Tegretol cr, comprimate

Informatii prospect Tegretol cr, comprimate

Compozitie
Substanta activa: carbamoil- 5,5H-dibenzo(b,f)azepina (= carbamazepina).
Cutie cu 50 comprimate CR continand 200 mg carbamazepina cu eliberare controlata. Cutie cu 30 comprimate CR continand 400 mg carbamazepina cu eliberare controlata.
Cutie cu 50 comprimate continand 200 mg carbamazepina. Cutie cu 30 comprimate continand 400 mg carbamazepina. Cutie cu 50 comprimate CR continand 200 mg carbamazepina cu eliberare controlata. Cutie cu 30 comprimate CR continand 400 mg carbamazepina cu eliberare controlata.
Flacon de 250 ml continand o suspensie vascoasa de culoare alba, aromatizata cu caramel, in care 5ml (1 masura) corespund unei cantitati de 100 mg carbamazepina. Cutie cu 5 supozitoare continand 125 mg carbamazepina.
Cutie cu 5 supozitoare continand 250 mg carbamazepina.

Actiune terapeutica
Antiepileptic cu proprietati neurotrope si psihotrope.
Farmacodinamica: spectrul de activitate a acestui antiepileptic cuprinde: crizele partiale (cu semiologie elementara si complexa), generalizate sau secundare, crizele tonico-clonice generalizate (grand mal), cat si formele mixte, care se asociaza acestor tipuri de epilepsie. In cursul anumitor studii clinice, mai ales in cazul copiilor si adolescentilor epileptici, care beneficiaza de tratament cu tegretol in monoterapie, s-a constatat o actiune psihotropa a medicamentului si un efect benefic asupra anxietatii si a depresiei; s-a constatat, de asemenea, o diminuare a iritabilitatii si a agresivitatii. In ceea ce priveste performantele cognitive si psihomotorii, anumite studii au relevat rezultate ambigue sau negative, in functie de doza folosita. In schimb, in urma altor studii, s-a constatat un efect favorabil asupra atentiei, performantelor cognitive si/sau memoriei. Proprietatile neurotrope ale Tegretol-ului explica eficacitatea clinica a acestuia intr-o serie de tulburari neurologice, ca de ex., prevenirea acceselor dureroase paroxistice, in nevralgia esentiala de trigemen. In sindromul de sevraj alcoolic, realizeaza un prag epileptogen coborat si atenueaza simptomele de privare, ca de ex. hiperexcitabilitatea, tremorul si mersul ezitant. In diabetul insipid, Tegretol-ul reduce volumul urinar si polidipsia. Ca psihotrop, Tegretol-ul si-a dovedit eficacitatea clinica in tulburarile afective, adica in tratamentul maniei, cat si in prevenirea formei bipolare a psihozelor maniaco-depresive. Poate fi administrat in monoterapie sau concomitent neurolepticelor, antidepresivelor sau litiului. Mecanismul de actiune a carbamazepinei, substanta activa a Tegretol-ului, nu a fost elucidat decat partial. Carbamazepina stabilizeaza membranele nervoase hiperexcitabile, inhiba descarcarile neuronale repetitive si diminueaza propagarea impulsurilor excitatoare la nivelul sinapselor. Este probabil ca blocajul canalelor de sodiu voltaj-dependente sa fie unul dintre aceste mecanisme, sau chiar locul de actiune primara a carbamazepinei. Aceste efecte, cat si actiunea inhibitoare a carbamazepinei asupra refacerii catecolaminelor si eliberarii de glutamat pot fi eventual datorate acestui efect primar. Diminuarea eliberarii de glutamat si stabilizarea membranelor neuronale pot reprezenta in primul rand o explicatie a proprietatilor antiepileptice ale carbamazepinei, in timp ce incetinirea procesului de refacere a dopaminei si a noradrenalinei explica efectul asupra maniei.
