Noval, colir

Informatii prospect Noval, colir

Compozitie
timolol maleat - 3,4 mg/ml. Excipienti - 2,5 mg/ml.
Timololul maleat este un blocant neselectiv al receptorilor 1 sau 2 adrenergici care nu au efecte simpatomimetice intrinsece, depresoare ale miocardului sau activitate anestezica locala (stabilizatoare de membrana). Noval reduce presiunea intraoculara normala sau crescuta, asociata sau nu cu glaucomul. Cresterea presiunii intraoculare este un factor de risc major in patogeneza glaucomatoasa: produce scaderea campului vizual si afectarea nervului optic.

Actiune terapeutica
Proprietati farmacodinamice: mecanismul precis de actiune al Novalului in scaderea presiunii intraoculare nu a fost clar stabilit. Studiile fluorofotometrice si tonografice au evidentiat ca actiunea lui predominanta este legata de reducerea formarii de umoare apoasa. Unele studii au relevat si o usoara favorizare a cresterii fluxului de eliminare a acesteia. Spre deosebire de miotice, Noval-ul reduce presiunea intraoculara fara sa afecteze marimea pupilei sau acuitatea vizuala si nu provoaca spasm de acomodare. In plus, la pacientii cu cataracta se evita dificultatea de a evita in jurul opacitatii cristalinului cand pupila este stransa.
Proprietati farmacocinetice: dupa administrarea unei doze de Noval, reducerea presiunii intraoculare se realizeaza intr-o jumatate de ora. Efectul maxim se obtine in 1-2 ore, iar o scadere semnificativa a presiunii intraoculare se mentine aproximativ 24 de ore prin administrarea unei singure doze din solutia de Noval. Observatii repetate pe o perioada de un an au aratat ca sub tratamentul cu Noval se mentine bine scaderea presiunii intraoculare.
Informatii farmaceutice: excipientii folositi: clorura de benzalconiu; fosfat sodic monobazic; fosfat sodic dibazic; hidroxid de sodiu; apa distilata.

Indicatii
Novalul s-a dovedit eficient in scaderea presiunii intraoculare si poate fi utilizat la: pacientii cu glaucom cu unghi deschis cronic; pacientii cu glaucom afazic; unii pacienti cu glaucom secundar; alti pacienti cu presiune intraoculara crescuta care sunt intr-o stare suficient de grava pentru a avea nevoie de reducerea presiunii intraoculare. Cercetarile clinice au aratat ca la pacientii care nu raspund adecvat la multiple terapii cu medicamente antiglaucomatoase, adaugarea Novalului poate produce o reducere mai mare a presiunii intraoculare.

Doze si mod de administrare
Solutia de Noval este folosita in concentratie de 0,25% si 0,5%. Doza uzuala de inceput este de o picatura din solutia de 0,25% Noval de 2 ori/zi in ochiul afectat. Daca raspunsul clinic nu este adecvat, doza poate fi modificata la o picatura din solutia 0,5% Noval de 2 ori/zi in ochiul afectat. Deoarece la unii pacienti raspunsul la tratamentul cu Noval (de scadere a presiunii) poate necesita cateva saptamani pentru stabilizare, evaluarea ar trebui sa includa o determinare a presiunii intraoculare dupa aproximativ 4 saptamani de tratament cu Noval. Daca presiunea intraoculara este mentinuta la nivel satisfacator, doza initiala poate fi modificata la o picatura/zi in ochiul afectat. Datorita variatiilor naturale diurne ale presiunii intraoculare, un raspuns satisfacator la doza de o picatura/zi este cel mai bine apreciat prin masurarea presiunii intraoculare la diferite momente ale zilei. Dozele mai mari de o picatura din solutia de 0,5% de 2 ori/zi nu au demonstrat o reducere mai mare a presiunii intraoculare. Daca acest tratament nu reduce presiunea intraoculara la un nivel satisfacator, se poate institui o terapie concomitenta cu pilocarpina sau alte miotice si/sau epinefrina si/sau administrare sistemica de inhibitori ai anhidrazei carbonice cum ar fi acetazolamida. Cand un pacient este transferat de la un alt agent blocant oftalmic beta-adrenergic, administrarea acelui agent trebuie intrerupta (dupa o dozare adecvata) timp de o zi si in ziua urmatoare se incepe tratamentul cu Noval – o picatura din solutia 0,25% de 2 ori/zi in ochiul afectat. Doza poate fi crescuta la o picatura din solutia 0,5% Noval de 2 ori/zi, daca raspunsul nu este cel asteptat. Cand un pacient este transferat de la un agent antiglaucomatos, altul decat un agent blocant beta-adrenergic specific oftalmic, se va continua tratamentul cu agentul deja folosit si se va adauga o picatura din solutia de Noval 0,25% de 2 ori/zi in ochiul afectat. In ziua urmatoare, se intrerupe administrarea agentului antiglaucomatos folosit anterior si se continua cu Noval. Daca e nevoie de o doza mai mare de Noval se inlocuieste cu o doza din solutia de 0,5%. Cand un pacient este transferat de la medicatia cu mai multi agenti antiglaucomatosi administrati concomitent, se cere o individualizare. Daca vreunul dintre agenti este un inhibitor oftalmic -adrenergic trebuie intrerupt tratamentul inainte de a se administra solutia de Noval. Alte schimbari trebuie sa implice un singur agent si de obicei sa nu fie facute la intervale mai mici de o saptamana. Se recomanda sa se continue administrarea agentilor folositi si sa se adauge o picatura din solutia de Noval 0,25% de 2 ori/zi in ochiul afectat. In ziua urmatoare se intrerupe administrarea unuia dintre ceilalti agenti antiglaucomatosi. Administrarea agentilor antiglaucomatosi ramasi poate fi scazuta sau intrerupta conform raspunsului pacientului la tratament. Daca e nevoie de o doza mai mare de Noval se substituie cu o picatura din solutia 0,5% de 2 ori/zi in ochiul afectat. 
 
