Hepsera, comprimate

Informatii prospect Hepsera, comprimate

Ce este Hepsera si pentru ce se utilizeaza

Indicatii

Hepsera este indicata in tratamentul hepatitei B cronice la pacienti adulti cu:
• boala hepatica compensata cu semne ale replicarii virale active, valori crescute in mod constant ale concentratiei serice a alaninaminotransferazei (ALAT/GPT) si dovezi histologice de inflamatie activa si fibroza hepatica. Trebuie avuta in vedere initierea tratamentului cu Hepsera numai cand nu este disponibila sau adecvata utilizarea unui medicament antiviral alternativ, cu o bariera genetica mai ridicata din punct de vedere al rezistentei.
• boala hepatica decompensata, in asociere cu un al doilea medicament fara rezistenta incrucisata la Hepsera.

Mod de administrare

Tratamentul trebuie initiat de catre un medic cu experienta in tratamentul hepatitei B cronice.

Doze
Adulti: Doza recomandata de Hepsera este de 10 mg (un comprimat) o data pe zi, administrat oral, cu sau fara alimente.
Nu trebuie administrate doze mai mari.
Nu se cunoaste durata optima a tratamentului. Nu se cunoaste nici relatia dintre raspunsul la tratament si evolutia pe termen lung, cum ar fi aparitia carcinomului hepatocelular sau a cirozei decompensate.
La pacientii cu boala hepatica decompensata, adefovirul trebuie utilizat intotdeauna in asociere cu un al doilea medicament fara rezistenta incrucisata la adefovir, pentru a reduce riscul rezistentei si a obtine supresia virala rapida.

Pacientii trebuie monitorizati la intervale de sase luni pentru evidentierea markerilor biochimici, virusologici si serologici ai hepatitei B.

Trebuie luata in considerare intreruperea tratamentului dupa cum urmeaza:
- La pacientii cu AgHBe pozitiv, fara ciroza, tratamentul trebuie administrat timp de cel putin 6-12 luni dupa ce a fost confirmata seroconversia HBe (disparitia AgHBe si disparitia ADN VHB cu detectia anticorpilor anti-HBe) sau pana cand are loc seroconversia HBs sau pana la disparitia eficacitatii (vezi pct. 4.4). Valorile concentratiilor serice ale ALAT si ale ADN VHB trebuie urmarite periodic dupa intreruperea tratamentului, pentru a detecta recidivele virologice tardive.

- La pacientii cu AgHBe negativ, fara ciroza, tratamentul trebuie administrat cel putin pana la seroconversia HBs sau pana cand exista o dovada a disparitiei eficacitatii. in cazul unui tratament cu o durata de peste 2 ani, se recomanda reevaluarea periodica, pentru a se confirma ca o continuare a tratamentului ales ramane adecvata pentru pacient.
La pacientii cu boala hepatica decompensata sau ciroza, nu se recomanda intreruperea tratamentului.

Grupe speciale de pacienti
Varstnici: Nu sunt disponibile date care sa sustina o recomandare speciala privind administrarea la pacientii cu varsta peste 65 ani.

Insuficienta renala: Adefovirul este eliminat prin excretie renala si sunt necesare ajustari ale intervalului dintre doze la pacientii cu o valoare a clearance-ului creatininei < 50 ml/min sau care fac dializa. Nu trebuie depasita frecventa recomandata de administrare a dozelor, adecvata functiei renale. Modificarea propusa a intervalului dintre doze se bazeaza pe extrapolarea datelor limitate obtinute de la pacienti cu insuficienta renala in stadiu final (IRSF) si poate sa nu fie optima.

Pacienti cu o valoare a clearance-ului creatininei intre 30 si 49 ml/min.
La acesti pacienti, se recomanda administrarea de adefovir dipivoxil (un comprimat de 10 mg) la intervale de 48 ore. Sunt disponibile numai date limitate privind siguranta si eficacitatea acestor recomandari privind ajustarea intervalului dintre doze. De aceea, raspunsul clinic la tratament si functia renala trebuie monitorizate cu atentie la acesti pacienti.

