Ketoprofen, solutie injectabila

Publicat la data de: 24 Ianuarie 2010 | Actualizat la data de: 16 Aprilie 2021

Informatii prospect Ketoprofen, solutie injectabila

Ce este Ketoprofen, solutie injectabila si pentru ce se utilizeaza
Mod de administrare
Reactii adverse posibile
Atentionari si precautii
Sarcina si alaptarea
Reactii adverse posibile
Cum se pastreaza Ketoprofen, solutie injectabila
Informatii suplimentare

Ce este Ketoprofen, solutie injectabila si pentru ce se utilizeaza

Indicatii

Tratamentul simptomatic, de scurta durata, al puseelor acute din:

- reumatismul abarticular (tendinita, bursita, sinovita, capsulita),

- artrite microcristaline,

- artroze,

- fibrozite,

- spondilita cervicala,

- guta,

- lombalgii, radiculalgii severe,

Tratamentul durerii de cauza neoplazica sau posttraumatica (contuzii, entorse, luxatii).

Mod de administrare

Doza recomandata este de 100 - 200 mg ketoprofen (1 - 2 fiole Ketoprofen 100 mg/2 ml) pe zi. Doza zilnica va fi divizata in doua prize.

Tratamentul injectabil cu ketoprofen se va face in cure scurte (2 -3 zile). Daca este necesar, se va continua tratamentul cu forme pentru administrare orala sau rectala.

Ketoprofen 100 mg/2 ml se administreaza i.m. profund sau perfuzabil i.v., dupa diluare in solutie de glucoza 5% sau ser fiziologic. Administrarea intravenoasa se va face numai in spital.

Mod de administrare

Intramuscular

Ketoprofen 100 mg/2 ml se va injecta intramuscular adanc, incet, in cadranul supero-extern al fesei, in conditii riguros aseptice.

Cand sunt necesare injectii repetate, acestea vor fi facute alternativ in cele doua fese. Este important sa se aspire inainte de injectare pentru a se evita injectarea inadecvata intr-un vas de sange.

Daca in timpul injectarii apar dureri intense, aceasta se va intrerupe imediat.

La pacientii cu proteza de sold, injectia se va face in cealalta fesa.

Intravenos

Continutul unei fiole se dizolva in 100 - 150 ml solutie de glucoza 5% sau ser fiziologic, care se administreaza lent (20 min). Se poate administra o doza maxima de 300 mg pe zi. Deoarece ketoprofenul este sensibil la lumina, flaconul sau punga pentru perfuzie trebuie sa fie acoperite cu hartie neagra sau folie de aluminiu.

Incompatibilitati

Nu se recomanda amestecul Ketoprofen 100 mg/2 ml cu solutii injectabile ce contin tramadol in acelasi flacon deoarece se formeaza precipitat.

Reactii adverse posibile

Tulburari gastro-intestinale: greata, varsaturi, diaree, constipatie, flatulenta, anorexie, jena sau durere epigastrica; stomatita si, rar, colita, ulcer gastro-duodenal. La doze de 200 mg pe zi, pe cale orala ketoprofenul accentueaza sangerarile digestive oculte (riscul creste proportional cu cresterea dozei). Factori de risc in aparitia ulcerului gastro-duodenal sunt: varsta inaintata, fumatul, consumul de alcool etilic, stresul, dieta, utilizarea concomitenta a altor antiinflamatoare nesteroidiene. Foarte rar pot sa apara: cresterea apetitului alimentar, uscaciunea gurii, eructatii, hipersalivatie, gastrita, hemoragie gastro-intestinala (melena, hematemeza, rectoragii), exceptional perforatie gastro-intestinala, ulceratie intestinala, necroza bucala, colita ulceroasa.

Tulburari de hipersensibilitate: cazuri rare de edem Quincke si de soc anafilactic; eruptii, rash, prurit, urticarie, eczeme, edem angioneurotic.

