Ilaris

Informatii prospect Ilaris

Ce este Ilaris si pentru ce se utilizeaza

Indicatii

Sindroame febrile periodice
Ilaris este indicat pentru tratamentul sindroamelor febrile autoinflamatorii periodice, la adulti,
adolescenti si copii cu varsta de 2 ani si peste aceasta varsta:

Sindroame periodice asociate cu criopirina
Ilaris este indicat pentru tratamentul sindroamelor periodice asociate cu criopirina (CAPS), incluzand:
- Sindromul Muckle-Wells (MWS)
- Boala inflamatorie multisistemica cu debut neonatal (NOMID)/sindromul infantil neurologic,
cutanat si articular cronic (CINCA)
- Forme severe ale sindromului familial autoimun inflamator la rece (FCAS)/sindromului familial
al urticariei la rece (FCU), care se manifesta prin alte semne si simptome, in afara de urticaria
indusa de frig.

Sindrom periodic asociat cu receptorul factorului de necroza tumorala (TRAPS)
Ilaris este indicat pentru tratamentul sindromului periodic asociat cu receptorul factorului de necroza
tumorala (TNF) (TRAPS).

Sindromul hiperimunoglobulinemiei D (HIDS)/deficitului de mevalonat kinaza (MKD)
Ilaris este indicat pentru tratamentul sindromului hiperimunoglobulinemiei D (HIDS)/deficitului de
mevalonat kinaza (MKD).

Febra familiala mediteraneana (FMF)
Ilaris este indicat pentru tratamentul febrei familiale mediteraneene (FMF). Ilaris trebuie administrat in in asociere cu colchicina, daca este cazul.

De asemenea, Ilaris este indicat pentru tratamentul:
Boala Still
Ilaris este indicat pentru tratamentul bolii Still active, inclusiv boala Still cu debut la varsta adulta (BSDA) si artritei idiopatice juvenile sistemice (SJIA) la pacientii cu varsta de 2 ani si peste, care au avut un raspuns necorespunzator la tratamentul anterior cu medicamente antiinflamatorii nesteroidiene (AINS) si cu corticosteroizi sistemici. Ilaris poate fi administrat in monoterapie sau in combinatie cu metotrexat.

Artrita gutoasa
Ilaris este indicat pentru tratamentul simptomatic al pacientilor adulti cu episoade frecvente de artrita gutoasa (cel putin 3 episoade in 12 luni anterioare) la care medicamentele antiinflamatorii nestroidiene (AINS) si colchicinele sunt contraindicate, nu sunt tolerate sau nu asigura un raspuns adecvat si la care nu sunt adecvate ciclurile repetate de corticosteroizi.

Mod de administrare

Pentru CAPS, TRAPS, HIDS/MKD, FMF si boala Still, tratamentul trebuie initiat si supervizat de catre un medic specialist cu experienta in diagnosticarea si tratamentul indicatiei relevante.
Pentru artrita gutoasa, medicul trebuie sa aiba experienta in utilizarea produselor biologice, iar Ilaris trebuie administrat de catre un profesionist din domeniul sanatatii.

Dupa o instruire adecvata privind tehnica corecta de injectare, pacientii sau ingrijitorii lor pot administra singuri Ilaris, daca medicul stabileste ca acest lucru este adecvat, impreuna cu monitorizare medicala, dupa cum este necesar.

Doze
CAPS: Adulti, adolescenti si copii cu varsta de 2 ani si peste
Doza initiala recomandata de Ilaris pentru pacientii cu CAPS este:
Adulti, adolescenti si copii ≥ 4 ani:
- 150 mg pentru pacientii cu greutate corporala > 40 kg
- 2 mg/kg pentru pacientii cu greutate corporala ≥ 15 kg si ≤ 40 kg
- 4 mg/kg pentru pacientii cu greutate corporala ≥ 7,5 kg si < 15 kg

Copii cu varsta de 2 pana la < 4 ani:
4 mg/kg pentru pacientii cu greutate corporala ≥ 7,5 kg
Aceasta doza se administreaza la intervale de opt saptamani, prin injectare subcutanata.
La pacientii carora li se administreaza o doza initiala 150 mg sau 2 mg/kg, daca nu se obtine niciun raspuns clinic satisfacator (vindecarea eruptiilor cutanate si a altor simptome inflamatorii generalizate) dupa 7 zile de la inceperea tratamentului, poate fi luata in considerare administrarea unei a doua doze de Ilaris de 150 mg sau 2 mg/kg.

Daca ulterior se obtine un raspuns complet la tratament, trebuie mentinuta schema terapeutica intensiva cu doze de 300 mg sau 4 mg/kg administrate la intervale de 8 saptamani. Daca nu a fost obtinut un raspuns satisfacator dupa 7 zile de la administrarea acestei doze crescute, poate fi avuta in vedere o a treia doza de Ilaris de 300 mg sau 4 mg/kg. Daca ulterior se obtine un raspuns complet la tratament, trebuie avuta in vedere mentinerea schemei de tratament cu doze crescute de 600 mg sau 8 mg/kg la intervale de 8 saptamani in functie de evaluarea clinica individuala.