Pacienti cu o valoare a clearance-ului creatininei < 30 ml/min si pacienti care efectueza sedinte de dializa.
Nu sunt disponibile date privind siguranta si eficacitatea care sa sprijine utilizarea de adefovir dipivoxil la pacientii cu o valoare a clearance-ului creatininei < 30 ml/min sau care fac dializa. De aceea, utilizarea de adefovir dipivoxil nu este recomandata la acesti pacienti si trebuie luata in considerare numai daca beneficiile potentiale depasesc riscurile posibile. in acest caz, datele limitate disponibile sugereaza ca, la pacientii cu o valoare a clearance-ului creatininei intre 10 si 29 ml/min, adefovir dipivoxil (un comprimat de 10 mg) poate fi administrat la intervale de 72 ore; la pacientii care fac hemodializa, adefovir dipivoxil (un comprimat de 10 mg) poate fi administrat la intervale de 7 zile, dupa 12 ore de dializa continua (sau 3 sesiuni de dializa, fiecare dintre ele cu o durata de 4 ore). Acesti pacienti trebuie monitorizati cu atentie pentru observarea aparitiei unor posibile reactii adverse si pentru asigurarea mentinerii eficacitatii tratamentului. Nu sunt disponibile recomandari privind intervalul dintre doze pentru alti pacienti care fac dializa (de exemplu, pacienti care fac dializa peritoneala ambulatorie) sau pentru pacientii care nu fac dializa, cu o valoare a clearance-ului creatininei mai mica de 10 ml/min.
Insuficienta hepatica: Nu este necesara ajustarea dozei la pacientii cu insuficienta hepatica.

Rezistenta clinica: Pacientii care nu raspund la tratamentul cu lamivudina si cei care prezinta VHB cu semne de rezistenta la lamivudina (mutatiile rtL180M, rtA181T si/sau rtM204I/V) nu trebuie tratati cu adefovir dipivoxil in monoterapie pentru a reduce riscul rezistentei la adefovir. La pacientii care nu raspund la tratamentul cu lamivudina si la pacientii care prezinta VHB cu mutatiile rtL180M si/sau rtM204I/V, adefovirul poate fi utilizat in asociere cu lamivudina. Cu toate acestea, la pacientii care prezinta VHB cu mutatia rtA181T trebuie avute in vedere regimuri alternative de tratament, datorita riscului existentei unei sensibilitati reduse la adefovir.

Pentru a reduce riscul rezistentei la pacientii tratati cu adefovir dipivoxil in monoterapie, modificarea tratamentului trebuie luata in considerare daca valorile ADN VHB se mentin la valori peste 1000 copii/ml, la un an sau la peste un an de tratament.

Copii si adolescenti: Nu se recomanda utilizarea Hepsera la copii si adolescenti cu varsta mai mica de 18 ani din cauza limitarilor datelor disponibile privind siguranta si eficacitatea.

Mod de administrare
Comprimatele de Hepsera trebuie administrate o data pe zi, pe cale orala, cu sau fara alimente.

Atentionari si precautii

Contraindicatii

• Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipienti.

Precautii

Generale: Pacientii trebuie avertizati ca nu s-a demonstrat faptul ca tratamentul cu adefovir dipivoxil reduce riscul de transmitere a virusului hepatitic B; de aceea, este totusi nesecar sa se ia masurile de precautie corespunzatoare.

Functia renala: Adefovirul este excretat pe cale renala, printr-o asociere de filtrare glomerulara si secretie tubulara activa. Tratamentul cu adefovir dipivoxil poate determina insuficienta renala. Tratamentul pe termen lung cu adefovir dipivoxil poate determina creșterea riscului de aparitie a insuficientei renale. in timp ce riscul general de aparitie a insuficientei renale la pacientii cu functie renala corespunzatoare este scazut, acesta are o importanta deosebita atat la pacientii care prezinta risc pentru aparitia tulburarilor renale sau care prezinta deja asemenea tulburari, cat si la pacientii tratati cu medicamente care pot afecta functia renala.