Tulburari respiratorii: aparitia de crize de astm bronsic si bronhospasm, mai ales la pacientii alergici la acid acetilsalicilic si la alte antiinflamatoare nesteroidiene.

Tulburari la nivelul sistemului nervos central: cefalee, vertij, exceptional, parestezii, convulsii, meningite

Tulburari psihice: somnolenta sau insomnie, nervozitate, tulburari de dispozitie, exceptional, amnezie, stari confuzionale, halucinatii, cosmaruri, tulburari de personalitate.

Tulburari cutanate: reactii de fotosensibilitate, alopecie, dermatoze buloase (sindrom Stevens-Johnson si sindrom Lyell) - apar in cazuri exceptionale.

Tulburari oftalmologice: tulburari vizuale, cum ar fi incetosarea vederii, exceptional, conjunctivite, durere oculara, hemoragie retiniana.

Tulburari renale: agravarea unei afectiuni renale preexistente, exceptional, modificari ale testelor renale, insuficienta renala acuta, nefrita interstitiala, sindrom nefrotic, hematurie, tubulopatie acuta.

Tulburari hepatice: cresterea transaminazelor, rare cazuri de hepatita, exceptional, steatoza, icter, disfunctie hepatica.

Tulburari hematologice: scaderea moderata a concentratiei hemoglobinei, leucopenie, trombocitopenie, agranulocitoza, aplazie medulara, hipocoagulabilitate, hemoliza, purpura.

Tulburari cardiovasculare: hipertensiune arteriala.

Altele: edeme.

In toate cazurile de aparitie a reactiilor adverse severe, ketoprofenul trebuie intrerupt.

Supradozaj

Au fost raportate cazuri de supradozaj la doze mai mari de 2,5 g ketoprofen. Simptomatologie: generala - convulsii, senzatie de greutate in membre (inconstant); cardiovasculara - hipotensiune arteriala, cu colaps circulator; respiratorie - wheezing; ORL - acufene; vizuala - incetosarea vederii; cutanata - eruptii cutanate; gastro-intestinala - greata, varsaturi, dureri epigastrice, diaree, hemoragii digestive; la nivelul sistemului nervos central - cefalee, ameteli, agitatie, incoerenta, confuzie, somnolenta, convulsii, coma, deprimare respiratorie

Tratament: hidratare, monitorizarea excretiei renale si corectarea acidozei, tratament simptomatic; nu exista antidot specific. Se efectueaza la nevoie, hemodializa sau hemofiltrare.

Nu se recomanda amestecul Ketoprofen 100 mg/2 ml cu solutii injectabile ce contin tramadol in acelasi flacon deoarece se formeaza precipitat.

Atentionari si precautii

Contraindicatii

- hipersensibilitate la ketoprofen, la alte antiinflamatoare nesteroidiene sau la oricare dintre excipientii medicamentului,

- antecedente de astm bronsic determinat de administrarea de ketoprofen sau alte antiinflamatoare nesteroidiene (de exemplu, acid acetilsalicilic),

- ulcer gastro-duodenal in evolutie,

- hemoragii gastro-intestinale, cerebrovasculare sau alte hemoragii in evolutie,

- insuficienta hepatica severa,

- insuficienta renala severa,

- insuficienta cardiaca severa necontrolata terapeutic,

- tulburari de hemostaza sau tratament concomitent cu anti coagul ante (contraindicatie legata de calea de administrare intramusculara),

- copii cu varsta sub 15 ani,

- sarcina, dupa luna a V-a (dupa 25 saptamani de amenoree). Precautii

Hemoragia gastro-intestinala sau ulcerul/perforatia poate sa apara in orice moment in cursul tratamentului, fara semne premonitorii sau antecedente. Riscul relativ creste odata cu varsta, starea de slabiciune, scaderea ponderala, la pacientii cu disfunctii plachetare sau care fac tratament anticoagulant sau antiagregant plachetar concomitent (vezi Interactiuni). Daca apar sangerari gastro-intestinale sau ulcer, tratamentul trebuie intrerupt imediat.