La pacientii cu o doza initiala de 4 mg/kg, daca nu s-a obtinut un raspuns satisfacator dupa 7 zile de la inceperea tratamentului, poate fi avuta in vedere o a doua doza de Ilaris 4 mg/kg. Daca ulterior se obtine un raspuns complet la tratament, trebuie avuta in vedere mentinerea schemei de tratament cu doze crescute de 8 mg/kg la intervale de 8 saptamani in functie de evaluarea clinica individuala.
Experienta clinica cu privire la administrarea dozelor la intervale de mai putin de 4 saptamani sau la doze peste 600 mg sau 8 mg/kg este limitata.

TRAPS, HIDS/MKD si FMF: Adulti, adolescenti si copii cu varsta de 2 si peste aceasta varsta
Doza initiala recomandata de Ilaris pentru pacientii cu TRAPS, HIDS/MKD si FMF este:
- 150 mg pentru pacientii cu greutate corporala > 40 kg
- 2 mg/kg pentru pacientii cu greutate corporala intre ≥ 7,5 kg si ≤ 40 kg

Aceasta doza se administreaza la interval de patru saptamani, ca doza unica, prin injectare subcutanata.
Daca nu a fost obtinut un raspuns clinic satisfacator la 7 zile de la inceperea tratamentului, poate fi avuta in vedere administrarea unei a doua doze de Ilaris de 150 mg sau 2 mg/kg. Daca ulterior se obtine un raspuns complet la tratament, trebuie mentinuta schema de tratament cu doze crescute de 300 mg (sau 4 mg/kg pentru pacientii cu greutate corporala ≤ 40 kg), administrate la interval de 4 saptamani.

Administrarea in continuare a tratamentului cu Ilaris la pacientii care nu prezinta o imbunatatire clinica trebuie reconsiderata de medicul curant.

Boala Still (BSDA si SJIA)
Doza recomandata de Ilaris la pacientii cu boala Still (BSDA si SJIA), cu o greutate corporala de ≥ 7,5 kg, este de 4 mg/kg (pana la maximum 300 mg) administrata la interval de patru saptamani prin injectie subcutanata. Tratamentul continuu cu Ilaris la pacientii care nu prezinta ameliorari clinice trebuie reevaluat de catre medicul curant.

Artrita gutoasa
Trebuie instituit sau optimizat tratamentul hiperuricemiei cu terapie adecvata de reducere a uratilor (TRU). Ilaris trebuie utilizat ca terapie la cerere pentru tratarea episoadelor de artrita gutoasa.
Doza recomandata de Ilaris la pacientii adulti cu artrita gutoasa este de 150 mg administrata subcutanat in doza unica in timpul unui episod. Pentru un efect maxim, Ilaris trebuie administrat cat mai curand posibil dupa instalarea unui episod de artrita gutoasa.

Pacientii care nu raspund la tratamentul initial nu trebuie sa fie tratati din nou cu Ilaris. La pacientii care raspund la tratament si necesita repetarea tratamentului, trebuie sa existe un interval de cel putin 12 saptamani inainte de administrarea unei noi doze de Ilaris.

Grupe speciale de populatie

Copii si adolescenti

CAPS, TRAPS, HIDS/MKD si FMF
Siguranta si eficacitatea Ilaris la pacientii cu CAPS, TRAPS, HIDS/MKD si FMF, cu varsta de 2 ani si peste nu au fost stabilite. Datele disponibile in prezent sunt descrise la pct. 4.8, 5.1 si 5.2, dar nu se poate face nicio recomandare privind dozele.

SJIA
Siguranta si eficacitatea Ilaris la pacientii cu SJIA cu varsta sub 2 ani nu au fost stablite. Nu se poate face nicio recomandare privind doza.

Artrita gutoasa
Ilaris nu prezinta utilizare relevanta la copii si adolescenti in tratamentul artritei gutoase.

Varstnici
Nu este necesara ajustarea dozei.

Insuficienta hepatica
Ilaris nu a fost studiat la pacientii cu insuficienta hepatica.

Insuficienta renala
Nu este necesara ajustarea dozei la pacientii cu insuficienta renala. Totusi, experienta clinica la astfel de pacienti este limitata.

