Haldol decanoas, fiole

Informatii prospect Haldol decanoas, fiole

Compozitie
Haldol decanoas contine esterul decanoat al haloperidolului. Haldol decanoas este disponibil sub forma de solutie injectabila. Aceasta solutie contine 70,52 mg haloperidol decanoat echivalent cu 50 mg haloperidol (formulare F40). Alti ingredienti:alcool benzilic, ulei de susan.

Indicatii
Haldol Decanoas este indicat pentru tratamentul de intretinere in schizofrenia cronica si alte psihoze. Este de asemenea indicat in tratamentul altor probleme mentale sau comportamentale in care agitatia psihomotorie necesita tratament de intretinere.

Mod de administrare
Haldol Decanoas injectabil este recomandat pacientilor cu psihoze cronice care necesita tratament antipsihotic parenteral prelungit. Acesti pacienti trebuie sa fie stabilizati anterior cu medicatie antipsihotica, inainte de trecerea la tratamentul cu Haldol Decanoas. Haldol decanoas este indicat numai adultilor si a fost formulat pentru a asigura un tratament de o luna pentru majoritatea pacientilor, cu o singura administrare intramusculara profunda in regiunea gluteala. Haldol Decanoas nu trebuie administrat intravenos. Deoarece injectarea unui volum mai mare de 3 ml este neplacuta pentru pacient, asemenea doze mari nu sunt recomandate. Deoarece raspunsul individual la neuroleptice este variabil, dozajul trebuie determinat individual si este bine sa fie initiat si titrat sub supraveghere clinica atenta. Doza individuala de initiere depinde atat de severitatea simptomatologiei cat si de cantitatea medicatiei orale de intretinere necesare inainte de inceperea tratamentului cu forma de depozit. Este recomandabil ca doza initiala de Haldol Decanoas sa echivaleze de 10 - 15 ori doza orala din ziua precedenta de haloperidol. Pentru majoritatea pacientilor, aceasta inseamna o doza de initiere intre 25 si 75 de mg de Haldol Decanoas. Nu este recomandata depasirea unei doze initiale maxime de 100 mg. In functie de raspunsul individual al pacientilor doza poate fi crescuta gradat cu 50 mg pana cand este obtinut efectul terapeutic optim. Doza lunara cea mai adecvata de Haldol Decanoas atinge deseori de 20 de ori doza zilnica orala de haloperidol. In timpul ajustarii dozei sau a episoadelor de exacerbare a simptomelor psihotice, terapia cu Haldol Decanoas poate fi completat cu haloperidol normal. Intervalul uzual dintre injectari este de 4 saptamani. Cu toate acestea, variatiile in raspunsul pacientului pot necesita ajustarea intervalului dintre doze.
La persoanele varstnice si la pacientii debilitati: Este recomandat sase inceapa cu doze scazute, de exemplu 12,5 mg - 25 mg la fiecare 4 saptamani, iar doza poate fi marita doar in functie de raspunsul pacientului.

Contraindicatii
Stare comatoasa; depresie a SNC datorata alcoolului sau altor medicamente depresive; boala parkinson; hipersensibilitate cunoscuta la Haldol Decanoas; leziuni ale ganglionilor bazali.

Precautii
Au fost raportate foarte rar cazuri de moarte subita la pacientii psihiatrici care primesc medicamente antipsihotice, incluzind si Haldol Decanoas. De vreme ce a fost observata o prelungire a intervalului QT in timpul tratamentului cu Haldol Decanoas, se reomanda precautie in tratarea pacientilor cu conditii predispozante de prelungire a intervalului QT (sindrom QT, hipopotasemie, medicamente care prelungesc intervalul QT). Este recomandat ca pacientii care necesita tratament cu Haldol Decanoas sa fie initial tratati cu haloperidol oral, pentru a exclude posibilitatea unei sensibilitati secundare la haloperidol. Deoarece haloperidol este metabolizat in ficat, este necesara precautie la administrarea lui pacientilor cu afectiuni hepatice. S-a raportat ca Haldol Decanoas poate declansa convulsii. Prin urmare, trebuie manifrestata prudenta in administrarea sa la pacientii cu epilepsie sau cu conditii predispozante la convulsii (ex. sevraj alcoolic si leziuni cerebrale). Tiroxina poate spori toxicitatea Haldolului Decanoas. De aceea, trebuie administrat cu mare atentie la pacientii cu hipertiroidie. Terapia S.A. antipsihotica la acesti pacienti trebuie intotdeauna sa fie insotita de un tratament tireostatic adecvat. Ca in cazul tuturor agentilor antipsihotici, Haldol Decanoas nu trebuie administrat in monoterapie cand este predominanta depresia. El poate fi combinat cu antidepresive pentru a trata acele afectiuni in care coexista depresia si psihoza. Daca este necesara medicatia antiparkinsoniana concomitenta, aceasta trebuie continuata cel putin 2 saptamani dupa ultima injectie cu Haldol Decanoas datorita timpului de injumatatire foarte lung al Haldolului Decanoas.