Farmacocinetica: absorbtia carbamazepinei din comprimate este aproape completa, dar relativ lenta. In cazul comprimatelor, concentratiile plasmatice maxime medii de substanta activa nemodificata sunt atinse dupa 12 ore dupa o priza unica orala. In cazul siropului, concentratiile plasmatice maxime medii sunt atinse in doua ore, iar in cazul supozitoarelor, in interval de aproximativ 12 ore. In ceea ce priveste cantitatea de substanta activa absorbita, nu se constata nici o diferenta semnificativa din punct de vedere clinic intre diversele forme galenice administrate pe cale orala. Dupa o doza orala unica de 400 mg de carbamazepina (comprimate), concentratia plasmatica maxima medie de carbamazepina nemodificata este de 4,5 g/ml aproximativ. Dupa o priza unica sau repetata de comprimate CR, concentratiile plasmatice maxime de substanta activa sunt cu aproximativ 25% mai mici in comparatie cu cele obtinute atunci cand se administreaza comprimate clasice. Concentratiile maxime sunt atinse in 24 de ore. Comprimatele CR permit obtinerea unei scaderi semnificative din punct de vedere statistic a indexului de fluctuatie, spre deosebire de diminuarea C min, in stare de echilibru. Fluctuatia concentratiilor plasmatice in cazul unei posologii bicotidiene este slaba. Biodisponibilitatea comprimatelor CR este mai mica cu aproximativ 15% decat cea a celorlalte forme galenice, administrate pe cale orala. Cantitatea de carbamazepina absorbita dupa administrarea de supozitoare este mai mica cu 25% decat in cazul comprimatelor. Indexul de fluctuatie ramane nemodificat, dar se observa o usoara diminuare a Cmax si a Cmin in starea de echilibru, in comparatie cu comprimatele. Pana la o doza de 300 mg carbamazepina, aproximativ 75% din cantitatea totala absorbita intra in circulatia generala in decurs de 6 ore dupa administrare. De aceea, se recomanda sa nu se administreze mai mult de 250 mg de 4 ori pe zi. Influenta hranei asupra rapiditatii si gradului de absorbtie nu este semnificativa, indiferent de forma galenica de Tegretol. Nivelul de echilibru plasmatic al carbamazepinei este atins in aproximativ 1-2 saptamani, in functie de subiect si de autoinductia enzimatica a carbamazepinei sau de influenta altor medicamente inductoare, dar si de starea dinaintea tratamentului, de doza si durata medicatiei.
Distributie: legatura carbamazepinei cu proteinele serice se situeaza intre 70 si 80%. Concentratia de substanta nemodificata in lichidul cefalorahidian si in saliva este reprezentativa pentru procentul plasmatic nelegat de proteine (20-30%). Concentratiile masurate in laptele matern se ridica la 25-60% din nivelul plasmatic corespunzator. carbamazepina traverseaza bariera placentara. Admitand ca absorbtia carbamazepinei este completa, volumul de distributie aparent se poate evalua intre 0,8 si 1,9 l/kg. metabolism: carbamazepina este metabolizata in ficat si biotransformarea se efectueaza in primul rand pe calea metabolica a epoxidarii. Principalii metaboliti produsi sunt diolul, cu o configuratie trans pe carbonul 10 si 11, glucoronidul sau, cat si un alt metabolit mai putin important, hidroximetil-9-carbamoil-10-acridanul. Componentele rezultate in urma metabolismului de epoxidare care apar in urina reprezinta aproximativ 30% dintr-o doza orala unica de carbamazepina. Alte cai metabolice importante ale carbamazepinei conduc la formarea diferitilor compusi monohidroxilati, cat si a unui derivat N-glucuronidat al carbamazepinei.
Eliminare: timpul de injumatatire a carbamazepinei nemodificate atinge aproximativ 36 de ore dupa o doza orala unica, in timp ce dupa administrarea repetata nu depaseste 16-24 ore (autoinductia sistemului enzimatic al monooxigenazei hepatice), in functie de durata tratamentului. La pacientii care au beneficiat de un tratament concomitent cu alte medicamente inductoare (ex., fenitoina, fenobarbital), au fost puse in evidenta valori de 9-10 ore. Timpul mediu de injumatatire prin eliminare plasmatica a metabolitului sau, epoxi-10,11, este de aproximativ 6 ore, dupa o priza orala unica de epoxid. Dupa administrarea pe cale orala a unei doze unice de 400 mg de carbamazepina, 72% din aceasta cantitate este excretata in urina si 28% in fecale. Un procent de aproximativ 2% se regaseste in urina sub forma nemodificata si aproximativ 1% sub forma de epoxi-10,11, care este metabolitul activ din punct de vedere farmacologic. In stare de echilibru, concentratia plasmatica a carbamazepinei care corespunde limitelor terapeutice prezinta variatii interindividuale importante, care se situeaza intre 4-12 µg/ml (adica 17-50 µmol/l), la majoritatea pacientilor, conform informatiilor de care dispunem. Concentratiile de epoxid (metabolitul activ din punct de vedere farmacologic) reprezinta aproximativ 30% din nivelul de carbamazepina. Eliminarea carbamazepinei fiind mai mare la copii, este posibil sa fie necesara administrarea unor doze mai mari (in mg/kg), in comparatie cu cele administrate adultilor. Nu exista date din care sa reiasa ca farmacocinetica acestui medicament este modificata la subiectii in varsta, in comparatie cu cea constatata la adultii tineri. Nu exista date referitoare la comportamentul farmacocinetic al carbamazepinei in caz de insuficienta hepatica sau renala.

