Sulfat de streptomicina, pulbere

Informatii prospect Sulfat de streptomicina, pulbere

Actiune terapeutica
antibiotic bactericid fata de M. tuberculosis si o serie de bacterii grampozitive si gramnegative: streptococcus viridans, enterococi (sinergic cu penicilina). Pasteurella tularensis si pestis. Brucella; rezistenta se instaleaza, de regula, daca tratamentul este prelungit.

Indicatii
tuberculoza (in asociatie cu alte antituberculoase, pentru a evita dezvoltarea rezistentei); septicemie si endocardite cu streptococ viridans sau enterococ (in asociatie cu tetraciclina), pesta.

Doze si mod de administrare
Adulti: intramuscular 1 g de 2 ori/saptamana (la nevoie 1 g zilnic) in tuberculoza, 1-2 g/zi (fractionat la 4-12 ore) in alte infectii; copii: 20-30 mg/kg corp si zi.

Contraindicatii
Boli ale urechii, in special otita medie supurata, tulburari labirintice, miastenie grava, alergie la streptomicina; prudenta la dozare in insuficienta hepatica, renala (in conditii de anurie doza recomandata la adult este de 0,5 g o data la 4-6 zile). In insuficienta circulatorie si la batrani; prudenta mare sau se evita asocierea cu cefalosporine (nefrotoxicitate), furosemid si acid etacrinic, antibiotice aminoglicozidice (oto- si nefrotoxicitate), eter, halotan, metoxifluran, curarizante (paralizie respiratorie).

Reactii adverse
Actiune toxica asupra nervului vestibular, cu cefalee, greata, voma, vertij, ataxie, mai putin asupra nervului cohlear, cu tinitus si surditate (tulburarile, de obicei reversibile, sunt favorizate de dozele mari, tratamentul indelungat, varsta inaintata, insuficienta renala si injectarea intrarahidiana a antibioticului); dozele mari sunt hepatotoxice si nefrotoxice; ocazional parestezie periorala, cefalee, oboseala, rareori scotoame, fenomene nevritice, eruptii alergice, febra, adenopatii, foarte rar dermatita exfoliativa, soc anafilactic, neutropenie, trombocitopenie, anemie aplastica. Injectata in cantitati mari in pleura sau in peritoneu poate paraliza musculatura striata (mai ales in conditii de insuficienta renala, stari hipoxice si in asociatie cu miorelaxante, curarizante sau anestezice generale). Injectarea intrarahidiana poate fi cauza de dureri radiculare si fenomene de mielita (nu este recomandabila). Poate interfera determinarea glucozei urinare si a urobilinogenului.