Sarcina si alaptare
In studiile efectuate pe un numar mare de persoane, Haldol Decanoas nu a demonstrat o crestere semnificativa a anomaliilor fetale. Au fost raportate cazuri izolate de malformatii congenitale ca urmare a expunerii fetale la Haldol Decanoas in combinatie cu alte medicamente. Haldol Decanoas trebuie administrat in timpul sarcinii doar daca beneficiile anticipate justifica potentialele riscuri asupra fatului. Haldol Decanoas este excretat in laptele matern. Daca administrarea Haldolului Decanoas este considerata esentiala, beneficiile alaptarii trebuie cantarite fata de riscurile potentiale. Au fost observate simptome extrapiramidale la sugarii alaptati de mame tratate cu Haldol Decanoas.

Efecte asupra capacitatii de a conduce sau de a lucra cu masini
Poate aparea un anumit grad de sedare sau afectare a starii de alerta, mai ales la doze mari si la initierea tratamentului, care pot fi potentate de alcool. Pacientilor li se recomanda sa nu conduca sau sa lucreze cu masini in timpul tratamentului.

Reactii adverse
Efectele secundare consecutive unei administrari de Haldol Decanoas sunt in general cele ale Haldolului. Ca si in cazul altor medicamente injectabile, s-au raportat reactii cutanate locale la administrarea de Haldol Decanoas.
Simptome extrapiramidale: Ca si la alte neuroleptice, pot aparea simptome extrapiramidale, de ex. tremor, rigiditate, hipersalivatie, bradikinezie, acatisie, distonie acuta. Medicamentele antiparkinsoniene de tip anticolinergic nu trebuie prescrise decat daca este necesar. Diskinezie tardiva: Ca la toti agentii antipsihotici, poate aparea dischinezie tardiva la unii pacienti tratati pe termen lung sau la intreruperea tratamentului. Sindromul este caracterizat in principal prin miscari ritmice involuntare ale limbii, fetei, gurii sau maxilarului. La unii pacienti manifestarile pot fi permanente. Sindromul poate fi mascat la reinstituirea tratamentului, la cresterea dozei sau la inlocuirea cu un alt agent antipsihotic. In acest caz tratamentul trebuie intrerupt imediat.
Sindrom neuroleptic malign: Ca si celelalte medicamente antipsihotice, Haldol Decanoas poate fi asociat cu cazuri de sindrom neuroleptic malign: un raspuns idiosincrazic rar, caracterizat prin hipertermie, rigiditate musculara, instabilitate autonoma, alterarea starii de constienta. Hipertermia este deseori un semn precoce al acestui sindrom. Tratamentul antipsihotic va fi intrerupt imediat si se vor lua masuri de sustinere si monitorizare atenta.
Alte efecte SNC: Acestea sunt ocazionale si includ: depresie, sedare, agitatie, somnolenta, insomnie, cefalee, confuzie, vertij, crize de grand mal, exacerbare aparenta a simptomelor psihotice.
Simptome gastro-intestinale: Au fost raportate greturi, varsaturi si pierderea apetitului. Pot aparea modificari in greutatea corporala.
Efecte endocrine: Efectele hormonale ale neurolepticelor antipsihotice includ hiper-prolactinemie, care poate cauza galactoree, ginecomastie si oligo-sau amenoree. Au fost raportate foarte rare cazuri de hipoglicemie si sindrom de secretie inadecvata de adh.
Efecte cardiovasculare: S-au raportat ocazional, tahicardie si hipotensiune. Foarte rar au fost raportate prelungirea intervalului QT si/sau aritmii ventriculare. Acestea pot sa apara mai frecvent la doze mari sau la pacientii cu predispozitie.
Alte efecte: Au existat raportari ocazionale de scadere a numarului celulelor sanguine. Foarte rar au fost raportate agranulocitoza si trombocitopenie, de obicei la combinarea cu alte medicamente. De asemenea s-au observat cazuri izolate de disfunctii hepatice sau hepatita, cel mai frecvent colestatica. Reactiile de hipersensibilitate cum ar fi rash, urticaria si anafilaxia sunt exceptionale.
Alte efecte secundare raportate ocazional sunt: constipatie, tulburarea vederii, uscaciunea gurii, retentie urinara, priapism, disfunctii de erectie, edem periferic, transpiratie sau salivatie excesive si variatii ale temperaturii corporale.