Indicatii
Epilepsie: crize partiale cu simptomatologie complexa, cu simptomatologie elementara, crize epileptice generalizate sau secundare, cu o componenta tonico-clonica, forme mixte, care se asociaza acestor tipuri de crize. tegretol-ul este recomandabil atat in mono-, cat si in politerapie. In general, Tegretol-ul nu este eficace in absentele epileptice (petit mal) (a se consulta capitolul Precautii). manie si tratamentul profilactic al formei bipolare a psihozelor maniaco-depresive. Sindrom de sevraj alcoolic. Nevralgie esentiala de trigemen, nevralgie a trigemenului in scleroza in placi si nevralgie esentiala glosofaringiana. neuropatie diabetica dureroasa. diabet insipid. Poliurie si polidipsie de origine neurohormonala.

Doze si mod de administrare
Comprimatele sau siropul (care se va agita inainte de folosire) pot fi luate cu putina apa, in timpul, dupa sau intre mese. Comprimatele CR se vor inghiti ca atare (intregi sau, in functie de prescriptie, numai jumatate), cu putina apa. Siropul (o masura = 5 ml = 100 mg, o jumatate de masura = 2,5 ml = 50 mg) se recomanda mai ales pacientilor care au dificultati in inghitirea comprimatelor sau celor in cazul carora este necesara adaptarea posologiei initiale cu precautie. Comprimatele CR permit o eliberare lenta si controlata a substantei active. Ca regula generala, pot fi prescrise in doua prize cotidiene. Aceeasi doza de Tegretol sirop va produce concentratii maxime mai mari decat atunci cand se administreaza comprimate. Prin urmare, se recomanda sa se inceapa tratamentul cu doze mici, care vor fi marite progresiv, astfel incat sa se evite aparitia reactiilor adverse. Pentru a se trece de la comprimate la sirop, se va administra aceeasi cantitate in mg pe zi, dar reducand dozele si marind numarul de prize (ex., 3 prize pe zi, in cazul siropului, in loc de 2 prize pe zi, in cel al comprimatelor). Inlocuirea comprimatelor cu comprimate CR: experienta clinica a demonstrat faptul ca poate fi necesara marirea dozei comprimatelor CR. Trecerea de la administrarea formelor orale la supozitoare se va efectua marind cu aproximativ 25% dozele administrate pe cale rectala si fractionandu-le, maximum fiind 250 mg de 4 ori pe zi, la intervale de 6 ore. Experienta de care dispunem in ceea ce priveste supozitoarele se limiteaza la o durata de 7 zile, in cazul in care tratamentul antiepileptic per os nu este posibil, mai ales dupa o interventie chirurgicala sau cand pacientul este inconstient. Datele clinice referitoare la utilizarea supozitoarelor nu se refera decat la tratamentul epilepsiei. La subiectii in varsta, posologia va fi stabilita cu precautie.
Epilepsie: in masura posibilului, Tegretol va fi prescris in monoterapie. tratamentul va fi inceput cu doze mici, apoi acestea vor fi marite treptat, pana la obtinerea efectului optim. Atunci cand crizele sunt bine controlate, este posibila reducerea foarte lenta, pentru atingerea dozei minime eficace. Determinarea nivelului plasmatic poate contribui la stabilirea dozei optime (a se consulta capitolul Precautii). Atunci cand tegretol se administreaza unui pacient care beneficiaza deja de un tratament antiepileptic, acest lucru se va face treptat, mentinand sau adaptand, daca este cazul, posologia medicamentului sau medicamentelor antiepileptice anterioare (a se consulta capitolul interactiuni).
Adulti: forme orale: se va incepe tratamentul cu 100 pana la 200 mg, o data sau de doua ori pe zi, se va mari progresiv posologia, pana la obtinerea unei reactii optime, care in general se observa la nivelul a 400 mg, de 2 pana la 3 ori pe zi. La unii pacienti, posologia adecvata poate atinge 1600 mg, sau chiar 2000 mg pe zi. Supozitoare: atunci cand supozitoarele inlocuiesc tratamentul oral, nu se va depasi cantitatea de 1000 mg/zi (250 mg, de patru ori pe zi, la intervale de 6 ore).
