Sedacoron, sol. inj.

Informatii prospect Sedacoron, sol. inj.

Indicatii:

Tratamentul tulburarilor de ritm severe, invalidante sau potential letale precum si al aritmiilor refractare la terapia conventionala sau in cazul in care nu sunt tolerate ale antiaritmice:
- tulburari de ritm ventricular confirmate, simptomatice si invalidante incluzand tahicardia ventriculara cu instabilitate hemodinamica: extrasistole ventriculare complexe de grad inalt, tahicardie ventriculara recurenta, fibrilatie ventriculara recurenta;
- tulburari de ritm supraventriculare, cu ritm ventricular rapid: fibrilatia si flutter-ul atrial, tahicardie supraventriculara paroxistica, tahicardie jonctionala etc.;
- tahicardie in cadrul sindromului Wolff-Parkinson-White.

Contraindicatii:

Hipersensibilitate la clorhidratul de amiodarona, la iod, sau la oricare dintre excipientii produsului;
Bradicardie sinusala si bloc sinoatrial fara pacemaker;
Boala nodului sinusal fara pacemaker (risc de stop sinusal);
Tulburari de conducere de grad inalt fara pacemaker;
Colaps cardiovascular, hipotensiune arteriala severa;
Insuficienta cardiaca severa (efectul inotrop negativ slab al amiodaronei nu produce de obicei agravare);
Hipertiroidism (posibilitatea agravarii);
Fibroza pulmonara;
Alterare severa a parenchimului hepatic;
Tratament concomitent cu inhibitori de monoaminooxidaza (IMAO);
Sarcina in trimestrele II si III;
Alaptare. Nu se recomanda asocierea cu anumite medicamente care pot determina torsada varfurilor (a se vedea Interactiuni).

Administrare:

Doza trebuie ajustata necesitatilor individuale ale fiecarui pacient, pe baza raspunsului clinic. Trebuie cautata doza minima eficace.

Extrasistolele ventriculare necesita de obicei doze mai mari decat cele supraventriculare. Doza zilnica poate fi administrata fractionat in cazul dozelor mari sau daca apar reactii adverse gastro-intestinale.

Durata tratamentului de incarcare poate fi micsorata prin administrarea parenterala concomitenta.

Daca apar semne sau simptome de toxicitate pulmonara, se recomanda intreruperea tratamentului cu amiodarona pana la determinarea cauzei. Daca toxicitatea pulmonara este corelata cu amiodarona, este recomandata intreruperea tratamentului. Utilitatea terapiei cu glucocorticoizi este controversata, dar o astfel de terapie poate fi utila in cazul toxicitatii severe. Daca apar simptome de neurotoxicitate, este recomandata reducerea dozei; rareori poate fi necesara intreruperea amiodaronei. Daca survine fotosensibilitate, este recomandata reducerea dozei si masuri de protectie solara. Greata si varsaturile pot fi evitate prin reducerea dozei sau prin administrarea in mai multe prize. Daca apare epididimita, se recomanda reducerea dozei sau intreruperea administrarii amiodaronei.

Comprimatele trebuie inghitite intregi, cu putin lichid, in timpul mesei sau dupa masa. Comprimatele sunt divizibile.

Urmatoarele recomandari sunt numai indicatii generale, datorita variatiilor individuale ale dozelor necesare - mai ales la copii. Adulti Indicatii generale pentru tratamentul oral:

Tratament initial, de incarcare (8 - 14 zile): un comprimat Sedacoron de 3-4 ori pe zi (600- 800 mg clorhidrat de amiodarona)

Tratament de intretinere: a� comprimat Sedacoron o data pe zi pana la un comprimat Sedacoron de 2 ori pe zi (100- 400 mg clorhidrat de amiodarona)

Copii
Doza trebuie adaptata in functie de suprafata corporala, respectiv greutate.
Precautii:
Se recomanda ca initierea tratamentului cu amiodarona sa se efectueze in spital.

Ca de obicei, in cardiologie, trebuie realizata o evaluare atenta a raportului risc/beneficiu, inainte de initierea tratamentul cu amiodarona. Administrarea primei doze, respectiv modificarea dozajului necesita monitorizare (EKG si tensiune arteriala). Trebuie urmarita cu atentie aparitia reactiilor adverse in timpul tratamentului, impreuna cu monitorizarea regulata din punct de vedere cardiologic a pacientului (aproximativ de trei ori pe luna).