Contraindicatii
Novalul este contraindicat la pacientii cu astm bronsic sau cu antecedente de astm bronsic, B.P.O.C., bradicardie sinusala, bloc atrioventricular grad 2 si 3, soc cardiogen, hipersensibilitate la unul din componentii produsului.

Masuri de precautie
In general, pacientii care folosesc un tratament cu un antiglaucomatos pe cale orala si Noval trebuie sa fie tinuti sub observatie pentru a sesiza un posibil efect secundar, fie in ceea ce priveste modificarea presiunii intraoculare, fie in efectele sistemice cunoscute ale -blocantelor. Pacientii nu trebuie sa primeasca in acelasi timp 2 agenti blocanti -adrenergici oftalmici concurenti. Datorita efectelor potentiale ale agentilor blocanti -adrenergici asupra pulsului si tensiunii, se folosesc cu prudenta la pacientii cu insuficienta cerebro-vasculara. Daca apar simptome care indica o scadere a circulatiei sanguine la nivel cerebral trebuie facuta o terapie alternativa. Relaxare musculara. S-a observat ca blocantul -adrenergic creste relaxarea musculara manifestata in anumite simptome miastenice (ex. diplopie, astenie). Rareori timololul creste relaxarea musculara la unii pacienti cu miastenia gravis sau simptome miastenice. La pacientii cu glaucom cu unghi inchis, obiectivul imediat al tratamentului este deschiderea unghiului. Aceasta impune constrictia pupilei cu un miotic. Novalul nu are nici un efect asupra pupilei. Cand Novalul este folosit pentru a reduce presiunea intraoculara crescuta in glaucomul cu unghi inchis trebuie folosit impreuna cu un miotic si nu singur. La fel ca si in cazul folosirii altor medicamente antiglaucomatoase, la unii pacienti s-a observat un raspuns diminuat la Noval dupa o terapie prelungita. Intr-un studiu pe termen lung facut pe 96 de pacienti care au fost urmariti timp de cel putin 3 ani, nu s-a observat nici o diferenta semnificativa in presiunea medie intraoculara dupa stabilizarea initiala.
Interactiuni medicamentoase: desi Novalul folosit singur are un efect redus sau este lipsit de efect asupra dimensiunilor pupilei, s-au raportat ocazional cazuri de midriaza, ce au aparut datorita administrarii concomitente a Novalului cu epinefrina. Pacientii care sunt in tratament cu un medicament ce produce epuizarea catecolaminelor (cum ar fi rezerpina) si carora li se recomanda administrarea unui -blocant sunt tinuti sub observatie atenta din cauza aparitiei unor posibile efecte secundare, a producerii de hipotensiune si/sau de bradicardie avansata, efecte care pot provoca ameteala, sincopa sau hipotensiune ortostatica. De asemenea, se vor lua precautii la pacientii care urmeaza un tratament cu Noval si antagonisti de calciu administrati oral sau intravenos; din cauza unor posibile tulburari de conducere atrioventriculara, insuficienta ventriculara stanga si hipotensiune. La pacientii cu aritmii se evita administrarea acestei combinatii. Folosirea concomitenta a agentilor blocanti -adrenergici cu digitalicele si antagonistii de calciu poate avea ca efect secundar intarzierea conducerii atrioventriculare. Studii pe animale. La iepuri si caini carora li s-a administrat Noval, in cadrul unor studii de unu si respectiv doi ani, nu s-au observat efecte la nivel ocular.
Carcinogeneza, metageneza, deficienta de fertilitate: Timp de 2 ani, sobolanilor masculi li s-a administrat pe cale orala o doza de timolol maleat de 300 de ori mai mare decat doza maxima umana. S-a constat statistic o crestere semnificativa a incidentei cazurilor de feocromocitom adrenal. Administrand oral doze de 25 de ori pana la 100 de ori mai mari decat doza maxima umana nu s-au mai observat aceleasi diferente. Prin administrarea pe cale orala la soarecii femela a 500 mg/kg/zi timolol maleat, s-a constatat o crestere semnificativa a tumorilor pulmonare maligne si benigne si a polipilor uterini benigni. Nu acelasi lucru s-a intamplat si prin administrarea a 5 sau 50 mg/kg/zi de timolol. O incidenta crescuta a adenocarcinomului mamar la rozatoare a fost asociata cu administrarea unor alti agenti terapeutici care ridica prolactina serica, dar la om nu s-a stabilit nici o legatura intre nivelele prolactinei serice si tumorile mamare. Mai mult, la femeile adulte care au primit pe cale orala pana la 60 mg de timolol maleat (doza maxima admisa) n-au existat schimbari esentiale clinice in ceea ce priveste nivelele prolactinei serice. Administrand oral 500 mg/kg/zi timolol maleat la soarecii femela, s-a constatat o crestere semnificativa a incidentei cazurilor de neoplasm. Studiile de reproducere si de fertilitate la soareci n-au aratat nici un efect secundar in privinta fertilitatii la doze de pana la 150 ori mai mari decat doza maxima umana.