Copii: forme orale: 10 pana la 20 mg/kg corp si pe zi, adica: pana la 1 an: 100 pana la 200 mg/zi (1-2 masuri de sirop); de la 1 la 5 ani: 200 pana la 400 mg/zi (de 2 ori cate 1-2 masuri de sirop); de la 6 la 10 ani: 400 pana la 600 mg/zi (de 2 ori cate 2-3 masuri de sirop); de la 11 la 15 ani: 600 pana la 1000 mg/zi (de 3 ori cate 2-3 masuri de sirop) in prize fractionate. La copiii de 4 ani, sau mai mici, se recomanda o doza initiala de 20 pana la 60 mg/zi, care se mareste la fiecare doua zile, cu 20 pana la 60 mg. Dupa 4 ani, se poate incepe cu 100 mg/zi si se poate mari doza cu 100 mg pe saptamana. Supozitoare: atunci cand supozitoarele inlocuiesc tratamentul oral, nu se vor depasi 1000 mg/zi (250 mg, de 4 ori pe zi, la intervale de 6 ore).
Nevralgie de trigemen: doza initiala de 200 pana la 400 mg/zi va fi marita treptat, pana la disparitia durerilor (de obicei, la 200 mg, de 3-4 ori pe zi), apoi va fi redusa din nou, pentru a se ajunge la o doza de intretinere limita. La subiectii in varsta, se recomanda o doza initiala de 100 mg, de 2 ori pe zi.
Sindrom de sevraj alcoolic: doza medie: 200 mg, de 3 ori pe zi. In cazurile grave, aceasta poate fi marita in cursul primelor zile (ex., pana la 400 mg, de 3 ori pe zi). Atunci cand se instaureaza tratamentul cu Tegretol, in cazurile grave de sevraj, se vor administra concomitent medicamente sedative/hipnotice (ex., clormetiazol, clordiazepoxid). Dupa depasirea fazei acute, se va putea continua tratamentul numai cu Tegretol.
Diabet insipid: doza medie la adult: 200 mg, de 2 pana la 3 ori pe zi; la copii se va reduce doza proportional cu varsta copilului si cu greutatea sa corporala.
Neuropatie diabetica dureroasa: doza medie: 200 mg, de 2 pana la 4 ori pe zi.
Manie si tratamentul profilactic al formei bipolare a psihozelor maniaco-depresive: doza: aproximativ 400-1600 mg/zi, de obicei 400-600 mg/zi, in trei prize. In accesele acute de manie, este necesar sa se mareasca destul de repede dozele, in timp ce pentru profilaxia tulburarilor bipolare se recomanda sa nu se mareasca dozele decat treptat, pentru obtinerea unei tolerante optime.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la carbamazepina sau la medicamente cu structura asemanatoare (antidepresive triciclice, ex.). Bloc atrioventricular. Antecedente de aplazie medulara sau de porfirie acuta intermitenta. Teoretic (structura similara cu cea a antidepresivelor triciclice), Tegretol-ul nu ar trebui utilizat impreuna cu inhibitori ai monoaminoxidazei (IMAO). De aceea, inainte de a-l administra, se recomanda intreruperea tratamentului cu IMAO timp cu cel putin 2 saptamani inainte, sau chiar mai mult, daca situatia clinica permite acest lucru.

Masuri de precautie
Anemia aplastica si agranulocitoza au fost puse in legatura cu administrarea de tegretol. Riscul global a fost evaluat la aproximativ 6 cazuri/milion si pe an, pentru agranulocitoza, si la 2 cazuri/milion si pe an, pentru anemia aplastica. Tratamentul cu Tegretol are ca efect secundar ocazional, chiar frecvent, o diminuare a numarului de plachete sanguine sau al leucocitelor, care poate fi persistenta, dar in majoritatea cazurilor se dovedeste pasagera si este putin probabil ca aceasta sa anunte o anemie aplastica sau o agranulocitoza. Totusi, este important sa se solicite un examen al formulei sanguine, care sa includa numarul plachetelor si, daca este posibil, valoarea sideremiei, pentru a avea valori de referinta inaintea inceperii tratamentului. Unii specialisti propun urmatoarele: un control saptamanal, in cursul primei luni, apoi lunar, in urmatoarele 5 luni, apoi de 2 pana la 4 ori pe an. Daca se observa in cursul tratamentului o persistenta a valorilor scazute sau diminuate ale numarului de leucocite sau plachete, se va supune pacientul unei supravegheri atente si se va efectua in mod regulat un control al formulei sanguine. Se va intrerupe tratamentul cu Tegretol indata ce apar primele manifestari de aplazie medulara semnificativa. Se va intrerupe imediat administrarea de Tegretol daca apar semne sau simptome ale unor reactii cutanate grave, ca de ex. sindromul Stevens-Johnson sau sindromul Lyell. tegretol-ul nu va fi administrat decat sub supraveghere medicala. Se impune prudenta in cazul pacientilor care prezinta crize cu tipologie mixta, ex. absente atipice, intrucat utilizarea medicamentului Tegretol a fost pusa in legatura cu o frecventa marita a convulsiilor generalizate. In cazul exacerbarii crizelor, se va intrerupe tratamentul. Frecventa crizelor se poate mari atunci cand se trece de la o forma farmaceutica orala la supozitoare. Se va atrage atentia pacientilor asupra semnelor si simptomelor precoce ale intoxicatiei, care pot indica existenta unei eventuale probleme hematologice, cat si asupra simptomelor reactiilor