptomyces orientalis; nocardia orientalis) si are formula chimica CHClNO. greutatea moleculara este 1 449; 500 mg din substanta de baza sunt echivalente cu 0,35 mmoli. Flacoanele contin 512,6 mg vancomicina clorhidrat sterila echivalenta cu 500 mg Vancomicina activa in atmosfera de azot.
Forma farmaceutica (inclusiv calea de administrare): Vancoled, vancomicina clorhidrat sterila, de uz intravenos, este o pulbere de culoare alb-cenusie, liofilizata. Reconstituita cu apa distilata, pentru injectare, formeaza o solutie clara cu un pH intre 2,5 si 4,5. Este administrata in perfuzie intravenoasa.

Actiunea terapeutica
Actiunea bactericida a Vancoled, vancomicina clorhidrat sterila, de uz intravenos, rezulta in principal din inhibarea biosintezei peretelui celular. In plus, vancomicina afecteaza permeabilitatea membranei celulare bacteriene si sinteza de ARN. Nu exista rezistenta incrucisata intre Vancole si alte antibiotice. Este activa impotriva stafilococilor, atat staphilococcus aureus cat si epidermidis (incluzand susele heterogene rezistente la oxacilina); streptococi incluzand streptococcus pyogenes, streptococcus pneumoniae (si tulpinile rezistente la penicilina), streptococcus agalactiae, grupul viridans, streptococcus bovis si enterococi (ex. streptococcus faecalis); clostridium difficile (ex. tulpinile toxigenice implicate in enterocolita pseudomembranoasa) si difteroizi. Alte microorganisme sensibile in vitro la Vancoled, vancomicina clorhidrat sterila, de uz intravenos, sunt listeria monocytogenes, speciile de Lactobacili, de Actinomyces, Clostridium si Bacillus (vezi Indicatii).
Vancoled, vancomicina clorhidrat sterila, de uz intravenos, nu este activ in vitro impotriva bacililor gramnegativi, mycobacterii sau fungi (vezi de asemenea Indicatii).
Sinergism:asocierea vancomicina si aminoglicozid actioneaza sinergic in vitro impotriva multor tulpini de S. aureus, Streptococi grup D nonenterococi si specii de Streptococi (grup viridans).
Lista excipientilor: hidroxid de sodiu, acid clorhidric, apa distilata pentru injectare.
Incompatibilitati: nici una. 

Indicatii
Vancoled, vancomicina clorhidrat sterila, de uz intravenos, este indicata pentru tratamentul unor infectii severe cauzate de tulpini de stafilococi rezistenti la oxacilina sau meticilina (la betalactamine). Este indicata pentru bolnavii alergici la penicilina, la cei care nu pot primi sau care nu au raspuns la alte medicamente incluzand penicilinele sau cefalosporinele, cat si in cazul infectiilor cauzate de bacterii sensibile la vancomicina si care sunt rezistente la alte antibiotice. Vancoled, vancomicina clorhidrat sterila, de uz intravenos, este indicata ca terapie initiala cand exista suspiciunea implicarii stafilococilor rezistenti la oxacilina/meticilina, dar odata ce testele de sensibilitate sunt disponibile, terapia trebuie ajustata corespunzator. Este eficace in tratamentul endocarditei stafilococice. Eficienta ei a fost demonstrata in alte infectii cauzate de stafilococi, cum ar fi septicemie, infectii osoase (osteita, osteomielita), infectii ale tractului respirator inferior, infectii ale pielii si tesuturilor moi, infectii ale tractului vezico-urinar si ale tractului gastrointestinal. Cand infectiile stafilococice sunt localizate si purulente, antibioticele sunt folosite ca terapie adjuvanta masurilor chirurgicale adecvate. Vancoled, vancomicina clorhidrat sterila, de uz intravenos, este indicata profilactic preoperator pentru bolnavii cu risc crescut de endocardita. (Cu toate ca nici un studiu de eficacitate clinica controlata nu a fost efectuat, American Heart Association si American Dental Association au sugerat ca Vancomicina, administrata intravenos, sa fie folosita pentru profilaxia endocarditei bacteriene la bolnavii alergici la penicilina care au boli cardiace congenitale sau valvulopatii reumatismale sau alte valvulopatii dobandite cand acesti pacienti sufera interventii dentare sau chirurgicale pe tractul respirator superior).