Inaintea initierii terapiei cu adefovir dipivoxil, se recomanda calcularea clearance-ului creatininei la toti pacientii, precum și monitorizarea functiei renale (clearance-ul creatininei si fosfatul seric) la fiecare patru saptamani in timpul primului an, iar ulterior la fiecare trei luni. La pacientii cu risc de insuficienta renala, trebuie luata in considerare monitorizarea mai frecventa a functiei renale.

La pacientii care dezvolta insuficienta renala si care au o boala hepatica in stadiu avansat sau ciroza, trebuie luata in considerare ajustarea intervalului dintre dozele de adefovir sau trecerea la un tratament alternativ pentru hepatita B. La acesti pacienti nu se recomanda intreruperea tratamentului pentru hepatita B cronica.

Pacienti cu o valoare a clearance-ului creatininei intre 30 si 49 ml/min
Intervalul dintre dozele de adefovir dipivoxil trebuie ajustat la acesti pacienti. In plus, trebuie monitorizata cu atentie functia renala, cu o frecventa care depinde de starea clinica a fiecarui pacient.
Pacienti cu o valoare a clearance-ului creatininei < 30 ml/min si pacienti care fac dializa
Adefovir dipivoxil nu este recomandat la pacientii cu o valoare a clearance-ului creatininei < 30 ml/min sau care fac dializa. Administrarea de adefovir dipivoxil la acesti pacienti trebuie luata in considerare numai daca beneficiile potentiale depasesc riscurile posibile. Daca tratamentul cu adefovir dipivoxil se considera esential, atunci intervalul dintre doze trebuie ajustat. Acesti pentru asigurarea mentinerii eficacitatii tratamentului.

Pacienti care primesc medicamente care pot afecta functia renala
Adefovir dipivoxil nu trebuie administrat in acelasi timp cu fumaratul de tenofovir disoproxil (Viread).
Se recomanda administrarea cu precautie la pacientii tratati cu alte medicamente care pot afecta functia renala sau care sunt excretate pe cale renala (de exemplu ciclosporina si tacrolimus, aminoglicozide administrate intravenos, amfotericina B, foscarnet, pentamidina, vancomicina sau medicamente secretate prin intermediul aceluiasi sistem transportor renal, Transportorul uman de Anioni Organici 1 (TUAO 1), cum ar fi cidofovirul). Administrarea a 10 mg adefovir dipivoxil concomitent cu aceste medicamente la pacienti poate determina o crestere a concentratiilor serice fie ale adefovirului, fie ale medicamentului administrat concomitent. Functia renala a acestor pacienti trebuie monitorizata cu atentie, cu o frecventa care depinde de starea clinica a fiecarui pacient.

Functia hepatica: Exacerbarile spontane ale hepatitei B cronice sunt relativ frecvente si se caracterizeaza prin cresteri tranzitorii ale valorilor concentratiilor serice ale ALAT. Dupa initierea tratamentului antiviral, valorile concentratiilor serice ale ALAT pot creste la unii pacienti, concomitent cu scaderea valorilor ADN VHB. La pacientii cu boala hepatica compensata, aceste cresteri ale valorilor concentratiilor serice ale ALAT nu sunt, in general, insotite de o crestere a concentratiilor serice ale bilirubinei sau de decompensare hepatica.

Pacientii cu boala hepatica in stadiu avansat sau ciroza pot prezenta un risc crescut de decompensare hepatica in urma exacerbarii hepatitei, decompensare ce poate evolua cu deces. La acesti pacienti, inclusiv la pacientii cu boala hepatica decompensata, nu se recomanda intreruperea tratamentului; acesti pacienti trebuie monitorizati cu atentie pe parcursul tratamentului.