dermatologice sau hepatice. Imediat ce se constata manifestari, ca de ex. febra, dureri in gat, eruptii cutanate, ulceratii bucale, echimoze care apar usor, purpura hemoragica, pacientul va lua imediat legatura cu medicul curant. Tegretol-ul nu va fi prescris decat dupa o evaluare riguroasa a raportului dintre beneficii si riscuri, si sub supraveghere medicala atenta, pacientilor cu leziuni cardiace, hepatice, renale sau reactii adverse hematologice la alte medicamente in antecedente, sau daca tratamentul cu Tegretol a fost deja intrerupt anterior. Se va proceda la o evaluare a functiei hepatice inaintea inceperii tratamentului, apoi periodic, mai ales in cazul unor antecedente de afectiuni hepatice si la subiectii in varsta. medicatia va fi intrerupta imediat ce se observa o agravare a unei disfunctii hepatice sau de hepatopatie activa. Se recomanda efectuarea analizelor urinei si ale azotemiei inaintea inceperii tratamentului, iar dupa aceea, periodic. Reactiile cutanate usoare, ca de exemplu exantem maculos sau maculo-papular izolat, sunt de regula trecatoare si fara risc, acestea dispar de obicei in cateva zile sau saptamani, fara sa fie necesara intreruperea tratamentului, sau dupa o reducere a dozei; totusi, este necesar ca pacientul sa fie supravegheat cu atentie. tegretol-ul are o slaba actiune anticolinergica. De aceea, pacientii cu tensiune intraoculara mare vor fi supravegheati cu atentie in cursul tratamentului. Se va avea in vedere posibilitatea activarii unei psihoze latente si, la subiectii in varsta, a confuziei sau agitatiei. Exista cazuri izolate referitoare la tulburarile de fertilitate masculina si/sau la o spermatogeneza anormala, dar nu s-a stabilit nici o legatura intre cauza si efect, in acest sens. S-au semnalat metroragii la paciente care beneficiau de tratament cu anticonceptionale orale; eficacitatea anticonceptionalelor orale poate fi afectata de administrarea tegretol-ului. Corelatia intre doza si concentratia plasmatica a carbamazepinei si eficacitatea clinica sau toleranta este destul de slaba. Determinarea concentratiilor plasmatice poate totusi fi utila in urmatoarele cazuri: cresterea brusca si semnificativa a frecventei crizelor, in sarcina, la copil si adolescent, in cazul unor posibile tulburari de absorbtie, atunci cand se constata un posibil efect toxic, in urma unei medicatii diversificate (a se consulta capitolul interactiuni). Daca este necesar sa se intrerupa brusc tratamentul cu Tegretol, trecerea la administrarea unui alt antiepileptic se va face sub protectia unui medicament adaptat (ex., diazepam i.v. sau rectal, sau fenitoina i.v.). A nu se lasa la indemana copiilor!
Sarcina si alaptare: experientele facute pe animale (soareci, sobolani, iepuri) referitoare la administrarea pe cale orala a carbamazepinei in cursul organogenezei au scos in evidenta o crestere a embrioletalitatii, la doze cotidiene toxice pentru animalul gestant (peste 200 mg/kg corp si pe zi, adica de 10-20 de ori mai mult decat doza obisnuita la om). La femela sobolan, s-a observat si o tendinta de avort, la o doza de 300 mg/kg corp pe zi. Fetusul de sobolan aproape de termen prezenta o intarziere a cresterii, la doze toxice pentru femela gestanta. Nu s-a putut demonstra nici un potential teratogen la cele trei specii testate in cursul acestor studii. In cursul unui studiu facut pe o femela de soarece, s-a constatat totusi ca administrarea orala de carbamazepina la o posologie care se situeaza intre 40 si 240 mg/kg corp pe zi provoca anomalii (mai ales o dilatare a ventriculilor cerebrali) la 4,7% dintre fetusi, in timp ce subiectii martori nu prezentau aceste anomalii decat in proportie de 1,3%. Se impune o prudenta deosebita in cazul femeilor gravide care sufera de epilepsie. La pacientele la varsta fertila, Tegretol-ul se va administra in monoterapie, pe cat posibil, intrucat incidenta anomaliilor congenitale in descendenta femeilor care beneficiaza de un tratament care asociaza mai multe antiepileptice (ex., acid valproic si/sau fenitoina) este mai mare decat la cele care beneficiaza de tratament cu unul dintre aceste medicamente, in monoterapie. Nu se va administra decat doza minima eficace si se recomanda supravegherea concentratiilor plasmatice. Daca sarcina se produce in cursul tratamentului cu Tegretol sau daca se are in vedere inceperea tratamentului cu Tegretol in cursul sarcinii, se recomanda sa se estimeze cu atentie utilitatea medicatiei in raport cu eventualele riscuri, mai ales in cursul primelor trei luni de sarcina. Se stie ca procentul tulburarilor de dezvoltare, inclusiv cel al malformatiilor, poate fi mai mare la copiii cu mame epileptice. Anumite studii mentioneaza posibilitatea unei cresteri a acestui risc prin administrarea de carbamazepina, cat si a altor