Endocardita: Vancomicina Clorhidrat s-a dovedit a fi eficace singura sau in asociere cu un aminoglicozid pentru endocardita cauzata de streptococ viridans sau streptococ bovis. Pentru endocardita data de enterococi (S. fecalis), vancomicina s-a raportat a fi eficace numai in combinatie cu un aminoglicozid. S-a raportat ca vancomicina clorhidrat este eficienta pentru tratamentul endocarditei difteroide. Ea a fost folosita cu succes in combinatie cu rifampicina, un aminoglicozid sau cu ambele in debutul precoce al endocarditei la cei cu proteze valvulare, cauzata de Staphilococ epidermidis sau difteroizi.
Pentru izolarea si identificarea agentului cauzal, precum si pentru determinarea sensibilitatii la Vancoled, vancomicina clorhidrat sterila, de uz intravenos, trebuie obtinute probe pentru culturi bacteriene.
Enterocolita: forma parenterala a Vancoled, vancomicina clorhidrat sterila, de uz intravenos, poate fi administrata oral in tratamentul enterocolitei pseudomembranoase asociata antibioticelor, produsa de clostridium difficile. Administrarea exclusiv parenterala de Vancoled, vancomicina clorhidrat sterila, de uz intravenos, nu este eficienta pentru aceasta indicatie. Nu este eficienta pe cale orala pentru alte tipuri de infectii.
In general, vancomicina clorhidrat este eficienta impotriva urmatoarelor microorganisme:
Grampozitive aerobe si anaerobe (ex. staphylococcus aureus, Staphylococcus epidermidis, alti stafilococi coagulazo-negativi, incluzand stafilococi rezistenti la Meticilina si Oxacilina, streptococcus pneumoniae, Streptococi de grup A, B, C, D, E, F, G incluzand Streptococcus pyogenes, Enterococcus faecalis, Enterococcus faecium, Corynebacterium de grup J, K, Listeria mono-cytogenes, Clostridium, in special Clostridium difficile, precum si specii Bacillus.
Intotdeauna rezistenti la actiunea Vancomicinei sunt: majoritatea bacililor gramnegativi (ex. enterobacteriaceae), Mycobacterium, Bacteroides si Fungi.

Doze si mod de administrare
Vancoled, vancomicina clorhidrat sterila, de uz intravenos, se absoarbe greu dupa administrare orala. Se administreaza intravenos pentru terapia infectiilor sistemice. Injectia intramusculara este dureroasa. La subiecti cu functie renala normala, doze intravenoase multiple de 1 g vancomicina (15 mg/kg) perfuzate timp de peste 60 minute produc concentratii plasmatice medii de aproximativ 63 mg/l imediat dupa terminarea perfuziei, concentratii plasmatice medii de aproximativ 23 mg/l la 2 ore dupa perfuzie si concentratii de aproximativ 8 mg/l la 11 ore dupa terminarea perfuziei. O dozare multipla de 500 mg perfuzate timp de 30 minute produce concentratii plasmatice medii de aproximativ 49 mg/l la sfarsitul perfuziei, de aproximativ 19 mg/l la 2 ore dupa perfuzie si de 10 mg/l la 6 ore de la perfuzie. Concentratiile plasmatice din timpul dozelor multiple sunt similare cu cele dupa doza unica. Timpul mediu de injumatatire plasmatica al Vancomicinei este de 4 pana la 6 ore la subiectii cu functie renala normala. In primele 24 ore, aproximativ 75% din doza de Vancomicina administrata este excretata in urina prin filtrare glomerulara. Clearance-ul plasmatic mediu este de aproximativ 0,058 l/kg/h, iar clearence-ul renal mediu este de 0,048 l/kg/h. Disfunctia renala incetineste ritmul de excretie al Vancomicinei. La pacientii anefrici, timpul de injumatatire mediu al eliminarii este de 7,5 zile. Coeficientul de distributie este de la 0,3 la 0,43 l/kg. Nu exista un metabolism aparent al medicamentului. Aproximativ 60% din doza intraperitoneala de vancomicina administrata in cursul dializei peritoneale este absorbita sistemic in 6 ore. Concentratiile serice de aproximativ 10 mg/l se obtin prin injectarea intraperitoneala a 30 mg/kg de vancomicina. Vancomicina nu este eliminata efectiv prin hemodializa sau dializa peritoneala; nu exista rapoarte privind epurarea vancomicinei prin hemoperfuzie. Clearance-ul sistemic si renal total al Vancoled, vancomicina clorhidrat sterila, de uz intravenos, pot fi reduse la varstnici. Vancomicina se leaga in proportie de 55% de proteinele serice asa cum este masurat prin ultrafiltrare la concentratii serice de vancomicina de 10 pana la 100 mg/l. Dupa administrare intravenoasa de Vancoled, vancomicina clorhidrat sterila, de uz intravenos, concentratii inhibitorii apar in fluidul din pleura, pericard, ascita si lichid sinovial, in urina, in lichidul de dializa peritoneala si in tesutul auriculului atrial. Vancoled nu difuzeaza usor in LCR prin membrana meningeala normala, dar in cazul meningelui inflamat apare penetrarea in lichidul cefalorahidian. 