Mod de administrare
Pentru administrarea subcutanata.
Locurile adecvate pentru injectare sunt urmatoarele: in partea superioara a coapsei, abdomen, in partea superioara a bratului sau fese. Se recomanda sa se selecteze un alt loc de injectare, de fiecare data cand se administreaza o injectie, pentru a evita aparitia durerii. Trebuie evitate zonele cu leziuni cutanate si zonele cu echimoze sau acoperite de eruptii cutanate tranzitorii. Trebuie evitata injectarea in tesut cicatrizat, deoarece aceasta poate duce la o expunere insuficienta la Ilaris.
Fiecare flacon de Ilaris este pentru administrare unica, la un singur pacient, pentru administrarea unei doze unice.

Atentionari si precautii

Contraindicatii

Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipienti.
Infectii active severe.

Precautii

Infectii
Ilaris este asociat cu o incidenta crescuta a infectiilor grave. Ca urmare, pacientii trebuie monitorizati atent, pentru a detectarea semnelor si simptomelor infectiilor in timpul si dupa tratamentul cu Ilaris. Medicii trebuie sa fie precauti in cazul administrarii Ilaris la pacienti cu infectii, antecedente de infectii recurente sau cu boli preexistente care ii pot predispune la infectii.

Tratamentul CAPS, TRAPS, HIDS/MKD, FMF si bolii Still (BSDA si SJIA)
Tratamentul cu Ilaris nu trebuie initiat sau continuat la pacientii cu infectii severe, care necesita interventie medicala.

Tratamentul artritei gutoase
Ilaris nu trebuie administrat in timpul unei infectii active.
Utilizarea concomitenta de Ilaris cu inhibitori ai factorului de necroza tumorala (FNT) nu este recomandata, din cauza ca poate creste riscul de infectii grave.

Au fost raportate cazuri izolate de infectii neobisnuite sau oportuniste (inclusiv aspergiloza, infectii micobacteriene atipice, herpes zoster) pe durata tratamentului cu Ilaris. Relatia cauzala dintre Ilaris si aceste evenimente nu poate fi exclusa.

La aproximativ 12% dintre pacientii cu CAPS la care s-a efectuat testul cutanat PPD (derivat proteic purificat) in cadrul studiilor clinice, testarea ulterioara a dus la un rezultat pozitiv in timpul tratamentului cu Ilaris, fara a exista dovezi clinice de infectie latenta sau activa cu tuberculoza.

Nu se cunoaste daca administrarea inhibitorilor interleukinei-1 (IL-1), cum este Ilaris, creste riscul de reactivare a tuberculozei. inainte de inceperea tratamentului, toti pacientii trebuie evaluati pentru depistarea semnelor si simptomelor de infectie activa si latenta cu tuberculoza. Mai ales la pacientii adulti, aceasta evaluare trebuie sa includa o anamneza detaliata. Trebuie efectuate teste de screening adecvate (de exemplu, test cutanat la tuberculina, test de eliberare de interferon gamma sau radiografie toracica) la toti pacientii (pot fi aplicabile recomandarile locale). Pacientii trebuie monitorizati strict pentru depistarea semnelor si simptomelor de tuberculoza in timpul tratamentului cu Ilaris si dupa oprirea acestuia. Toti pacientii trebuie instruiti sa solicite asistenta medicala daca apar semnele sau simptomele de tuberculoza (de exemplu, tuse persistenta, pierdere in greutate, temperatura subfebrila) in timpul tratamentului cu Ilaris. in cazul conversiei de la un rezultat negativ la unul pozitiv al testului PPD, mai ales la pacientii cu risc mare, trebuie luate in considerare testele alternative de screening pentru infectia cu tuberculoza.

Neutropenie si leucopenie
Frecvent, s-au observat aparitia neutropeniei (numar absolut de neutrofile [NAN] < 1,5 x 10 la puterea a 9-a/l) si leucopeniei la administrarea de medicamente care inhiba IL-1, inclusiv Ilaris. Tratamentul cu Ilaris nu trebuie initiat la pacientii cu neutropenie sau leucopenie. Se recomanda ca numarul de leucocite (WBC), inclusiv numarul de neutrofile, sa fie evaluat inainte de initierea tratamentului si, ulterior, la intervale de 1 pana la 2 luni. In cazul terapiei cronice sau repetate, se recomanda, de asemenea, evaluarea periodica a numarului de leucocite in timpul tratamentului. Daca la un pacient apare neutropenie sau leucopenie, numarul de leucocite trebuie strict monitorizat si trebuie luata in considerare intreruperea tratamentului.

Neoplazii
Au fost raportate neoplazii la pacientii tratati cu Ilaris. Nu se cunoaste riscul dezvoltarii de neoplazii in timpul terapiei cu anti-interleukina (IL)-1.

Reactii de hipersensibilitate
Au fost raportate reactii de hipersensibilitate la terapia cu Ilaris. Majoritatea acestor evenimente a fost de intensitate usoara. in timpul dezvoltarii clinice a Ilaris nu au fost raportate reactii anafilactoide sau anafilactice la peste 2600 pacienti. Totusi, riscul de aparitie a reactiilor de hipersensibilitate severe, care nu este neobisnuit in cazul administrarii injectabile de proteine, nu poate fi exclus.