substante antiepileptice principale, dar nu dispunem de probe formale, pe baza unor studii controlate, referitoare la administrarea carbamazepinei in monoterapie. Exista totusi informatii izolate care mentioneaza tulburari de dezvoltare si malformatii (spina bifida), asociate administrarii de Tegretol. S-a mentionat faptul ca antiepilepticele agraveaza carenta de acid folic la femeia gravida. Este posibil ca aceasta carenta sa contribuie la cresterea incidentei malformatiilor observate la nastere, in cazul copiilor ale caror mame au beneficiat de tratament cu antiepileptice. Se recomanda, prin urmare, o suplimentare a acidului folic, inainte si in cursul sarcinii. Se preconizeaza si administrarea vitaminei K1 in cursul ultimelor saptamani de sarcina, cat si nou-nascutului, pentru a evita aparitia hemoragiei. carbamazepina trece in laptele matern si concentratiile acesteia se situeaza intre 25 si 60% din cele masurate in plasma. Se vor analiza avantajele unei alaptari la san in comparatie cu o infima probabilitate de risc pentru sugar. alaptarea in cursul tratamentului cu tegretol este posibila, cu conditia de a se supraveghea aparitia unor eventuale reactii adverse la sugar (exemplu: somnolenta excesiva). S-a constatat un caz de hipersensibilitate cutanata grava la un copil hranit la san.
Efecte asupra abilitatii de a conduce autovehicule sau de a supraveghea masini: Reactiile pacientului pot fi afectate de ameteala sau somnolenta datorate administrarii tegretol-ului, mai ales la inceputul tratamentului sau la modificarea dozei. Prin urmare, nu va trebui sa conduca autovehicule si va utiliza masinile cu multa prudenta.
Interactiuni: inductia prin intermediul carbamazepinei a sistemului monooxigenazei hepatice prezinta riscul scaderii nivelului plasmatic al anumitor medicamente sau chiar al diminuarii sau anularii activitatii acestora, daca sunt metabolizate in acest mod. posologia medicamentelor va trebui sa fie eventual adaptata exigentelor clinice: clobazam, clonazepam, etosuximid, primidon, acid valproic, alprazolam, corticosteroizi, ca de ex. prednisolon, dexametazon, ciclosporina, digoxina, doxiciclina, felodipina, haloperidol, imipramina, metadon, anticonceptionale orale (se va cauta o alta metoda contraceptiva), teofilina, anticoagulante orale (warfarina, fenprocumon, dicumarol). In unele rapoarte se mentioneaza fie o crestere, fie o scadere a concentratiilor plasmatice ale fenitoinei sub influenta carbamazepinei si o crestere a celor ale mefenitoinei, in cazuri rare. Se observa, in schimb, ca nivelul plasmatic al carbamazepinei este marit prin administrarea urmatoarelor medicamente: josamicina, eritromicina, trioleandomicina, eventual izoniazida, verapamil, diltiazem, dextropropoxifen, viloxazin, fluoxetina, eventual cimetidina, acetazolamida, danazol, eventual desipramin si nicotinamida (la adult si numai in posologie forte). Aceasta crestere a concentratiei plasmatice a cabamazepinei poate produce reactii adverse (ex., ameteli, somnolenta, ataxie, diplopie). Prin urmare, este necesara adaptarea dozei si/sau supravegherea evolutiei la aceste concentratii. Conform unor date de care dispunem, tratamentul concomitent cu carbamazepina si izoniazida mareste hepatotoxicitatea izoniazidei. Asocierea carbamazepinei cu litiul sau metoclopramidul, pe de-o parte, si cea a carbamazepinei cu neuroleptice (haloperidol, tioridazin), pe de alta parte, poate agrava efectele neurologice adverse (in ultimul caz, chiar in concentratii plasmatice terapeutice). Nivelul plasmatic al carbamazepinei poate fi diminuat prin administrarea urmatoarelor medicamente: fenobarbital, fenitoina, primidon, progabid sau teofilina si, desi datele sunt oarecum contradictorii, eventual prin administrarea de clonazepam, acid valproic sau valpromid. De asemenea, s-a observat ca acidul valproic, valpromidul si primidonul maresc concentratia plasmatica a metabolitului activ farmacologic, epoxi-10,11 carbamazepina. Se recomanda, de aceea, adaptarea dozei de Tegretol in functie de aceste asocieri. Asocierea Tegretol-ului cu anumite diuretice (hidroclorotiazida, furosemid) poate produce o hiponatremie simptomatica. Carbamazepina se poate opune efectelor miorelaxante nedepolarizante (pancuronium, ex.); va trebui deci sa se mareasca posologia acestora si se vor supraveghea cu atentie pacientii, in ipoteza unei anulari mai rapide a blocajului neuromuscular decat fusese prevazut. Dispunem de rapoarte conform carora izotretinoina ar modifica biodisponibilitatea si/sau clearance-ul carbamazepinei si epoxi-10,11 carbamazepinei, ceea ce impune urmarirea concentratiei plasmatice a acestora. Ca si alte medicamente psihoactive, Tegretol-ul poate reduce toleranta la alcool. Este deci preferabil ca pacientul sa nu consume alcool in cursul tratamentului.