Pacientii cu functie renala normala:
Adulti: doza zilnica obisnuita administrata intravenos este de 2 g divizata ca 500 mg la 6 ore sau 1 g la 12 ore. Fiecare doza (mai mica de 600 mg) trebuie administrata pe o perioada de cel putin 60 minute (ritm de perfuzie care sa nu depaseasca 10 mg/min). Alti factori, cum ar fi varsta pacientului sau obezitatea, ar putea necesita modificarea dozei zilnice.
Copii: doza totala zilnica de Vancoled, vancomicina clorhidrat sterila, de uz intravenos, calculata ca 40 mg/kg corp, poate fi impartita si incorporata in lichidele necesare copilului pe 24 ore. Fiecare doza trebuie administrata intr-o perioada de cel putin 60 minute.
Nou nascuti si copii: la nou-nascuti si copii mici, doza totala zilnica administrata intravenos poate fi mai scazuta. Atat la nou-nascuti cat si la copii mici, este sugerata o doza initiala de 15 mg/kg, urmata de 10 mg/kg la 12 ore pentru nou-nascuti in prima saptamana de viata si, la 8 ore pana la varsta de 1 luna. La acesti pacienti trebuie asigurata o monitorizare atenta a concentratiilor serice ale Vancomicinei.
Pacienti cu afectarea functiei renale si varstnici: doza trebuie ajustata la bolnavii cu afectarea functiei renale. La varstnici, reducerea dozei poate fi necesara datorita scaderii capacitatii de filtrare glomerulara (a se vedea si tabelul de dozare pentru scaderea functiei renale). Masurarea concentratiilor serice de vancomicina poate fi de folos pentru o terapie optima, in special la pacientii grav bolnavi cu modificarea functiei renale.
Nivelurile serice de vancomicina pot fi determinate prin teste microbiologice, radioimunologice, imunofluorescenta in lumina polarizata, imuno-fluorescenta sau cromatografie in lichid la presiune ridicata.
La nou-nascuti prematuri si la varstnici dozele trebuie reduse intr-o mai mare masura decat in mod obisnuit datorita scaderii functiei renale. Daca clearance-ul de creatinina poate fi masurat sau estimat precis, doza pentru majoritatea pacientilor cu afectare renala poate fi calculata folosind urmatorul tabel.
Doza de Vancoled, vancomicina clorhidrat sterila, de uz intravenos, pe zi, in miligrame este de aproximativ 15 ori rata de filtrare glomerulara in ml/min (vezi tabelul de mai jos).
Dozare pentru Vancoled, vancomicina clorhidrat sterila, de uz intravenos pentru pacientii cu afectare renala (Adaptata dupa Moellering et. al.)
Clearance Creatinina ml/min Doza Vancoledmg/24 h
100 1 545
90 1 390
80 1 235
70 1 080
60 925
50 770
40 620
30 465
20 310
10 155
Doza initiala trebuie sa nu fie mai putin de 15 mg/kg chiar la bolnavii cu insuficienta renala usoara sau moderata.
Tabelul nu este valabil pentru pacientii care din punct de vedere functional sunt anefrici. Pentru acesti pacienti, trebuie data o doza initiala de 15 mg/kg pentru a obtine nivele serice terapeutice prompte. Doza necesara mentinerii concentratiilor serice stabile este de 1,9 mg/kg/24 ore. La bolnavii cu afectare renala marcata, daca doza de intretinere convenabila este de 250 pana la 1 000 mg, atunci este de preferat o doza unica la cateva zile, decat administrarea zilnica. La cei anurici, a fost recomandata o doza de 1 000 mg la fiecare 7 pana la 10 zile.