Functie hepatica
In cadrul studiilor clinice au fost raportate cazuri tranzitorii si asimptomatice de crestere a valorilor serice ale transaminazelor sau ale bilirubinemiei.

Vaccinari
Nu exista date disponibile privind riscul transmisiei secundare a infectiei prin vaccinuri vii (atenuate) la pacienti carora li se administreaza Ilaris. Ca urmare, vaccinurile vii nu trebuie administrate concomitent cu Ilaris, cu exceptia cazului in care beneficiile depasesc clar riscurile.

Inainte de initierea terapiei cu Ilaris, se recomanda ca pacientilor adulti, copii si adolescenti sa li se administreze toate vaccinurile, dupa caz, incluzand vaccinul pneumococic si vaccinul antigripal inactivat.

Mutatie a genei NLRP3 la pacientii cu CAPS
Experienta clinica la pacientii cu CAPS cu o mutatie confirmata la nivelul genei NLRP3 este limitata.

Sindrom de activare macrofagica la pacientii cu boala Still
Sindromul de activare macrofagica (MAS) este o tulburare cunoscuta, cu potential letal, care poate aparea la pacientii cu afectiuni reumatice, mai ales boala Still. Daca apare sau este suspectata MAS, evaluarea si tratamentul trebuie incepute cat mai repede posibil. Medicii trebuie sa fie atenti la simptome ale infectiei sau agravarea bolii Still, deoarece acestea sunt factori cunoscuti care declanseaza MAS. Pe baza experientei provenite din studii clinice, Ilaris nu pare sa creasca incidenta MAS la pacienti cu SJIA, cu toate acestea, nu se poate ajunge la o concluzie definitiva.

Interactiuni medicamentoase

Interactiunile dintre Ilaris si alte medicamente nu au fost investigate in studii formale.
O incidenta crescuta a infectiilor grave a fost asociata cu administrarea unui alt blocant IL-1 in asociere cu inhibitori ai FNT. Utilizarea Ilaris cu inhibitori ai FNT nu este recomandata, pentru ca acest lucru poate creste riscul de infectii grave.

Actiunea enzimelor hepatice CYP450 poate fi suprimata de citokinele care stimuleaza inflamatia cronica, cum este interleukina-1-beta (beta IL-1). Astfel, actiunea CYP450 poate fi inversata atunci cand se introduce terapia care inhiba puternic citokinele, cum este tratamentul cu canakinumab. Acest lucru are relevanta clinica pentru substraturile CYP450, cu indice terapeutic ingust; in aceste cazuri doza este ajustata individual. La initierea administrarii de canakinumab, la pacientii tratati cu acest tip de medicament trebuie efectuata monitorizarea efectului terapeutic sau a concentratiei plasmatice a substantei active, iar doza individuala de medicament trebuie ajustata, dupa cum este necesar.

Nu sunt disponibile date privind efectele vaccinarii cu vaccin viu sau ale transmisiei secundare a infectiei prin vaccinuri vii la pacientii tratati cu Ilaris. Ca urmare, vaccinurile vii nu trebuie administrare concomitent cu Ilaris, cu exceptia cazului in care beneficiile depasesc clar riscurile. Daca este indicata vaccinarea cu vaccinuri vii dupa initierea tratamentului cu Ilaris, se recomanda pastrarea unui interval de timp de cel putin 3 luni intre ultima administrare de Ilaris si utilizarea urmatoarei doze.

Rezultatele unui studiu la subiecti adulti sanatosi au demonstrat faptul ca o doza unica de Ilaris 300 mg nu a afectat inducerea si persistenta raspunsurilor anticorpilor dupa vaccinarea cu vaccinul antigripal sau antimeningococic pe baza de proteine glicozilate.

Rezultatele unui studiu deschis, cu durata de 56 saptamani, la pacientii cu CAPS, cu varsta de 4 ani si sub aceasta varsta, au demonstrat faptul ca toti pacientii carora li s-au administrat vaccinurile non-vii, standard ale copilarie, au dezvoltat niveluri de protectie ale anticorpilor.

Sarcina si alaptarea

Femei aflate la varsta fertila/Contraceptia la barbati si femei
Femeile trebuie sa utilizeze metode contraceptive eficace in timpul tratamentului cu Ilaris si timp de pana la 3 luni dupa administrarea ultimei doze.

Sarcina
Exista un numar limitat de date cu privire la utilizarea canakinumabului la gravide. Studiile la animale nu indica efecte nocive, directe sau indirecte, cu privire la toxicitatea asupra functiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Nu se cunoaste riscul pentru fat/mama. Ca urmare, gravidele sau femeile care vor sa ramana gravide trebuie tratate numai dupa o evaluare detaliata a raportului beneficiu/risc.