Daca este necesara intreruperea tratamentului, pacientii trebuie monitorizati cu atentie timp de cateva luni dupa intrerupere, deoarece s-au raportat exacerbari ale hepatitei dupa intreruperea administrarii dozei de 10 mg adefovir dipivoxil. Aceste exacerbari au aparut in absenta seroconversiei AgHBe si s-au manifestat prin cresteri ale valorilor concentratiilor serice ale ALAT si ale ADN VHB. Cresterea valorilor concentratiilor serice ale ALAT, observata la pacientii cu functie hepatica compensata tratati cu 10 mg adefovir dipivoxil, nu s-a insotit de modificarile clinice si de laborator asociate decompensarii hepatice. Pacientii trebuie monitorizati cu atentie dupa intreruperea tratamentului. Majoritatea exacerbarilor hepatitei B semnalate dupa intreruperea tratamentului au aparut in primele 12 saptamani dupa intreruperea administrarii de 10 mg adefovir dipivoxil.

Acidoza lactica si hepatomegalie severa cu steatoza: in cazul utilizarii analogilor nucleozidici s-a raportat aparitia cazurilor de acidoza lactica (in absenta hipoxemiei), care a evoluat uneori cu deces, asociata, de obicei, cu hepatomegalie severa si steatoza hepatica. Deoarece adefovirul are o structura similara cu cea a analogilor nucleozidici, acest risc nu poate fi exclus. Tratamentul cu analogi nucleozidici trebuie intrerupt in cazul in care se constata cresteri rapide ale valorilor concentratiei serice a aminotransferazei, hepatomegalie progresiva sau acidoza metabolica/lactica de etiologie necunoscuta. Unele simptome digestive benigne, cum ar fi greata, varsaturile si durerea abdominala, pot sugera dezvoltarea acidozei lactice. Cazurile severe, care au evoluat uneori cu deces, s-au asociat cu pancreatita, insuficienta hepatica/steatoza hepatica, insuficienta renala si valori crescute ale concentratiei serice de lactat. Se impune precautie in cazul prescrierii analogilor nucleozidici la pacientii cu hepatomegalie (mai ales la pacientii de sex feminin, cu obezitate), hepatita sau avand alti factori de risc cunoscuti pentru boala hepatica. Acesti pacientii trebuie supravegheati cu atentie.

Pentru a putea face diferenta intre cresterea valorilor concentratiilor serice ale transaminazelor determinata de raspunsul la tratament si cresterea posibil asociata unei acidoze lactice, medicii trebuie sa se asigure ca modificarile valorilor ALAT se asociaza cu ameliorari ale valorilor altor markeri de laborator pentru hepatita B cronica.

Infectie concomitenta cu virusul hepatitic C sau D: Nu exista date privind eficacitatea administrarii adefovirului dipivoxil la pacienti infectati concomitent cu virusul hepatitic C sau D.

Infectie concomitenta cu HIV: Sunt disponibile date limitate cu privire la siguranta si eficacitatea administrarii dozei de 10 mg adefovir dipivoxil la pacienti cu hepatita B cronica care sunt infectati concomitent cu HIV. Pana in prezent, nu exista date care sa sugereze faptul ca administrarea zilnica a dozei de 10 mg adefovir dipivoxil ar determina aparitia unor mutatii de rezistenta la nivelul reverstranscriptazei HIV, asociate administrarii de adefovir. Cu toate acestea, exista un risc potential de selectare a tulpinilor de HIV rezistente la adefovir, cu posibila rezistenta incrucisata si la alte medicamente antivirale.

Pe cat posibil, tratamentul cu adefovir dipivoxil al hepatitei B la un pacient infectat concomitent cu HIV trebuie rezervat pentru pacientii la care ARN-ul HIV se afla sub control. Nu s-a demonstrat eficacitatea tratamentului cu 10 mg adefovir dipivoxil impotriva replicarii HIV si, de aceea, nu trebuie utilizat pentru controlul infectiei cu HIV.

Varstnici: Experienta clinica referitoare la administrarea medicamentului la pacientii cu varsta de peste 65 ani este foarte limitata. Se recomanda precautie in cazul prescrierii adefovirului dipivoxil la persoanele varstnice, avand in vedere frecventa crescuta a diminuarii functiei renale sau cardiace la acesti pacienti, precum si incidenta mai mare a afectiunilor concomitente sau a utilizarii concomitente de alte medicamente de catre pacientii varstnici.