Datorita timpului lung de injumatatire plasmatica al amiodaronei, concentratii plasmatice eficiente din punct de vedere al efectului terapeutic persista timp de cateva saptamani dupa incetarea administrarii acesteia, pacientii, in continuare, neprezentand simptome. Dupa scaderea in timp a concentratiei plasmatice pot apare aritmii potential letale. De aceea, este recomandata monitorizarea stricta a pacientului dupa incetarea tratamentului cu amiodarona.

Ochi: Este recomandata examinarea cu ajutorul lampii cu fanta inaintea si in timpul tratamentului precum si in cazul in care apar simptome de toxicitate oculara.

Tiroida: Diagnosticul clinic de hiper- sau hipotiroidie la pacientii aflati sub tratament cu amiodarona uneori nu este posibil, motiv pentru care sunt necesare determinari ale functiei tiroidiene inainte de initierea, in timpul si pana la un an dupa incetarea terapiei cu amiodarona. Datorita continutului in iod al amiodaronei, unele din testele uzuale sunt insuficiente; trebuie efectuata dozarea T3, T4 si TRH-TSH. Daca se suspecteaza hiper- sau hipotiroidie, doza de amiodarona trebuie redusa sau tratamentul trebuie intrerupt.

Ficat: inainte de tratament sau in timpul acestuia, este recomandata determinarea nivelului enzimelor hepatice: alanin-aminotransferaza (ALT [SGPT]), fosfataza alcalina si aspartat aminotransferaza (AST [SGOT]). in special la pacientii care primesc doze de intretinere mari, este recomandata reducerea dozei, respectiv intreruperea administrarii daca exista o crestere a transaminazelor de 3 ori fata de valorile normale sau de 2 ori la pacienti care prezentau initial valori crescute ale transaminazelor sau daca apare hepatomegalie.

Plamani: se recomanda efectuarea unui examen radiografic al toracelui inainte de inceperea terapiei si la intervale de 3 - 6 luni in timpul tratamentului, pentru depistarea modificarilor interstitiale difuze sau infiltratelor alveolare asociate cu toxicitatea pulmonara. Este recomandata prudenta la pacientii cu afectiuni pulmonare in antecedente.

Se recomanda efectuarea examenului clinic obiectiv pulmonar la intervale periodice. Prezenta ralurilor, diminuarea murmurului vezicular sau prezenta frecaturii pleurale pot indica toxicitate pulmonara; pot fi necesare teste functionale respiratorii si radiografie pulmonara. Bronhoscopia si biopsia pulmonara pot fi utile daca apar simptome de toxicitate pulmonara ce nu poate fi diagnosticata prin radiografie toracica.

Sistemul nervos si tegumentele: daca apar simptome neurologice sau fotosensibilitate severa, tratamentul cu amiodarona trebuie intrerupt. Pielea trebuie protejata de lumina soarelui, respectiv de radiatia UV in timpul tratamentului si timp de cateva luni dupa intreruperea lui; pot apare arsuri solare chiar prin sticla sau imbracaminte subtire din bumbac; se recomanda utilizarea de imbracaminte protectoare si a altor masuri de protectie solara.

Reactiile adverse ale amiodaronei pot fi intensificate in timpul oricarui tip de interventie chirurgicala sau de urgenta. Concentratiile plasmatice ale calciului, digoxinei si amiodaronei trebuie sa fie in limite normale, respectiv terapeutice. Administrarea substantelor inotrop negative, respectiv cronotrop negative trebuie intrerupta inainte de orice interventie chirurgicala.

Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Datorita reactiilor individuale diferite, tratamentul cu amiodarona poate afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Efectul are loc mai ales la inceputul tratamentului, la modificari ale dozelor si mai ales in combinatie cu alcoolul etilic.

Atentionari:

Trebuie evaluat cu atentie beneficiul terapeutic fata de riscul potential in urmatoarele cazuri:
- afectiuni tiroidiene moderate (este necesara compensarea)
- insuficienta cardiaca usoara-moderata
- insuficienta respiratorie
- bloc atrioventricular (AV) de gradul I
- afectarea functiei hepatice (este redusa metabolizarea amiodaronei; pot fi necesare doze mai mici)
- insuficienta cardiaca severa (efectul inotrop slab negativ al amiodaronei nu cauzeaza de obicei probleme)
- administrarea concomitenta de antiaritmice din alta clasa: beta-blocante si blocante ale canalelor de calciu
- hipokaliemie (amiodarona poate fi ineficienta sau aritmogena; hipokaliemia trebuie corectata inainte de initierea terapiei cu amiodarona)
- in timpul chirurgiei pe cord deschis este recomandata prudenta la administrarea amiodaronei, datorita riscului de aparitie a hipotensiunii arteriale la intreruperea circulatiei extracorporeale.