Cand este cunoscuta numai concentratia serica de creatinina, poate fi folosita pentru a calcula clearance-ul la creatinina urmatoarea formula (in functie de sexul, greutatea si varsta pacientului).
Clearance-ul creatininei astfel calculat (ml/min) reprezinta numai o estimare; trebuie masurat imediat.
Barbati Greutate (kg) x (140 - varsta in ani) / 72 x concentratia serica creatinina (mg/dl)
Femei 0,85 x valoarea pentru barbati.
Valoarea creatininei serice trebuie sa reprezinte o stare de echilibru a functiei renale. Altfel, valoarea estimata a clearance-ului creatininei nu este valabila.
O supraestimare a clearance-ului actual apare in urmatoarele conditii:
(1) scaderea functiei renale, cum ar fi in soc, insuficienta cardiaca severa sau oligurie; (2) cand nu e prezenta o corelare normala intre masa musculara si greutatea corporala totala cum ar fi la pacientii obezi sau la cei cu afectiuni hepatice, edem sau ascita; si (3) insotita de debilitare, malnutritie sau inactivitate. Metoda de administrare recomandata este de perfuzie intermitenta. 

Contraindicatii
Bolnavilor cu hipersensibilitate cunoscuta la acest medicament.
Recomandari speciale: o administrare rapida in bolus (in decursul a catorva minute) poate fi asociata cu hipotensiune severa si mai rar cu stop cardiac. Trebuie administrata in dilutie adecvata timp de mai mult de 60 de minute pentru a evita reactiile legate de o perfuzie rapida (la adulti nu mai mult de 10 mg/ml, la copii - orice doza pentru cel putin 60 minute; dilutie cel putin 100 ml/500 mg). Oprirea perfuziei determina de obicei incetarea prompta a acestor reactii. Ototoxicitatea a aparut la cei care au primit vancomicina clorhidrat. Poate fi tranzitorie sau permanenta. S-a raportat mai ales la pacientii care au primit doze excesive, care au avut pierdere de auz preexistenta sau care au primit concomitent terapie cu alti agenti ototoxici ca aminoglicozidele. Trebuie folosita cu prudenta la bolnavii cu insuficienta renala, pentru ca riscul de toxicitate este considerabil crescut de o concentratie serica crescuta, prelungita. Doza trebuie ajustata pentru pacientii cu disfunctie renala (vezi Precautii si Mod de administrare).

Masuri de precautie
Generale:
Concentratii serice semnificative clinic s-au observat la unii pacienti tratati pentru colita pseudomembranoasa activa indusa de Cl. difficile, dupa multiple doze orale cu Vancomicina. Pentru a micsora riscul de nefrotoxicitate cand se trateaza pacientii cu disfunctii renale sau cei care primesc concomitent tratament cu aminoglicozide, trebuie realizata o monitorizare seriata a functiei renale si o atentie deosebita trebuie acordata in urmarirea unei posologii adecvate (vezi Doze si mod de administrare).
Teste repetate ale functiei auditive pot fi folositoare pentru a scadea riscul de ototoxicitate. La bolnavii care au primit Vancoled, vancomicina clorhidrat sterila, de uz intravenos, s-au raportat cazuri de neutropenie reversibila (vezi Reactii adverse). La pacientii supusi unei terapii prelungite cu Vancoled, vancomicina clorhidrat sterila, de uz intravenos, sau la cei care primesc concomitent medicamente care pot cauza neutropenie trebuie sa se monitorizeze periodic numaratoarea leucocitelor. Este iritant pentru tesuturi si trebuie dat pe o cale intravenoasa sigura. Durere, sensibilitate si necroza pot aparea in cazul injectiei intramusculare sau din cauza unei extravazari accidentale de Vancoled, vancomicina clorhidrat sterila, de uz intravenos. Poate aparea si tromboflebita, a carei frecventa si severitate poate fi redusa prin administrarea lenta a medicamentului ca solutie diluata (2,5 pana la 5 g/l) si prin schimbarea locului de perfuzie. Au existat rapoarte conform carora frecventa manifestarilor legate de perfuzie (hipotensiune, caldura, eritem, urticarie si prurit) creste cu administrarea concomitenta a agentilor anestezici. Aceste reactii pot scadea in intensitate prin administrarea Vancoled, vancomicina clorhidrat sterila, de uz intravenos, intr-o perfuzie timp de 60 minute inaintea inductiei anestezice.