Daca apar tulburari vizuale, cum ar fi incetosarea vederii, trebuie intrerupt tratamentul pana la un examen oftalmologic complet.

Interactiuni medicamentoase

Asocieri nerecomandate:

- alte antiinflamatoare nesteroidiene (de exemplu, salicilati in doze mari): cresc riscul ulcerogen si de aparitie a hemoragiilor digestive (prin efect sinergic aditiv).

- anticoagulante orale si heparina administrata parenteral: creste riscul de hemoragii prin inhibarea functiei plachetare si agresarea mucoasei gastro-intestinale; atunci cand aceasta asociere terapeutica nu se poate evita se recomanda supraveghere clinica si biologica.

- ticlopidina: creste riscul hemoragic (prin efect sinergic antiagregant plachetar); se recomanda supraveghere clinica si biologica (inclusiv timpul de sangerare).

- litiul: cresterea litemiei pana la valori toxice (prin scaderea excretiei renale de litiu); se recomanda monitorizarea litemiei si ajustarea dozelor de litiu in timpul si dupa tratamentul cu antiinflamatoare nesteroidiene.

- metotrexatul (pentru doze care depasesc 15 mg/saptamana): cresterea toxicitatii hematologice a metotrexatului (prin scaderea clearance-ului renal de metotrexat, de catre antiinflamatoare si prin deplasarea de catre acestea a metotrexatului de pe proteinele plasmatice); se recomanda respectarea unui interval de 12 ore intre initierea sau oprirea tratamentului cu ketoprofen si doza de metotrexat.

- probenecidul: creste concentratia plasmatica a ketoprofenului liber si a celui legat de proteinele plasmatice, prin scaderea clearance-ului plasmatic si scaderea legarii de proteine.

Asocieri care necesita precautie:

- diuretice, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, inhibitori de angiotensina II: determina insuficienta renala acuta la pacientii deshidratati (scaderea filtrarii glomerulare prin scaderea sintezei prostaglandinelor renale), scaderea efectului antihipertensiv al inhibitorilor enzimei de conversie si inhibitorilor de angiotensina II. Se recomanda hidratarea pacientilor si supravegherea functiei renale.

- metotrexatul la doze mici (sub 15 mg/saptamana): se recomanda controlul hemogramei in timpul primei saptamani de asociere terapeutica.

- pentoxifilina: cresterea riscului hemoragic (se recomanda supraveghere clinica si monitorizarea timpului de sangerare).

- zidovudina: risc de toxicitate asupra hematiilor (prin actiune asupra reticulocitelor), cu producerea unei anemii severe dupa 8 zile de asociere terapeutica.

Asocieri de care trebuie tinut cont:

- alte antiagregante plachetare (abciximab, eptifibatida, clopidogrel, iloprost, ticlopidina si tirofiban), heparina in doze profilactice: risc crescut de hemoragie.

- alte medicamente in asociere cu ketoprofenul cresc riscul de aparitie al hiperkaliemiei: sarurile de potasiu, diureticele hiperkaliemiante, inhibitorii enzimei de conversie, inhibitorii angiotensinei II, alte antiinflamatoare nesteroidiene, heparine (cu greutate moleculara mica sau nefractionate), ciclosporina, tacrolimus.

- betablocante, diuretice, inhibitori ai enzimei de conversie: scaderea efectului antihipertensiv, prin inhibarea de catre ketoprofen a prostaglandinelor vasodilatatoare.

- ciclosporina: risc de aditie al efectelor nefrotoxice, mai ales la pacientii varstnici.

- trombolitice: cresterea riscului hemoragic.

Atentionari speciale

Pacientii care au prezentat in antecedente reactii alergice la acid acetilsalicilic (sau la alte antiinflamatoare nesteroidiene) au un risc crescut de a dezvolta reactii alergice la ketoprofen: astm bronsic alergic, urticarie, edem angioneurotic.