Studiile la animale indica faptul ca substanta activa canakinumab traverseaza placenta si poate fi detectata la fetus. Nu sunt disponibile date la om, dar canakinumab este o imunoglobulina din clasa G (IgG1), prin urmare, este de asteptat sa aiba loc transferul transplacentar la om. Nu se cunoaste impactul clinic al acestui fapt. Cu toate acestea, nu este recomandata administrarea vaccinurilor vii la nou-nascutii expusi la canakinumab in utero timp de 16 saptamani de la ultima doza de Ilaris administrata mamei inainte de parturitie. Femeile carora li s-a administrat canakinumab in timpul sarcinii trebuie sa informeze profesionistul din domeniul sanatatii inainte de administrarea oricaror vaccinuri la nou-nascut.

Alaptarea
Nu se cunoaste daca canakinumab este excretat in laptele matern. Ca urmare, decizia privind alaptarea in timpul terapiei cu Ilaris trebuie luata numai dupa o evaluare detaliata a raportului beneficiu/risc.
Studiile la animale au aratat ca un anticorp murin anti-murin beta IL-1 nu determina efecte adverse asupra dezvoltarii puilor de soarece alaptati si ca acest anticorp le-a fost transferat prin lapte.

Fertilitatea
Nu au fost efectuate studii formale privind potentialul efect al Ilaris asupra fertilitatii la om.
Canakinumab nu a avut niciun efect asupra parametrilor fertilitatii masculine la maimutele C. jacchus. Un anticorp murin anti-murin beta IL-1 nu a avut efecte adverse asupra fertilitatii soarecilor masculi si femele.

Conducerea vehiculelor si folosirea utilajelor

Ilaris are influenta mica asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Tratamentul cu Ilaris poate duce la ameteli/vertij sau astenie (vezi pct. 4.8) Pacientii care prezinta astfel de simptome in timpul tratamentului cu Ilaris trebuie sa astepte vindecarea completa a acestuia, inainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Reactii adverse posibile

Rezumat al profilului de siguranta
Peste 2600 subiecti, inclusiv aproximativ 480 copii (cu varsta cuprinsa intre 2 si 7 ani), au fost tratati cu Ilaris in cadrul studiilor interventionale in cadrul carora au fost inclusi pacienti cu CAPS, TRAPS, HIDS/MKD, FMF, SJIA, artrita gutoasa sau alte boli mediate de IL-1beta si voluntari sanatosi. Au fost observate infectii grave. Cele mai frecvente reactii adverse la medicament au fost infectii, predominant la nivelul cailor respiratorii superioare. Nu s-a observat niciun impact asupra tipului sau frecventei reactiilor adverse la medicament la administrarea tratamentului pe termen lung.
Au fost raportate reactii de hipersensibilitate la Ilaris la pacientii tratati cu Ilaris.
La pacientii tratati cu Ilaris au fost raportate infectii oportuniste.

CAPS
In cadrul studiilor clinice interventionale s-a administrat Ilaris la un total de 211 pacienti adulti, copii si adolescenti, cu CAPS (inclusiv FCAS/FCU, MWS si NOMID/CINCA). Siguranta Ilaris comparativ cu placebo a fost investigata in cadrul unui studiu pivot, de faza III, care a constat intr-o perioada de 8 saptamani, deschisa (Partea I), o perioada de 24 saptamani, dublu-oarba si controlata cu placebo in care medicamentul nu s-a administrat (Partea II) si o perioada de 16 saptamani, deschisa, in care s-a administrat Ilaris (Partea III). Toti pacientii au fost tratati cu Ilaris 150 mg subcutanat sau 2 mg/kg daca greutatea corporala a fost de ≥ 15 kg si ≤ 40 kg.

TRAPS, HIDS/MKD, FMF
In cadrul unui studiu clinic pivot, de faza III, s-a administrat Ilaris la un total de 169 pacienti adulti, adolescenti si copii cu varsta de 2 ani si peste aceasta varsta, cu TRAPS, HIDS/MKD si FMF. Siguranta Ilaris comparativ cu placebo a fost investigata in cadrul acestui studiu, care a constat intr-o perioada de screening, de 12 saptamani (Partea I), si o perioada de 16 saptamani de tratament randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo (Partea II). Pacientilor tratati cu Ilaris li s-au administrat subcutanat doze de 150 mg sau 2 mg/kg daca greutatea corporala a fost ≤ 40 kg.

Boala Still
In cadrul studiilor clinice interventionale s-a administrat Ilaris la un total de 324 pacienti cu SJIA, inclusiv 293 pacienti cu varsta cuprinsa intre 2 si < 16 ani, 21 pacienti cu varsta cuprinsa intre 16 si < 18 ani si 10 pacienti cu varsta cuprinsa intre 18 si < 20 ani. Siguranta Ilaris comparativ cu placebo a fost investigata in cadrul a doua studii pivot, de faza III.