Eficacitatea si siguranta administrarii intrarahidiene (intralombar sau intraventricular) nu au fost evaluate. Folosirea concomitenta si/sau secventiala sistemica sau topica a altor medicamente potential neurotoxice si/sau nefrotoxice, ca Amphotericin B, aminoglicozide, Bacitracin, Polimixin B, Colistin, Viomicyn sau Cisplatin necesita monitorizare atenta.
Folosirea in sarcina - sarcina categoria C (vezi Sarcina si alaptare).
Folosirea in pediatrie: la nou-nascuti prematuri si la copilul mic, este indicat sa se confirme concentratia serica dorita a vancomicinei (vezi Posologie si mod de administrare, Reactii adverse).
Geriatrie: (vezi Posologie si Mod de administrare).
Interactiuni medicamentoase: dupa administrarea concomitenta de aminoglicozide au fost raportate cazuri rare de crestere a creatininei serice sau a ureei. Tratamentul concomitent cu medicamente ototoxice a condus rareori la pierderea auzului. O administrare simultana de vancomicina si anestezice a fost asociata cu eritem si caldura asemanatoare celor date de histamina si reactii anafilactoide.
Sarcina si alaptare:
Folosirea in sarcina - categoria C. Nu s-a efectuat nici un studiu clinic controlat cu Vancoled, vancomicina clorhidrat sterila, de uz intravenos, la femei gravide sau mame care alapteaza. In consecinta Vancoled trebuie administrat la gravide numai daca este absolut necesar. Studii de reproducere la animal nu au aratat nici un efect teratogenic al vancomicinei clorhidrat.
Femei care alapteaza: Vancomicina este excretata prin laptele matern. De aceea, Vancoled, vancomicina clorhidrat sterila, de uz intravenos, trebuie administrat unei femei care alapteaza numai daca este absolut necesar.
Efecte la conducatorii auto si lucratori la diferite masini: nu se aplica.
Supradozare: este indicata o terapie de sustinere cu mentinerea filtrarii glomerulare. Vancoled, vancomicina clorhidrat sterila, de uz intravenos, se indeparteaza greu prin dializa. S-a raportat ca o hemoperfuzie cu rasina Amberlite XAD-4 ar avea eficienta limitata.
In momentul folosirii, prepararea se face adaugand 10 ml de apa distilata sterila la 500 mg de pulbere sterila de Vancoled vancomicina clorhidrat, de uz injectabil. Flacoanele reconstituite in acest mod vor da o solutie de 50 mg/ml. Diluarea in continuare este necesara. Dupa reconstituire, fiola continand Vancoled, vancomicina clorhidrat sterila, de uz intravenos, poate fi pastrata in frigider pentru 14 zile. Solutiile reconstituite continand 500 mg vancomicina trebuie diluate cu cel putin 100 ml pana la 200 ml diluant. Doza dorita, diluata in acest mod, trebuie administrata prin perfuzie intravenoasa intermitenta pentru o perioada de cel putin 60 minute.
Compatibilitatea cu fluide intravenoase:
Solutiile care sunt diluate cu Dextroza 5% sau ser fiziologic 0,9% pot fi pastrate in frigider pentru 14 zile fara pierderea semnificativa a potentei. Solutiile care sunt diluate cu urmatoarele fluide administrate in perfuzie pot fi pastrate in frigider timp de 95 ore: 5% Dextroza si 0,9% Clorura de sodiu, USP, Solutie Ringer-lactat, USP, Solutie Ringer-lactat si 5% Dextroza, Normosol-M si 5% Dextroza, Insolyte - E.
Se recomanda administrarea medicamentului cat mai curand dupa preparare. O buna practica recomanda administrarea medicamentului imediat dupa preparare.
Solutia de Vancoled, vancomicina clorhidrat sterila, de uz intravenos, are un pH scazut si poate determina instabilitatea fizica a altor componente.
Produsele medicamentoase parenterale trebuie inspectate vizual pentru particule materiale si modificari de culoare inaintea administrarii, ori de cate ori solutia sau recipientul o permit.