Rezistenta: Rezistenta la adefovir dipivoxil poate duce la revenirea incarcaturii virale, care poate avea ca rezultat exacerbarea hepatitei B si, in conditiile functiei hepatice diminuate, poate conduce la decompensare hepatica si la o posibila evolutie spre deces. Raspunsul virologic trebuie strict monitorizat prin masurarea valorilor ADN VHB la intervale de 3 luni la pacientii carora li s-a administrat adefovir dipivoxil. Daca apare revenirea virala, trebuie testata rezistenta. in cazul aparitiei rezistentei, tratamentul trebuie modificat.

Hepsera contine lactoza monohidrat. in consecinta, pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.

Interactiuni medicamentoase

Au fost efectuate studii privind interactiunile numai la adulti.
Posibilitatea aparitiei unor interactiuni mediate de citocromul P450 intre adefovir si alte medicamente este scazuta, pe baza rezultatelor experimentelor in vitro, conform carora adefovirul nu a influentat nici una dintre izoformele obisnuite ale citocromului P450 care contribuie la metabolizarea medicamentelor la om, precum si pe cunoasterea caii de eliminare a adefovirului. Un studiu clinic efectuat la pacientii cu transplant hepatic a evidentiat faptul ca nu se produc interactiuni farmacocinetice in cazul administrarii de 10 mg adefovir dipivoxil o data pe zi concomitent cu tacrolimus, un imunosupresiv care este metabolizat predominant prin sistemul enzimatic al citocromului P450. De asemenea, o interactiune farmacocinetica intre adefovir si imunosupresivul ciclosporina este considerata ca fiind putin probabila, deoarece ciclosporina are aceeasi cale de eliminare metabolica ca tacrolimusul. Cu toate acestea, avand in vedere faptul ca tacrolimusul si ciclosporina pot afecta functia renala, se recomanda monitorizarea cu atentie a acesteia in cazul administrarii oricaruia dintre aceste medicamente concomitent cu adefovir dipivoxil.

Administrarea concomitenta a dozei de 10 mg adefovir dipivoxil si a dozei de 100 mg lamivudina nu a modificat profilul farmacocinetic al nici unuia dintre cele doua medicamente.
Adefovirul este excretat pe cale renala, printr-o asociere de filtrare glomerulara si secretie tubulara activa. Administrarea dozei de 10 mg adefovir dipivoxil concomitent cu alte medicamente care sunt eliminate prin secretie tubulara sau care afecteaza functia tubulara poate determina cresterea valorilor concentratiilor serice ale adefovirului sau ale medicamentului administrat concomitent.

Din cauza variabilitatii farmacocinetice mari a PEG interferonului (interferon pegilat), nu se pot stabili concluzii definitive cu privire la efectele administrarii concomitente de adefovir si PEG interferon (interferon pegilat) asupra profilului farmacocinetic al nici unuia dintre cele doua medicamente. Cu toate ca o interactiune farmacocinetica este putin probabila, datorita cailor de eliminare diferite ale celor doua medicamente, se recomanda prudenta in cazul administrarii concomitente a celor doua medicamente.

Sarcina si alaptarea

Tratamentul cu adefovir dipivoxil trebuie insotit de utilizarea unor masuri contraceptive eficace.

Sarcina
Exista date limitate privind utilizarea adefovirului dipivoxil la gravide.
Studiile la animale carora li s-a administrat intravenos adefovir au evidentiat efecte toxice asupra functiei de reproducere. Studiile la animale carora li s-a administrat oral doza nu au evidentiat efecte teratogene sau fetotoxice.

Adefovirul dipivoxil nu este recomandat in timpul sarcinii si la femei aflate la varsta fertila care nu utilizeaza masuri contraceptive. Adefovirul dipivoxil trebuie utilizat in timpul sarcinii doar daca beneficiile terapeutice potentiale justifica eventualele riscuri pentru fat.