Copii
Cand amiodarona este utilizata concomitent cu digoxina, interactiunea a fost raportata a fi mai intensa la copii decat la adulti. in plus, initierea si durata actiunii amiodaronei poate fi mai scurta la pacientii pediatrici.

Varstnici
Pacientii varstnici sunt mai sensibili la efectele amiodaronei.
Reactii adverse:
Incidenta reactiilor adverse este in general corelata cu doza si cu durata tratamentului. Reactiile adverse pot apare in cazul tratamentului continuu cu durata de peste 6 luni. Reactiile adverse ar putea sa nu apara pana la cateva zile, saptamani sau ani dupa initierea tratamentului cu amiodarona si pot persista cateva luni dupa intreruperea acestuia.

Reactiile adverse cardiace apar cel mai probabil datorita dozelor mari, nu efectelor farmacologice: bradicardie sinusala asimptomatica, prelungirea conducerii AV pana la bradicardie de grad inalt. Blocul atrioventricular (AV) sau alt tip de bloc care sa necesite pacemaker apar rareori. Pe EKG se evidentiaza unda T prelungita si deformata, precum si aparitia undei U si prelungirea intervalului QT.

Aparitia unor aritmii sau exacerbarea celor existente sunt rare si pot include extrasistole, tahicardii paroxistice ventriculare, fibrilatie ventriculara si torsada varfurilor. Aritmiile nou aparute sau exacerbarea celor existente pot fi, de asemenea, si semn de hipertiroidie. Hipotensiunea arteriala marcata si socul pot apare cu precadere la administrarea intravenoasa prea rapida (care poate produce tahicardie reflexa)

Insuficienta cardiaca preexistenta poate fi agravata in functie de severitate. Reactii adverse extracardiace:
- generale (tulburari dependente de doza): cefalee, ameteli, oboseala si/sau tulburari de somn, confuzie, depresie;
- reactii alergice: inrosirea fetei cu senzatie de caldura, exantem, urticarie;
- tulburari gastro-intestinale (apar in general la inceputul terapiei, ele disparand dupa reducerea dozei): greata si varsaturi, dureri epigastrice si constipatie. Tulburari de gust (gust metalic) pot apare tardiv.
- modificari oculare: depozite corneene bilaterale simetrice asimptomatice (depozite de lipofuscina), care se prezinta ca pigmentatie galben-maronie la examinarea cu lampa cu fanta de lumina apar la majoritatea pacientilor dupa 6 luni de tratament, dar pot apare si mai devreme; depozite corneene simptomatice (tulburari de vedere: vedere incetosata sau halouri albastre-verzi in jurul obiectelor) survin la pana la 10% din pacienti; in acest caz, este recomandata o reducere a dozei administrate. Depozitele corneene sunt reversibile dupa reducerea dozei, respectiv intreruperea tratamentului cu amiodarona, chiar daca acest lucru se produce uneori dupa 7 luni. Nevrita optica, degenerescenta maculara si edemul papilar, respectiv scaderea acuitatii vizuale sunt rareori raportate; fotosensibilitate;
- modificari cutanate: fotosensibilitate, in special la radiatiile ultraviolete cu lungime de unda mare - A (UVA), sensibilitate cutanata la radiatia solara, arsuri solare. Fotosensibilitatea poate sa apara chiar prin sticla de geam si prin haine subtiri de bumbac; nu este corelata cu doza si este reversibila. Deoarece majoritatea cremelor de protectie solara nu sunt utile pentru ca blocheaza numai radiatiile ultraviolete B (UVB), sunt recomandate creme de protectie solara cu oxid de zinc sau de titan precum si imbracaminte protectoare.

Coloratia albastra-cenusie (pseudocianotica) a pielii fetei, gatului si bratelor apare dupa utilizarea prelungita, de obicei mai mult de 1 an, mai ales la pacienti cu piele de culoare deschisa sau cu expunere excesiva la soare; modificarea este reversibila lent si, uneori, incomplet dupa intreruperea tratamentului.

