Trifluoperazin

Informatii prospect Trifluoperazin

Compozitie
Drajeuri continand echivalentul a 0,005 g de Trifluoperazin baza.
Fiole de 1 ml continand echivalentul a 0,002 g de diclorhidrat de Trifluoperazin.

Actiune terapeutica
Neuroleptic major, anxiolitic, antiemetic, Trifluoperazin este o fenotiazina piperazinata, care actioneaza prin deprimarea formatiunii reticulate a trunchiului cerebral, apreciabil mai energica decat a clorpromazinei (Largactil, Plegomazin) si a proclorperazinei (Stemetil, Emetiral). Comparativ cu aceste doua substante, efectele adrenolitice, antihistaminice si antispastice ale Trifluoperazinei sunt de mai mica intensitate.

Indicatii
In doze mari preparatul este indicat in schizofrenii acute si cronice, psihoze maniaco - depresive, encefalopatii cronice, delirium tremens, psihoze de involutie. In doze mici Trifluoperazin este indicat in tratamentul nevrozelor, mai ales al celor in care predomina componenta anxioasa, de asemenea, in anumite sindroame psihosomatice cu simptome ca: insomnia, anorexia, starea de agitatie sau de tensiune; se mai recomanda in varsaturile postoperatorii sau cele de sarcina, in kinetoze, in unele cefalee si migrene.

Doze si mod de administrare
In principiu, posologia trebuie strict individualizata. Se incepe cu doze mici care se maresc progresiv si, dupa ce s-a obtinut efectul terapeutic maxim, doza respectiva se scade treptat pana la stabilirea dozei minime eficace (doza de intretinere). Doze mari - adulti: pentru obtinerea efectului antipsihotic se administreaza per os, in medie 0,010 - 0,060 g (se incepe cu cate 0,002 - 0,005 g de 2 ori pe zi, ajungandu-se la doza terapeutica optima in 2 - 3 saptamani). Rareori sunt necesare doze mai mari (nu se va depasi doza zilnica de 0,150 g). Tratamentul de intretinere se poate face si ambulator, doza zilnica fiind de 0,010 - 0,040 g in 2 - 3 prize). Daca este necesar un control rapid (in cateva ore) al fenomenelor psihotice se recomanda administrarea parenterala (intramuscular profund) a preparatului, in doze de 0,001 - 0,002 g la 4 - 6 ore (rareori este nevoie de o doza zilnica mai mare decat 0,006 g). De indata ce se obtine rezultatul terapeutic dorit se trece la administrarea per os, continuand cu aceleasi doze sau putin mai mari. Pentru prevenirea unei cumulari excesive, injectarea preparatului nu se va face la interval de timp sub 4 ore. Copii: 6 - 12 ani. La copiii psihotici spitalizati sau tinuti sub stricta supraveghere medicala, in cadrul administrarii, per os, se incepe cu 0,001 g de 1 - 2 ori pe zi, crescand treptat doza la 0,015 g in 24 de ore (la unii copii mai mari cu simptome mai severe, pot fi necesare doze mai mari). Pentru obtinerea unui efect antipsihotic rapid se poate recurge la administrarea parenterala a preparatului (intramuscular profund) in doze de 0,001 g de 1 - 2 ori pe zi, continuand apoi, cu tratamentul per os. Doze mici: pentru alte indicatii, afara de psihoze, se recomanda sa se administreze per os in medie 0,002 - 0,004 g pe zi (se incepe cu 0,001 g de 2 ori pe zi) repartizate in doua prize egale.

Contraindicatii
Stari comatoase sau depresii marcate, datorate unor depresanti centrali (alcool, barbiturice), discrazii sanguine, depresiunea maduvei hematogene, leziuni hepatice sau renale severe preexistente. De obicei, nu se recomanda administrarea preparatului la copii sub 6 ani.

Masuri de precautie
Preparatul se administreaza cu grija la bolnavii cardiovasculari (poate accentua durerile anginoase sau poate determina scaderea marcata a tensiunii arteriale, mai ales in cazul administrarii parenterale a unor doze mari); la gravide (desi nu exista date experimentale in sensul ca substanta ar avea efecte teratogene), la bolnavii cu modificari retiniene, insuficienta functionala hepatica sau renala. Se va tine seama de faptul ca datorita efectului sau antiemetic, Trifluoperazina poate masca semnele de supradozare a unor substante medicamentoase, de asemenea tabloul clinic de ocluzie intestinala sau de tumora cerebrala.

Reactii adverse
Dupa administrarea dozelor mici, reactiile nedorite sunt rare si de mica intensitate. In cazul dozelor mari (tratament antipsihotic) frecventa si intensitatea lor sunt mai mari. Cele mai importante fenomene sunt fenomenele extrapiramidale de tip akinetic - hiperton (tablou clinic asemanator cu parkinsonismul) sau hiperkinetic - diston (spasme ale musculaturii cervicale, mergand pana la torticolis, rigiditatea musculaturii santurilor vertebrale, spasm carpo - pedal, trismus, disfagie, crize oculogire, protruzia limbii). Alte reactii adverse: insomnie (mai frecventa decat somnolenta care poate, totusi, sa apara uneori), fatigabilitate musculara, anorexie, galactoree, tulburari de acomodatie, eruptii cutanate. Cand fenomenele de mai sus sunt intense se impune suspendarea tratamentului, in timp ce in cazurile mai usoare este suficient, de obicei, un tratament corector (antiparkinsoniene - afara de levodopa, care este ineficace, clorpromazina, cafeina, fenobarbital). Foarte rare dupa dozele uzuale si foarte grave sunt hepatita toxica si agranulocitoza; eventualitatea lor impune necesitatea explorarii periodice a functiei hepatice si a examenelor hematologice in cursul tratamentelor cu doze mari. Printre alte fenomene secundare, de asemenea rare, chiar dupa doze ridicate, pot fi semnalate hipotensiunea arteriala marcata (se administreaza noradrenalina, nu adrenalina), hipotermia si potentarea actiunii anestezicelor si a barbituricelor (se combate cu amfetamine si cafeina, evitand stimulentele, care pot determina convulsii, de exemplu: pentetrazolul).