Precautii in timpul alaptarii: din cauza riscului reactiilor adverse provocate de timolol, in timpul alaptarii ar trebui luata o decizie importanta daca sa se intrerupa alaptarea sau administrarea medicamentului, luand in consideratie si importanta medicamentului pentru mama.
Precautii pediatrice: eficacitatea si siguranta folosirii timololului la copii nu a fost inca bine stabilita prin studii adecvate si bine controlate.
Interactiuni medicamentoase si alte forme de interactiuni: Desi timoloulul folosit singur are un efect redus sau nu are nici un efect asupra dimensiunii pupilei, administrarea concomitenta cu epinefrina a produs uneori midriaza. Se vor lua precautii la administrarea concomitenta a Novalului cu antagonisti de calciu, rezerpina sau alti agenti blocanti -adrenergici, deoarece exista interactiuni care duc la efecte secundare si la producerea de hipotensiune si/sau bradicardie avansata. Administrarea concomitenta cu acesti agenti trebuie evitata la pacientii cu insuficienta cardiaca.
Sarcina si alaptare: nu exista studii adecvate si bine controlate la femeile gravide. In aceste cazuri, Novalul poate fi folosit doar daca beneficiul terapeutic justifica riscul pentru fat.
Efecte asupra capacitatii de reactie si a manevrarii utilajelor (masinilor): nu s-au semnalat.
Reactii adverse: Timololul maleat are o serie de reactii adverse si anume: digestive: tromboza arterei mezenterice, colite ischemiante. Hematologie: agranulocitoza, purpura trombocitopenica. Sistem nervos: sindrom depresiv reversibil care duce la catatonie; sindrom acut reversibil caracterizat prin dezorientare in timp si spatiu, scurta pierdere de memorie, labilitate emotionala, simturi usor atenuate si scaderea performantei neuropsihometrice. Alergic: "rash" eritematos, febra combinata cu durere in gat, laringospasm cu dereglare respiratorie. S-a raportat prezenta sindromului psoriazic-compresiv sub forma de "rash" al pielii, conjunctivite uscate, otite si inflamatii de tip sclerogen ale seroaselor, toate fiind atribuite agentului blocant al receptorului drenergic practololul. Acest sindrom nu a fost regasit cu timololul maleat.
Supradozare: nu exista date cu privire la supradozarea la oameni. DL50 (orala) a medicamentului este 1190 si 900 mg/kg la femelele de soareci si de sobolani. Un studiu de hemodializa in vitro folosind timolol C14 adaugat in plasma umana sau in sange, a aratat ca timololul era imediat dializat din aceste fluide. Un studiu realizat pe pacientii cu insuficienta renala a aratat ca timololul nu este imediat dializat. In caz de supradozare cu un agent blocant -adrenergic, cele mai obisnuite simptome sunt: bradicardie simptomatica, hipotensiune, bronhospasm, insuficienta cardiaca. Se vor lua urmatoarele masuri terapeutice: spalaturi gastrice daca medicamentul este ingerat; in caz de bradicardie simptomatica se administreaza sulfat de atropina i.v. intr-o doza de 0,25 mg pana la 2 mg pentru a induce blocaj vagal. Daca bradicardia persista, trebuie administrat i.v., cu atentie, izoproterenol hidroclorid. In cazuri refractare se recomanda folosirea unui "pacemaker" pentru reluarea circulatiei transvenoase la nivel cardiac. In hipotensiune – se foloseste terapia cu vasoconstrictoare simpatomimetice cum ar fi dopamina, dobutamina sau levarterenolul. In cazuri refractare se foloseste glucagonul. In bronhospasm – se foloseste terapia cu izoproterenol hidroclorid. Concomitent poate fi folosita si aminofilina. In insuficienta cardiaca acuta: se instituie imediat o terapie cu digitalice, diuretice si oxigen. In cazuri refractare se utilizeaza aminofilina administrata i.v., iar daca este necesar se administreaza glucagon, care s-a dovedit a fi folositor. In bloc cardiac (grad 2 sau 3) – se foloseste izoproterenol hidroclorid sau "pacemaker" pentru reluarea circulatiei transvenoase la nivel cardiac.