Au fost raportate cazuri singulare in care au aparut: petesii, purpura, eritem nodos, prurit, alopecie, dermatita exfoliativa. Dupa administrarea intravenoasa poate sa apara tromboflebita. A fost raportat un caz de sindrom Lyell (epidermoliza toxica acuta). in rare cazuri poate fi indusa exacerbarea sau eruptia unui psoriazis.
- modificari ale functiei tiroidiene: hipertiroidia apare la aproximativ 2% din pacienti, desi variatiile concentratiilor plasmatice de hormoni tiroidieni sunt frecvente si pot persista cateva luni dupa intreruperea tratamentului. Hipotiroidia apare la mai putin de 10% din pacienti, desi variatiile concentratiilor plasmatice de hormoni tiroidieni sunt frecvente si pot persista cateva luni dupa intreruperea tratamentului. in cazuri singulare s-au raportat tiroidite.
- modificari hepatice: rareori au fost raportate cresterea valorilor transaminazelor serice, reversibile dupa reducerea dozei sau dupa intreruperea tratamentului precum si cazuri singulare de modificari hepatice detectabile histologic, hepatita si ciroza hepatica, insuficienta hepatica, colestaza (a se vedea cap. Atentionari speciale si precautii in utilizare). Poate, de asemenea, sa apara o crestere temporara a valorilor enzimelor hepatice, dependenta de doza.
- modificari neurologice: ataxia apare, in special, in timpul administrarii dozelor de incarcare; se poate manifesta in decurs de 1 saptamana pana la cateva luni de la initierea terapiei si poate persista pentru mai mult de un an dupa intreruperea acesteia. in special la doze foarte mari, au aparut neuropatie periferica, parestezii si tremor, si, rareori, slabiciune musculara reversibila.
- modificari pulmonare: rareori, s-au raportat pneumonie interstitiala difuza, alveolita sau fibroza pulmonara manifestata prin tuse, dispnee, febra usoara, hipoxie, disfunctie ventilatorie si infiltrate pulmonare vizibile radiologic. Fibroza pulmonara, pneumonia interstitiala, alveolita, sunt semnificative clinic la 10 - 15% dintre pacienti, dar scaderea capacitatii de difuziune apare intr-un procent mult mai mare; acestea sunt mai frecvente la doze de 400 mg amiodarona pe zi si dupa cateva luni de tratament; modificarile sunt, de obicei, reversibile dupa intreruperea amiodaronei.
- modificari izolate sau singulare: au fost raportate cazuri singulare de trombocitopenie, hiperglicemie, hiperlipidemie precum si un caz de hipercalcemie. De asemenea, au fost raportate cazuri izolate, respectiv singulare de: artropatie, orhialgie ca rezultat al epididimitei, atrofia testiculara, afectarea functiei renale, pierdere in greutate importanta, ginecomastie, hemoragie gingivala si echimoze, cazuri izolate de reactii de hipersensibilitate care includ vasculita. Sunt posibile cazuri izolate de soc anafilactic si de crestere a presiunii intracraniene, ca rezultat al reactiilor de hipersensibilitate dupa administrarea intravenoasa.

Supradozaj:

Simptome:

in general, simptomele sunt bradicardia sinusala, tulburarile de conducere sino-atriale si nodale. Datorita proprietatilor sale farmacocinetice speciale, supradozajul apare in cazul indicatiei terapeutice pe termen lung.

Tratament:

Tratamentul este in primul rand suportiv al functiilor vitale si simptomatic si poate include urmatoarele:
in cazul ingestiei orale recente se pot induce varsaturi sau se poate face spalatura gastrica
Trebuie monitorizate ritmul si frecventa cardiaca si tensiunea arteriala
in cazul bradicardiei, se poate administra un agonist beta-adrenergic sau se monteaza un stimulator cardiac
Hipotensiunea arteriala poate raspunde la agentii inotrop pozitivi si/sau vasopresori.

Interactiuni cu alte medicamente:

Datorita eliminarii sale lente, amiodarona poate interactiona cu alte medicamente timp de saptamani - luni dupa intreruperea sa.

