Glustin

Informatii prospect Glustin

Ce este Glustin si pentru ce se utilizeaza

Indicatii

Pioglitazona este indicata ca tratament de a doua sau a treia intentie in diabetul zaharat tip 2, dupa cum
este descris mai jos:
In monoterapie
- la pacienti adulti (in special pacientii supraponderali) controlati inadecvat prin dieta si exercitiu
fizic, la care metforminul este inadecvat datorita contraindicatiilor sau intolerantei ca terapie orala dubla in asociere cu
- metformin, la pacienti adulti (in special pacientii supraponderali) cu control glicemic insuficient
in pofida dozei maxime tolerate a monoterapiei cu metformin
- o sulfoniluree, numai la pacientii adulti care manifesta intoleranta la metformin sau la care
metforminul este contraindicat, cu control glicemic insuficient in pofida dozei maxime tolerate a
monoterapiei cu o sulfoniluree
ca terapie orala tripla in asociere cu
- metformin si o sulfoniluree, la pacienti adulti (in special pacientii supraponderali) cu control
glicemic insuficient in pofida terapiei orale duble
- Pioglitazona este de asemenea indicata in asociere cu insulina la pacienti adulti cu diabet tip 2 la
care insulina nu asigura un control glicemic suficient si la care metforminul este inadecvat
datorita contraindicatiilor sau intolerantei.

Raspunsul pacientilor la tratament trebuie evaluat dupa 3 pana la 6 luni de la initierea tratamentului cu
pioglitazona (de exemplu scaderea HbA1c). Administrarea pioglitazonei trebuie intrerupta la pacientii
care nu raspund corespunzator la acest tratament. in contextul riscului posibil existent in cazul
tratamentului indelungat, la vizitele de rutina ulterioare medicii trebuie sa analizeze daca tratamentul
si-a pastrat beneficiile.

Mod de administrare

Doze
Tratamentul cu pioglitazona poate fi initiat cu doza de 15 mg sau 30 mg o data pe zi. Doza poate fi
crescuta in trepte pana la 45 mg o data pe zi.

In asocierea cu insulina, doza curenta de insulina poate fi pastrata dupa initierea tratamentului cu
pioglitazona. Daca pacientii raporteaza hipoglicemie, doza de insulina trebuie scazuta.

Grupe speciale de pacienti

Varstnici
La pacientii varstnici nu este necesara modificarea dozei. Medicii trebuie sa initieze
tratamentul cu cea mai mica doza disponibila si sa creasca doza treptat, in special in cazul in care
pioglitazona este asociata cu insulina.

Insuficienta renala
La pacientii cu insuficienta renala (clearance al creatininei > 4 ml/min) nu este necesara
modificarea dozei. Nu sunt disponibile informatii referitoare la pacienti dializati, in consecinta
pioglitazona nu trebuie utilizata la acesti pacienti.

Insuficienta hepatica
Pioglitazona nu trebuie utilizata la pacientii cu insuficienta hepatica.

Copii si adolescenti
Siguranta si eficacitatea Glustin la copii si adolescenti cu varsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Nu sunt
disponibile date.

Mod de administrare
Comprimatele de pioglitazona se administreaza oral o data pe zi, cu sau fara alimente. Comprimatele
trebuie inghitite cu un pahar cu apa.

Atentionari si precautii

Contraindicatii

Pioglitazona este contraindicata la pacientii cu:
- hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipienti
- insuficienta cardiaca sau istoric de insuficienta cardiaca (stadiile NYHA I pana la IV)
- insuficienta hepatica
- cetoacidoza diabetica
- neoplasm de vezica urinara confirmat in prezent sau antecedente de neoplasm de vezica urinara
- hematurie macroscopica neinvestigata.

Precautii

Retentia hidrica si insuficienta cardiaca
Pioglitazona poate determina retentie de hidrica, care poate exacerba sau precipita insuficienta
cardiaca. Cand sunt tratati pacienti care au cel putin un factor de risc pentru dezvoltarea insuficientei
cardiace congestive (de exemplu infarct miocardic in antecedente sau boala arteriala coronariana
simptomatica sau varstnici), medicii trebuie sa inceapa cu cea mai mica doza disponibila si sa creasca
doza gradat. Pacientii, in special cei cu rezerva cardiaca scazuta, trebuie urmariti pentru decelarea
semnelor si simptomelor de insuficienta cardiaca, crestere in greutate sau aparitia edemelor.

Pioglitazona trebuie intrerupta daca apare orice deteriorare a starii cardiace. Dupa punerea pe piata sau
raportat cazuri de insuficienta cardiaca atunci cand pioglitazona a fost utilizata in asociere cu
insulina sau la pacienti cu istoric de insuficienta cardiaca. Atunci cand pioglitazona este utilizata in
asociere cu insulina, pacientii trebuie monitorizati pentru aparitia semnelor si simptomelor de
insuficienta cardiaca, crestere in greutate si edeme. Dat fiind ca insulina si pioglitazona se asociaza
ambele cu retentie hidrica, administrarea lor concomitenta poate creste riscul de edeme.