Artrita gutoasa
Peste 700 pacienti cu artrita gutoasa au fost tratati cu Ilaris la doze intre 10 mg si 300 mg in cadrul unor studii randomizate, dublu-oarbe si controlate activ, cu durata de pana la 24 saptamani. Peste 250 pacienti au fost tratati cu doza recomandata de 150 mg in studii de faza II si III.

Reactiile adverse sunt clasificate conform bazei de date MedDRA pe aparate, sisteme si organe. in cadrul fiecarei clase de aparate, sisteme si organe, reactiile adverse sunt grupate dupa categoria de frecventa, cele mai frecvente fiind mentionate primele. Categoriile de frecventa sunt definite folosind urmatoarea conventie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 si < 1/10), mai putin frecvente (≥ 1/1000 si < 1/100), rare (≥ 1/10000 si < 1/1000), foarte rare (< 1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile). in cadrul fiecarei grupe de frecventa, reactiile adverse sunt clasificate in ordinea descrescatoare a gravitatii.

Tabelul 1 Lista tabelara a reactiilor adverse la pacientii cu CAPS, TRAPS, HIDS/MKD, FMF, SJIA si artrita gutoasa

Infectii si infestari
Foarte frecvente: Infectii ale cailor respiratorii (inclusiv pneumonie, bronsita, gripa, infectie virala, sinuzita, rinita, faringita, amigdalita, rinofaringita, infectie a cailor respiratorii superioare), infectie auriculara, celulita, gastroenterita, infectie a cailor urinare
Frecvente: Candidoza vulvovaginala.

Tulburari ale sistemului nervos
Frecvente: Ameteala/vertij.

Tulburari gastro-intestinale
Foarte frecvente: Durere in partea superioara a abdomenului 1),
Mai putin frecvente: Boala de reflux gastro-esofagian 2).

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat
Foarte frecvente: Reactie la locul de injectare.

Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv
Foarte frecvente: Artralgie 1)
Frecvente: Durere musculo-scheletica 1), dorsalgie 2).

Tulburari generale si la nivelul locului de administrare
Frecvente: Fatigabilitate/astenie 2).

Investigatii diagnostice
Foarte frecvente: Scadere a valorilor clearance-ului creatininei 1),3)
Proteinurie 1),4)
Leucopenie 1),5)
Frecvente: Neutropenie 5)
Mai putin frecvente: Numar scazut de plachete 5).

1) in SJIA
2) in artrita gutoasa
3) Pe baza estimarii clearance-ului creatininei, cele mai multe au fost tranzitorii.
4) Cele mai multe au reprezentat urme tranzitorii pana la 1+ rezultat pozitiv la testul de prezenta a proteinelor in urina efectuat cu banda reactiva.
5) A se vedea alte informatii de mai jos.

Intr-o subgrupa de pacienti adulti tineri, diagnosticati cu SJIA, cu varsta cuprinsa intre 16 si 20 ani (n=31), profilul de siguranta al Ilaris a corespuns cu observatiile provenite de la pacientii cu SJIA cu varsta sub 16 ani. Pe baza raportarilor din literatura de specialitate, se anticipeaza ca profilul de siguranta la pacientii cu BSDA este similar celui al pacientilor cu SJIA.

Descrierea reactii adverse selectate
Date obtinute pe termen lung si anomalii ale rezultatelor analizelor de laborator la pacientii cu CAPS
in timpul studiilor clinice cu Ilaris la pacientii cu CAPS, valorile medii ale hemoglobinei au crescut, iar numarul de leucocite, neutrofile si trombocite a scazut.

La pacientii cu CAPS au fost observate rar cresteri ale valorilor serice ale transaminazelor.
La pacientii cu CAPS tratati cu Ilaris, au fost observate cresteri asimptomatice si usoare ale bilirubinemiei, fara cresteri concomitente ale valorilor serice ale transaminazelor.

In cadrul studiilor deschise, pe termen lung, cu crestere a dozei, reactii ca infectiile (gastroenterita, infectie a cailor respiratorii, infectie a cailor respiratorii superioare), varsaturi si ameteli au fost mai frecvent raportate in cadrului grupului in care s-au administrat doze de 600 mg sau 8 mg/kg decat in alte grupuri.

Valori anormale ale rezultatelor analizelor de laborator la pacientii cu TRAPS, HIDS/MKD si FMF

Neutrofile
Desi scaderi ≥ grad 2 ale numarului de neutrofile au aparut la 6,5% dintre pacienti (frecvente) si scaderi de grad 1 au aparut la 9,5% dintre pacienti, scaderile au fost, in general, tranzitorii si infectia asociata cu neutropenie nu a fost identificata ca reactie adversa.