Supradozare: semnele intoxicatiei afecteaza in general atat sistemul nervos central si sistemul cardiovascular, cat si aparatul respirator. Sistemul nervos central: depresie a SNC, dezorientare, somnolenta, agitatie, halucinatii, coma, vedere tulbure, dificultati de vorbire, disartrie, nistagmus, ataxie, dischinezie, hiperreflexie urmata de hiporeflexie, convulsii, tulburari psihomotorii, mioclonii, hipotermie. Respirator: depresie respiratorie, edem pulmonar. Cardiovascular: tahicardie, hipotensiune, uneori hipertensiune, tulburari de conducere, cu marirea complexului QRS, sincopa prin stop cardiac. Digestiv: varsaturi, evacuare gastrica intarziata, motilitate intestinala redusa. Functia renala: retentie urinara, oligurie sau anurie, retentie de lichid, intoxicatie cu lichid datorata unui efect al carbamazepinei comparabil cu cel al ADH. Examene de laborator: hiponatriemie, eventuala acidoza metabolica, posibila hiperglicemie, crestere a creatin fosfokinazei musculare. Tratament: nu exista un antidot specific. Tratamentul se va face in functie de starea clinica a pacientului intr-o unitate spitaliceasca. Se va masura concentratia plasmatica, pentru a confirma intoxicatia cu carbamazepina si pentru a stabili marimea dozei. Se trece la evacuarea stomacului prin spalaturi gastrice si administrarea de carbune activ, ingrijire la reanimare, cu monitorizare cardiaca si corectarea prudenta a dezechilibrului electrolitic. Recomandari speciale:
Hipotensiune: administrarea i.v. de dopamina sau dobutamina.
Tulburari ale ritmului cardiac: tratament in functie de caz.
Convulsii: administrarea unei benzodiazepine (ex., diazepam) sau a oricarui alt antiepileptic, ex. fenobarbital (cu precautie, datorita unei agravari a depresiei respiratorii) sau paraldehida.
Hiponatriemie (intoxicatie cu lichid): reducere a lichidului si perfuzie i.v. lenta si prudenta de NaCl cu o concentratie de 0,9%. Aceste masuri se pot dovedi utile pentru prevenirea aparitiei leziunilor cerebrale. Diureza fortata, hemodializa si dializa peritoneala nu au nici un efect, conform datelor de care dispunem. Este important sa se previna orice recidiva sau agravare a simptomatologiei in cea de-a doua si a treia zi dupa intoxicare,
datorita unei posibile absorbtii intarziate.

Reactii adverse
Anumite tipuri de reactii adverse apar ocazional sau frecvent, mai ales la inceputul tratamentului sau daca se folosesc doze initiale prea mari, precum si la pacientii in varsta. In afara efectelor nedorite asupra SNC (ameteli, cefalee, ataxie, somnolenta, oboseala, diplopie), se constata tulburari ale sistemului digestiv (greata, voma), cat si reactii cutanate alergice. Efectele care depind de doza administrata se estompeaza, de obicei, in cateva zile, fie in mod spontan, fie dupa reducerea provizorie a dozei. Reactiile adverse asupra SNC pot indica o supradozare sau o fluctuatie semnificativa a nivelului plasmatic. In aceste cazuri, se recomanda supravegherea concentratiilor plasmatice si eventual diminuarea si/sau fractionarea dozei cotidiene in 3 pana la 4 prize.