Nu sunt disponibile date privind efectul adefovirului dipivoxil asupra transmiterii VHB de la mama la copil. De aceea, trebuie respectate procedurile standard recomandate pentru imunizarea copilului, pentru a preveni infectarea cu virusul hepatitic B in perioada neonatala.

Alaptarea
Nu se poate exclude un risc pentru nou-nascuti/sugari. Se recomanda ca mamele tratate cu adefovir dipivoxil sa nu alapteze.

Fertilitatea
Nu sunt disponibile date la om cu privire la efectul adefovirului dipivoxil asupra fertilitatii. Studiile la animale nu au evidentiat efecte nocive ale adefovirului dipivoxil asupra fertilitatii la masculi sau femele.

Conducerea vehiculelor si folosirea utilajelor

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje. Cu toate acestea, pe baza profilului de siguranta si a mecanismului de actiune, se anticipeaza ca adefovir dipivoxil nu are nicio influenta sau are influenta neglijabila asupra acestor capacitati.

Reactii adverse posibile

a. Sumarul profilului de siguranta
La pacientii cu boala hepatica compensata, reactiile adverse raportate cel mai frecvent in timpul celor 48 de saptamani de tratament cu adefovir dipivoxil au fost: astenie (13%), cefalee (9%), durere abdominala (9%) si greata (5%).

La pacienti cu boala hepatica decompensata, reactiile adverse raportate cel mai frecvent in timpul tratamentului cu adefovir dipivoxil, cu o durata de pana la 203 saptamani, au fost: valori crescute ale creatininemiei (7%) si astenie (5%).

b. Rezumatul, sub forma de tabel, al reactiilor adverse
Evaluarea reactiilor adverse se bazeaza pe experienta obtinuta in urma supravegherii dupa punerea pe piata si din trei studii clinice principale la pacienti cu hepatita B cronica:
• doua studii controlate cu placebo, in care 522 pacienti cu hepatita B cronica si boala hepatica compensata au efectuat tratament dublu-orb cu 10 mg adefovir dipivoxil (n = 294) sau li s-a administrat placebo (n = 228), timp de 48 saptamani.
• un studiu deschis, in care pacienti aflati inainte de transplant (n=226) sau dupa transplantul hepatic (n = 241), infectati cu VHB rezistent la lamivudina, au efectuat tratament cu o doza unica zilnica de 10 mg adefovir dipivoxil, timp de cel mult 203 saptamani (valoare mediana de 51, respectiv 99 saptamani).
Reactiile adverse considerate ca fiind cel putin posibil asociate tratamentului sunt prezentate mai jos, clasificate in functie de aparatele, sistemele si organele afectate si in functie de frecventa lor de aparitie (vezi Tabelul 1). In cadrul fiecarei grupe de frecventa, reactiile adverse sunt prezentate in ordinea descrescatoare a gravitatii. Frecventele sunt definite ca foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100, < 1/10) sau cu frecventa necunoscuta (identificate pe baza supravegherii dupa punerea pe piata si a caror frecventa nu poate fi estimata din datele disponibile).

Tabelul 1: Rezumatul, sub forma de tabel, al reactiilor adverse asociate adefovir dipivoxil, pe baza experientei din studiile clinice si dupa punerea pe piata

Tulburari ale sistemului nervos
Frecvente: Cefalee.

Tulburari gastrointestinale
Frecvente: Diaree, varsaturi, durere abdominala, dispepsie, greata, flatulenta
Frecventa necunoscuta: Pancreatita.

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat
Frecvente: Eruptii cutanate tranzitorii, prurit.

Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv
Frecventa necunoscuta: Osteomalacie (manifestata sub forma de dureri osoase si contribuind rar la aparitia fracturilor) si miopatie, ambele asociate tubulopatiei renale proximale.

Tulburari renale si ale cailor urinare
Foarte frecvente: Cresterea creatininemiei
Frecvente: Insuficienta renala, disfunctie renala, hipofosfatemie
Frecventa necunoscuta: Sindrom Fanconi, tubulopatie renala proximala.