Plachete
Desi scaderi ale numarului de plachete (≥ grad 2) au aparut la 0,6% dintre pacienti, hemoragia nu a fost identificata ca reactie adversa. Scaderea usoara si trecatoare de grad 1 a numarului de plachete a avut loc la 15,9% dintre pacienti, fara evenimente adverse asociate de tip hemoragie.

Anomalii ale rezultatelor analizelor de laborator la pacientii cu SJIA

Hematologie
Per total, in cadrul programului SJIA, scaderi tranzitorii ale numarului de leucocite (WBC) ≤ 0,8 x LNI au fost raportate la 33 pacienti (16,5%).

Per total, in cadrul programului SJIA, scaderile tranzitorii ale numarului absolut de neutrofile (NAN) la sub 1 x 10 la puterea a 9-a/l au fost raportate la 12 pacienti (6,0%).
Per total, in cadrul programului SJIA, au fost observate scaderi tranzitorii ale numarului de trombocite (< LNI) la 19 pacienti (9,5%).

ALT/AST
Per total, in cadrul programului SJIA, s-au raportat valori mari ale ALT si/sau AST > 3 x limita normala superioara (LNS) la 19 pacienti (9,5%).

Anomalii ale rezultatelor analizelor de laborator la pacientii cu artrita gutoasa

Hematologie
A fost raportat un numar scazut de leucocite (WBC) ≤ 0,8x limita normala inferioara (LNI) la 6,7% dintre pacientii tratati cu Ilaris comparativ cu 1,4% tratati cu triamcinolon acetonid. Scaderea numarului absolut de neutrofile (NAN) la sub 1 x 10 la puterea a 9-a/l a fost raportata la 2% dintre pacientii din studiile comparative. De asemenea, au fost observate cazuri izolate de numar absolut de neutrofile sub 0,5 x 10 la puterea a 9-a/l.

Au fost observate scaderi usoare (< LNI si > 75 x 10 la puterea a 9-a/l) si tranzitorii ale numarului de trombocite cu o incidenta mai mare (12,7%) la administrarea Ilaris in cadrul studiilor clinice activ-controlate fata de comparator (7,7%) la pacientii cu artrita gutoasa.

Acid uric
Au fost observate cresteri tranzitorii ale concentratiilor de acid uric (0,7 mg/dl la 12 saptamani si 0,5 mg/dl la 24 saptamani) dupa administrarea tratamentului cu Ilaris in cadrul studiilor comparative privind artrita gutoasa. in cadrul unui alt studiu, nu au fost observate cresteri ale concentratiilor de acid uric in randul pacientilor care au inceput terapia cu TRU. Nu au fost observate cresteri ale concentratiilor acidului uric in cadrul studiilor clinice la grupele de pacienti fara artrita gutoasa.

ALT/AST
Au fost observate cresteri reduse medii si mediane ale alanin transaminazelor (ALT) de 3,0 U/l, respectiv 2,0 U/l si ale aspartat transaminazelor (AST) de 2,7 U/l, respectiv 2,0 U/l fata de valoarea initiala pana la sfarsitul studiului la grupurile in care s-a administrat Ilaris comparativ cu grupul(urile) in care s-a administrat triamcinolon acetonid. Cu toate acestea, incidenta modificarilor semnificative din punct de vedere clinic (≥ 3x limita normala superioara) a fost mai mare pentru pacientii tratati cu triamcinolon acetonid (2,5% atat pentru AST, cat si pentru ALT) comparativ cu pacientii tratati cu Ilaris (1,6% pentru ALT si 0,8% pentru AST).

Trigliceride
In studiile activ-controlate, privind artrita gutoasa, a existat o crestere medie a concentratiilor trigliceridelor de 33,5 mg/dl la pacientii tratati cu Ilaris comparativ cu o scadere modesta de -3,1 mg/dl la administrarea triamcinolon acetonidei. Incidenta pacientilor care au prezentat cresteri ale valorilor trigliceridelor > 5x limita normala superioara (LNS) a fost de 2,4% la administrarea Ilaris si de 0,7% la administrarea triamcinolon acetonidei. Semnificatia clinica a acestei observatii este necunoscuta.

Date pe termen lung din studiul observational
Un numar total de 243 pacienti cu CAPS (85 pacienti copii si adolescenti cu varsta ≥ 2 pana la ≤ 17 ani si 158 pacienti adulti cu varsta ≥ 18 ani) au fost tratati cu Ilaris in practica clinica de rutina, acestia fiind inclusi intr-un studiu tip registru pe termen lung (medie de 3,8 ani de expunere la Ilaris). Profilul de siguranta al Ilaris observat dupa tratamentul pe termen lung, in acest cadru, a corespuns celui observat in studiile interventionale efectuate la pacientii cu CAPS.