Pacientii astmatici pot dezvolta dupa administrarea de ketoprofen criza severa de astm bronsic. Pacientii cu antecedente de astm bronsic, rinita cronica, sinuzita cronica, polipoza cronica au un risc crescut de manifestari alergice la oricare dintre antiinflamatoarele nesteroidiene.

Ketoprofenul trebuie administrat cu precautie si sub stricta monitorizare la pacientii cu antecedente de afectiuni digestive (ulcer, colita ulceroasa, boala Crohn).

Pacientii cu fotosensibilitate sau reactii fototoxice in antecedente, trebuie monitorizati cu atentie.

La pacientii cu afectiuni cardiace, indeosebi la varstnici, starea clinica se poate agrava datorita retentiei hidrosaline. La acesti pacienti, se impune o monitorizare stricta a functiei cardiace si renale.

La inceputul tratamentului se recomanda monitorizarea diurezei si a functiei renale in urmatoarele situatii: pacienti cu insuficienta cardiaca, ciroza hepatica, nefropatii, insuficienta renala cronica, varstnici, pacienti aflati sub tratament cu diuretice.

Inhibitia sintezei de prostaglandine la nivel renal de catre ketoprofen poate interfera cu functia renala, mai ales in prezenta unei boli renale preexistente.

Ca si alte antiinflamatoare nesteroidiene, prin proprietatile sale analgezice, antipiretice si antiinflamatoare, ketoprofenul poate masca semnele si simptomele unei infectii acute (mai ales febra).

La pacientii cu teste hepatice modificate sau cu afectiuni hepatice in antecedente, trebuie monitorizata concentratia transaminazelor; au fost descrise cazuri rare de icter si hepatite dupa administrarea de ketoprofen.

Antiinflamatoarele nesteroidiene trebuie sa fie intrerupte cu cel putin 2 zile inaintea interventiilor chirurgicale, datorita tendintei acestora de a interfera cu coagularea sangelui.

La varstnici se recomanda utilizarea unor doze mai mici, atat la inceputul tratamentului, cat si ca doze de intretinere; pacientii varstnici au un risc mai mare de aparitie a reactiilor adverse.

Sarcina si alaptarea

Studiile la animale nu au evidentiat nici un fel de efecte teratogene. in absenta efectelor teratogene la animale, nu sunt de asteptat efecte malformative la om. Pe baza datelor actuale, substantele responsabile de malformatii la om s-au dovedit a fi teratogene la animale, in studii bine conduse, la doua specii.

La om nu au fost raportate malformatii specifice legate de administrarea in primul trimestru de sarcina. Totusi, sunt necesare studii epidemiologice suplimentare pentru a confirma absenta oricarui risc.

In primul si al doilea trimestru de sarcina a fost studiat potentialul teratogen al ketoprofenului la animale, dar acesta a fost mascat de efectul toxic matern (hemoragiile aparute in timpul gestatiei). Intrucat siguranta administrarii ketoprofenului la gravide nu a fost evaluata, se recomanda evitarea produsului in primul si al doilea trimestru de sarcina.

Administrarea la femeia gravida in trimestrul al al II-lea si al III-lea poate determina:

- la fat: toxicitate cardiopulmonara (hipertensiune arteriala pulmonara, cu inchiderea prematura a canalului arterial) si disfunctie renala pana la insuficienta renala cu oligoamnios.

- la mama si la nou nascut: prelungirea timpului de sangerare, intarzierea nasterii

Prin urmare, administrarea de ketoprofen se va face numai daca este strict necesar in primele cinci luni de sarcina, iar incepand din luna a Vl-a este contraindicata.

Ketoprofenul se excreta in lapte, de aceea nu se recomanda administrarea in timpul alaptarii.

Efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Pacientii trebuie avertizati despre posibila aparitie a ametelilor, somnolentei, convulsiilor sau a tulburarilor vizuale. Se recomanda sa nu se conduca vehicule si sa nu se foloseasca utilaje daca apar astfel de simptome.