Utilizarea concomitenta de alte antiaritmice, beta-blocante si blocante ale canalelor de calciu duce la efect aditiv deprimant cardiac precum si la posibile tahiaritmii. Amiodarona determina cresterea concentratiei plasmatice a chinidinei, procainamidei, flecainidei sau fenitoinei precum si a fenazonei; s-a raportat ca utilizarea concomitenta de amiodarona si chinidina, disopiramida, procainamida sau mexiletina, aprindina si propafenona poate duce la cresterea intervalului QT si, rareori, la torsada virfurilor, deci utilizarea concomitenta a oricarui antiaritmic de clasa I nu se recomanda. Doza antiaritmicelor administrate anterior trebuie redusa treptat cu 30 - 50%; daca este necesar tratament antiaritmic aditional la amiodarona, acesta ar trebui initiat la jumatate din doza recomandata in mod normal.

Nu este recomandata utilizarea concomitenta de doxepina (tulburari de conducere, tahicardie, hipotensiune arteriala)
in asociere cu digitalice, amiodarona determina cresterea concentratiei plasmatice de digoxina si probabil a altor digitalice, posibil la nivele toxice; cand terapia cu amiodarona este initiata, digitalicele trebuie intrerupte, sau doza trebuie redusa cu 50%; daca este continuat tratamentul cu digitalice, ar trebui monitorizate cu grija concentratiile plasmatice; amiodarona si digitalicele pot produce, de asemenea, si efecte aditive asupra nodului sinoatrial (SA) si (AV).

Anticoagulante (semnificatie clinica majora), derivati cumarinici (warfarina): amiodarona inhiba metabolismul si potenteaza efectul anticoagulant, timp de 4 -6 saptamani, chiar luni dupa intreruperea sa; timpul de protrombina poate creste pana la valori de 2-3 ori valoarea normala, dar efectul este variabil; se recomanda ca doza de anticoagulant sa fie redusa cu 1/3-1/2, iar timpul de protrombina sa fie monitorizat indeaproape.

Anestezicele inhalatorii pot potenta hipotensiunea arteriala si bradicardia care este rezistenta la atropina;

Administrarea concomitenta de colestiramina poate duce la scaderea efectului amiodaronei, fiind necesara ajustarea dozei;

Medicamentele care produc scaderea kaliemiei sau magneziemiei (de exemplu diuretice, in special diureticele de ansa, tiazidele sau indapamida) pot duce la cresterea riscului de aritmii. Scaderea kaliemiei sau magneziemiei trebuie compensata inaintea si in timpul terapiei cu amiodarona;

Fenitoina - amiodarona poate duce la cresterea concentratiei plasmatice de fenitoina, ducand la cresterea efectului si/sau toxicitatii;

Medicatie fotosensibilizanta - utilizarea concomitenta de amiodarona poate produce efecte aditionale;

Iodura de sodiu (I 123 sau I 131) precum si pertechnetatul de sodiu Tc 99m: - captarea iodului la nivelul tiroidei poate fi inhibata de catre amiodarona;

Alterari ale rezultatelor testelor de laborator: unele teste pentru functia tiroidiana (testul de captare a iodului) prezinta valori false pana la un an dupa tratamentul cu amiodarona.

Sarcina si alaptarea:

Sarcina:

Amiodarona traverseaza bariera feto-placentara, concentratiile plasmatice de amiodarona si desetilamiodarona la nou-nascut atingand 10% si 25% din concentratiile plasmatice materne respective. Desi nu au fost realizate studii la om, unele raportari au indicat absenta reactiilor adverse in cazul administrarii amiodaronei in timpul ultimului trimestru de sarcina. Totusi, amiodarona poate afecta fatul daca este administrata la gravide. Reactii adverse potentiale la fat sunt bradicardia si efectele asupra tiroidei (iodura este cunoscuta ca producand gusa, hipotiroidie si retard mental). A existat un numar mic de raportari despre gusa/hipotiroidie precum si hipertiroidie, congenitale.

Amiodarona este contraindicata in timpul sarcinii. Datorita timpului de injumatatire plasmatica indelungat, de pana la un an dupa intreruperea tratamentului, este necesar a se utiliza metode sigure de contraceptie in aceasta perioada.

Alaptare:

Amiodarona este excretata in laptele matern. Sugarul primeste aproximativ 25% din doza materna. S-a raportat ca amiodarona scade viabilitatea si cresterea puilor daca este utilizata la sobolani care alapteaza. Alaptarea este contraindicata.