Tulburari generale si la nivelul locului de administrare
Foarte frecvente: Astenie.

c. Descrierea reactiilor adverse selectate
Exacerbarea hepatitei
S-au inregistrat dovezi clinice si de laborator ale exacerbarii hepatitei dupa intreruperea tratamentului cu 10 mg adefovir dipivoxil.

Datele cu privire la siguranta pe termen lung la pacienti cu boala compensata
Intr-un studiu privind siguranta pe termen lung la 125 pacienti cu AgHBe negativ si boala hepatica compensata, profilul evenimentelor adverse a ramas in general nemodificat dupa o expunere mediana de 226 saptamani. Nu s-au observat modificari semnificative din punct de vedere clinic ale functiei renale. Cu toate acestea, s-au raportat cresteri usoare spre moderate ale valorilor concentratiilor serice ale creatininei, hipofosfatemie si o reducere a valorilor concentratiilor serice ale carnitinei la 3%, 4%, respectiv 6% din pacientii carora li s-a administrat un tratament prelungit.

Intr-un studiu privind siguranta pe termen lung la 65 pacienti cu AgHBe pozitiv si boala hepatica compensata (dupa o expunere mediana de 234 saptamani), 6 pacienti (9%) au avut cresteri confirmate ale valorilor concentratiilor serice ale creatininei de cel putin 0,5 mg/dl fata de valoarea initiala si 2 pacienti s-au retras din studiu datorita valorilor crescute ale concentratiilor serice ale creatininei. Pacientii cu o crestere confirmata a valorilor creatininei de ≥ 0,3 mg/dl pana in saptamana 48 au prezentat ulterior un risc mai mare, semnificativ statistic, de crestere confirmata a valorilor creatininei, de ≥ 0,5 mg/dl. Atat hipofosfatemia, cat si o reducere a valorilor concentratiilor carnitinei au fost raportate la 3% din pacientii carora li s-a administrat tratament prelungit.

Pe baza datelor dupa punerea pe piata, tratamentul pe termen lung cu adefovir dipivoxil poate determina alterarea progresiva a functiei renale, ducand la insuficienta renala.

Siguranta la pacienti cu boala decompensata
Toxicitatea renala reprezinta o caracteristica importanta a profilului de siguranta al adefovir dipivoxil la pacienti cu boala hepatica decompensata. In studiile clinice la pacienti aflati pe listele de asteptare pentru transplant sau dupa transplantul hepatic, patru la suta dintre pacienti (19 din 467) au intrerupt tratamentul cu adefovir dipivoxil din cauza evenimentelor adverse renale.

d. Copii si adolescenti
Din cauza datelor insuficiente privind siguranta si eficacitatea, Hepsera nu trebuie utilizat la copii si adolescenti cu varsta sub 18 ani.

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului.

Supradozaj

Administrarea unei doze de 500 mg adefovir dipivoxil zilnic, timp de 2 saptamani, si de 250 mg zilnic, timp de 12 saptamani, s-a asociat cu aparitia tulburarilor gastrointestinale mentionate mai sus si cu aparitia anorexiei.

In caz de producere a unui supradozaj, pacientul trebuie monitorizat pentru a decela aparitia manifestarilor de toxicitate si, daca este necesar, trebuie aplicat tratamentul standard de sustinere.
Adefovirul poate fi eliminat prin hemodializa; valoarea medie a clearance-ului de adefovir prin hemodializa este de 104 ml/min. Nu s-a studiat eliminarea adefovirului prin dializa peritoneala.

Informatii suplimentare

Compozitie

Fiecare comprimat contine adefovir dipivoxil 10 mg.
Excipient(ti) cu efect cunoscut:
Fiecare comprimat contine lactoza monohidrat 113 mg.

Ambalaj

Comprimat
Comprimate de culoare alba pana la aproape alba, rotunde, cu fete netede, cu margini tesite, cu diametrul de 7 mm, marcate cu „GILEAD” si „10” pe una dintre fete si forma stilizata a unui ficat pe cealalta fata.

Detinatorul autorizatiei de punere pe piata

Gilead Sciences International Limited
Cambridge
CB21 6GT
Marea Britanie