Sistemul nervos central: efecte neurologice: frecvent ameteli, ataxie, somnolenta, oboseala. Ocazional cefalee, diplopie, tulburari de acomodare (ex. vedere tulbure). Rar miscari involuntare anormale (ex., tremuraturi, dischinezie orofaciala, miscari coreoatetozice, distonie, ticuri), nistagmus. Cazuri izolate: tulburari oculomotorii, tulburari de vorbire (ex. disartrie sau dificultati de exprimare), neuropatie periferica, parestezie, slabiciune musculara.
Efecte psihice: cazuri izolate: halucinatii (vizuale sau acustice), depresie, pierderea apetitului, nervozitate, comportament agresiv, agitatie, confuzie, activarea psihozelor.
Piele si fanere: ocazional sau frecvent reactii alergice cutanate, urticarie, eventual grava. Rar dermatita exfoliativa si eritrodermie, sindrom Stevens-Johnson, sindrom lupic. Cazuri izolate: epidermoliza toxica, fotosensibilitate, eritem polimorf si nodular, modificari ale pigmentatiei cutanate, purpura, prurit, acnee, transpiratie, caderea parului.
S-au constatat cazuri izolate de hirsutism, unde nu s-a stabilit in mod precis un raport cauza - efect.
Sange: ocazional sau frecvent leucopenie. Ocazional eozinofilie, trombocitopenie. Rar leucocitoza, limfadenopatie. Cazuri izolate: agranulocitoza, anemie aplastica, eritroblastopenie, anemie megaloblastica, porfirie acuta intermitenta, reticulocitoza, carenta de acid folic si, eventual, anemie hemolitica.
Hepatic: frecvent cresterea gamaglobulinei, datorata inductiei enzimelor hepatice, dar fara importanta clinica, in majoritatea cazurilor. Ocazional cresterea fosfatazelor alcaline si rareori a transaminazelor. Rar icter, hepatita colestatica, insuficienta hepatocelulara sau forme mixte. Cazuri izolate: infiltrari granulomatoase ale ficatului.
Digestiv: ocazional sau frecvent greata, voma. Ocazional senzatie de uscaciune a gurii. Rar diaree sau constipatie. Cazuri izolate: dureri abdominale, glosita, stomatita. Poate aparea ocazional o iritatie locala, atunci cand se administreaza supozitoare.
Reactii de hipersensibilitate: rar reactii de hipersensibilitate ale diverselor organe, insotite de febra, eruptii cutanate, fenomene vasculare, limfadenopatie, simptome ale limfomului, artralgii, leucopenie, eozinofilie, hepatomegalie, splenomegalie si rezultate anormale ale testelor functiei hepatice. Aceste manifestari se pot combina in diferite moduri.
Pot fi afectate si alte organe (ex. plamanii, rinichii, pancreasul, miocardul). Cazuri izolate: meningita aseptica, cu mioclonie si eozinofilie periferica, reactie anafilactica. Se va intrerupe tratamentul imediat ce se observa aparitia unor astfel de reactii de hipersensibilitate.
Cardiovascular: rar tulburari de conducere cardiaca. Cazuri izolate: bradicardie, aritmii, bloc atrioventricular cu sincopa, colaps, insuficienta cardiaca congestiva, hipertensiune sau hipotensiune, agravarea unei coronaropatii, tromboflebita, tromboembolie.
Endocrin: ocazional edem, retentie de lichid, crestere in greutate, hiponatriemie si hipotonie osmotica a plasmei, datorate unui efect comparabil cu cel al hormonului antidiuretic (ADH) si care au dus in cazuri izolate la o intoxicare cu lichid, insotita de letargie, voma, cefalee, confuzie mentala sau anomalii neurologice.
Cazuri izolate: ginecomastie sau galactoree, teste anormale ale functiei tiroidiene: tiroxina libera scazuta (FT4,T4,T3) si TSH marit, in general, fara manifestari clinice, tulburari metabolice osoase (scaderea calciului plasmatic si a 25-OH-colecalciferolului), care au provocat in cateva cazuri izolate osteomalacie, cresteri ale nivelului de colesterol, inclusiv ale HDL-colesterol si ale trigliceridelor.
Urogenital: cazuri izolate: nefrita interstitiala si insuficienta renala, cat si simptome de disfunctii renale (ex., albuminurie, hematurie, oligurie, uremie si azotemie marite), polakiurie, retentie urinara si tulburari sexuale sau impotenta.
Organe de simt: cazuri izolate: modificari ale gustului, opacifierea cristalinului, conjunctivita, acufene, hiperacuzie.
Locomotor: cazuri izolate: artralgii, dureri musculare si crampe.
Respirator: cazuri izolate: hipersensibilitate la nivel pulmonar, care se manifesta prin febra, dispnee, pneumonie.