Copii si adolescenti
In studiile interventionale au fost inclusi 80 pacienti copii si adolescenti cu CAPS (cu varsta cuprinsa intre 2 si 17 ani) carora li s-a administrat canakinumab. Per total, nu au existat diferente semnificative din punct de vedere clinic in ce priveste profilul de siguranta si tolerabilitate al Ilaris la pacienti copii si adolescenti comparativ cu populatia generala cu CAPS (care a inclus pacienti adulti si copii, N=211), inclusiv frecventa si severitatea generale ale episoadelor infectioase. Infectiile cailor respiratorii superioare au fost infectiile cel mai frecvent raportate.

Suplimentar, 6 pacienti copii cu varsta sub 2 ani au fost evaluati in cadrul unul studiu clinic deschis, de mici dimensiuni. Profilul de siguranta al Ilaris a parut similar celui al pacientilor cu varsta de 2 ani si peste aceasta varsta.

La 102 pacienti cu TRAPS, HIDS/MKD si FMF (cu varsta cuprinsa intre 2-17 ani) li s-a administrat canakinumab intr-un studiu cu durata de 16 saptamani. Per total, nu au existat diferente semnificative din punct de vedere clinic in ceea ce priveste profilul de siguranta si tolerabilitate al canakinumab la pacientii copii si adolescenti, comparativ cu populatia generala.

Pacienti varstnici
Nu exista nicio diferenta semnificativa in cadrul profilului de siguranta, observata la pacientii cu varsta de 65 de ani si peste.

Este importanta raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului.

Supradozaj

Experienta raportata privind supradozajul este limitata. in primele studii clinice, la pacientii si voluntarii sanatosi s-au administrat doze de 10 mg/kg, intravenos sau subcutanat, fara dovezi de toxicitate acuta.
in caz de supradozaj, se recomanda ca pacientul sa fie monitorizat pentru depistarea oricaror semne sau simptome ale reactiilor adverse si trebuie instituit imediat tratamentul simptomatic adecvat.

Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor si alte instructiuni de manipulare

Ilaris 150 mg pulbere pentru solutie injectabila este disponibil in flacon de unica folosinta, pentru uz individual. Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat in conformitate cu reglementarile locale.

Instructiuni pentru reconstituire

Utilizand o tehnica aseptica, pulberea din fiecare flacon Ilaris se reconstituie la temperatura camerei (de regula, 15 grade Celsius pana la 25 grade Celsius), prin injectarea lenta a 1 ml de apa pentru preparate injectabile, cu ajutorul unei seringi cu capacitatea de 1 ml, prevazuta cu ac de 18 G x 2 inci (50 mm). Se roteste incet flaconul timp de aproximativ 1 minut, la un unghi de aproximativ 45, dupa care se asteapta timp de aproximativ 5 minute. Ulterior, se intoarce incet flaconul cu susul in jos si invers de zece ori. Daca este posibil, se va evita atingerea dopului din cauciuc cu degetele. Pentru a se obtine o solutie limpede pana la opalescenta, se asteapta timp de aproximativ 15 minute, la temperatura camerei. Nu se agita. Daca prezinta particule, solutia nu se utilizeaza.

Se loveste lateral flaconul, pentru a indeparta orice cantitate de solutie ramasa pe dop. Solutia nu trebuie sa contina particule vizibile si trebuie sa fie limpede pana la opalescenta. Solutia trebuie sa fie incolora sau poate avea o usoara nuanta maro-galbuie. Daca solutia prezinta o modificare de culoare, clar maronie, nu trebuie utilizata. Daca nu este utilizata imediat dupa reconstituire, solutia trebuie pastrata la temperaturi de 2 grade Celsius pana la 8 grade Celsius si administrata in decurs de 24 de ore.

Instructiuni de administrare
Se extrage cu atentie volumul necesar, in functie de doza care va fi administrata (0,1 ml pana la 1 ml) si se injecteaza subcutanat, utilizand un ac de 27 G x 0,5 inci (13 mm).

Eliminare
Pacientii sau persoanele care ii ingrijesc trebuie instruiti cu privire la procedura adecvata de eliminare a flacoanelor, seringilor si acelor, in conformitate cu reglementarile locale.

Informatii suplimentare

Compozitie

Un flacon contine canakinumab* 150 mg.
Dupa reconstituire, fiecare ml de solutie contine canakinumab 150 mg.
* anticorp monoclonal 100% uman produs in celulele de tip mieloma Sp2/0 la soarece prin tehnologie ADN recombinant
Lista excipientilor
Manitol
L-Histidina
Clorura de L-histidina monohidrat
Polisorbat 80
Apa pentru preparate injectabile

Ambalaj

Pulbere pentru solutie injectabila.
Pulberea este de culoare alba.
1 ml de solutie injectabila intr-un flacon (din sticla tip I), cu dop etans (cauciuc clorobutilic laminat) si capac (aluminiu).
Cutii care contin 1 flacon.
Este posibil ca nu toate marimile de ambalaj sa fie comercializate.