Pentru administrare orala: Vancomicina clorhidrat orala este folosita in tratarea colitei pseudomembranoase induse de antibiotice si cauzata de Cl. difficilae, dar si pentru enterocolita stafilococica. Vancomicina clorhidrat nu este eficienta pe cale orala pentru alte tipuri de infectii.
Doza totala zilnica uzuala la adulti este de 500 mg pana la 2 g data in 3 sau 4 doze divizate, pentru 7 pana la 10 zile.
Doza zilnica totala la copii este 40 mg/kg in 3 sau 4 doze fractionate, pentru 7 - 10 zile. Doza zilnica totala nu trebuie sa depaseasca 2 g. Doza adecvata (500 mg) poate fi diluata cu 30 ml apa si data pacientului sa o bea. Siropuri aromate obisnuite pot fi adaugate la solutie pentru a imbunatati gustul administrarii orale. Materialul diluat poate fi administrat via tub nazogastric.

Reactii adverse
Manifestari datorate perfuziei:
In timpul sau imediat dupa perfuzia rapida pacientii pot dezvolta reactii anafilactoide care includ hipotensiune, wheezing, dispnee, urticarie sau prurit. O perfuzie rapida poate da de asemenea flushing in partea superioara a corpului (“eritem in pelerina”) sau durere si contractura musculara a pieptului si spatelui. Aceste reactii de obicei se rezolva in 20 minute, dar pot persista cateva ore. Aceste manifestari sunt rare in cazul administrarii in perfuzie lenta, peste 60 minute. In studii pe voluntari normali, evenimente legate de perfuzie nu au aparut cand vancomicina clorhidrat a fost administrata la o rata de 10 mg/min sau mai putin. In cazul unei viteze crescute de injectie poate aparea o scadere marcata a tensiunii arteriale, ducand la soc si in cazuri rare la stop cardiac.
Nefrotoxicitate: au fost raportate cateva cazuri de crestere a concentratiei serice a ureei si creatininei la pacientii care au primit doze mari de vancomicina. Cele mai multe au aparut la cei care aveau concomitent tratament cu aminoglicozide sau care aveau disfunctie renala preexistenta. Cand se intrerupe terapia cu vancomicina, azotemia se rezolva la majoritatea pacientilor. Au fost raportate rare cazuri de nefrita interstitiala. La pacientii cu scaderea functiei renale, trebuie monitorizate atent concentratiile serice de Vancomicina.
Ototoxicitate: au fost raportate putine cazuri de pierdere a auzului asociate vancomicinei clorhidrat. Majoritatea acestor pacienti aveau disfunctii renale, scaderea acuitatii auzului preexistenta sau tratament concomitent cu un medicament ototoxic. S-au observat mai rar vertij, ameteli si tinitus.
Hematopoietice: s-a observat neutropenie reversibila, de obicei incepand la o saptamana sau mai mult dupa debutul terapiei cu vancomicina clorhidrat sau dupa o doza totala mai mare de 25 g. Neutropenia este prompt reversibila la intreruperea tratamentului cu Vancomicina. Trombocitopenia si/sau eozinofilia au fost raportate, dar rar.
Flebita: a fost observata inflamatia la locul injectiei. Aceste reactii pot fi evitate prin schimbarea locului de injectie, viteza scazuta de perfuzie a solutiilor diluate adecvat (250-500 mg/100 ml). Injectarea accidentala paravenoasa sau intramusculara poate fi dureroasa.
Gastrointestinal: au fost raportate cazuri rare de greata si voma. Mai rar au fost raportate cazuri de colita pseudomembranoasa dupa administrare intravenoasa. In cazuri de diaree severa in timpul sau dupa terapia cu Vancoled, colita pseudo-membranoasa trebuie exclusa. In cazul diagnosticului de colita pseudomembranoasa, terapia este cu vancomicina oral, 4 x 500 mg/zi. Inhibitori ai motilitatii gastrice sunt contraindicati.
Diverse: inconstant s-au raportat reactii anafilactice, febra medicamentoasa, greata, frison, eozinofilie, rash-uri, incluzand dermatita exfoliativa, sindrom Stevens-Johnson, sindrom Lyell si cazuri rare de vasculita in asociere cu administrarea de vancomicina.