De asemenea, dupa punerea pe piata, au fost raportate cazuri de edeme periferice si insuficienta cardiaca la pacientii tratati concomitent cu pioglitazona si antiinflamatoare nesteroidiene, inclusiv inhibitori selectivi ai COX-2. Pioglitazona trebuie intrerupta daca apare orice deteriorare a starii cardiace.

Un studiu de evaluare a efectelor cardiovasculare ale pioglitazonei a fost efectuat la pacienti sub 75 ani
cu diabet de tip II si boala majora macrovasculara preexistenta. Pioglitazona sau placebo au fost
adaugate la medicatia antidiabetica si cardiovasculara pentru pana la 3,5 ani. Acest studiu a aratat o
crestere a rapoartelor referitoare la insuficienta cardiaca, totusi aceasta nu a dus la o crestere a
mortalitatii in acest studiu.

Varstnici
Asocierea pioglitazonei cu insulina trebuie facuta cu precautie la varstnici din cauza riscului crescut de
insuficienta cardiaca grava.

Avand in vedere riscurile specifice varstei (in special neoplasmul de vezica urinara, fracturile si
insuficienta cardiaca), raportul dintre beneficii si riscuri trebuie evaluat cu atentie atat inainte cat si in
timpul tratamentului la varstnici.

Neoplasm de vezica urinara
Intr-o analiza a unui grup de studii clinice randomizate (o meta-analiza) s-au raportat mai multe cazuri
de neoplasm de vezica urinara (19 cazuri din cei 12506 pacienti carora li se administra pioglitazona;
0,15%), in comparatie cu grupul de control (7 cazuri din cei 10212 pacienti carora nu li se administra
pioglitazona; 0,07%) RR= 2,64 (Ii 95% 1,11-6,31, p=0,029). in urma excluderii din studiu a pacientilor care fusesera tratati timp de mai putin de un an cu medicatia de studiu la momentul
diagnosticarii neoplasmului de vezica urinara, au ramas 7 cazuri (0,06%) in grupul cu pioglitazona si 2
cazuri (0,02%) in grupul de control. Studii epidemiologice au demonstrat, de asemenea, existenta unui
risc usor crescut de neoplasm de vezica urinara la pacienti diabetici tratati cu pioglitazona, desi nu
toate studiile au identificat un risc crescut semnificativ din punct de vedere statistic.

Factorii de risc pentru neoplasmul de vezica urinara trebuie evaluati inaintea initierii tratamentului cu
pioglitazona (factorii de risc includ varsta, antecedente legate de statutul de fumator, expunerea la
anumiti factori ocupationali sau la chimioterapie, de exemplu ciclofosfamida sau radioterapie
anterioara in zona pelviana). Orice hematurie macroscopica trebuie investigata inaintea initierii
tratamentului cu pioglitazona.

Pacientii trebuie sfatuiti sa se adresesze medicului curant daca in timpul tratamentului apar hematuria
macroscopica sau alte simptome cum ar fi disuria sau nevoia imperioasa de a urina.

Monitorizarea functiei hepatice
In cadrul experientei dupa punerea pe piata au existat rare raportari de disfunctie hepatocelulara. In consecinta, se recomanda monitorizarea periodica a valorilor concentratiei plasmatice a
enzimelor hepatice la pacientii tratati cu pioglitazona. inainte de instituirea terapiei cu pioglitazona, la
toti pacientii trebuie verificate valorile concentratiei plasmatice a enzimelor hepatice. Tratamentul cu
pioglitazona nu trebuie instituit la pacientii cu valori initiale crescute ale concentratiei plasmatice a
enzimelor hepatice (ALAT > 2,5 ori limita superioara a normalului) sau cu orice alte semne de
hepatopatie.

Dupa instituirea tratamentului cu pioglitazona se recomanda ca valorile concentratiei plasmatice a
enzimelor hepatice sa fie monitorizate periodic, in functie de evaluarea clinica. Daca in cursul
tratamentului cu pioglitazona valorile ALAT cresc de pana la 3 ori limita superioara a normalului,
concentratia plasmatica a enzimelor hepatice trebuie reevaluata cat mai curand posibil. Daca valorile
ALAT raman > 3 ori limita superioara a normalului, tratamentul trebuie intrerupt. Daca pacientul
dezvolta simptome care sugereaza disfunctie hepatica, ce pot include greata, varsaturi, dureri
abdominale, oboseala, anorexie si/sau urine hipercrome inexplicabile, trebuie verificate valorile
concentratiei plasmatice a enzimelor hepatice. Pana la obtinerea datelor de laborator, decizia de
continuare a tratamentului cu pioglitazona trebuie luata pe baza evaluarii clinice. Daca se constata
icter, administrarea medicamentului trebuie intrerupta.

Cresterea in greutate
In studiile clinice cu pioglitazona au existat dovezi de crestere in greutate dependenta de doza, care
poate fi datorata acumularii de tesut adipos si in unele cazuri asociata cu retentia de fluide. in unele
cazuri cresterea in greutate poate fi un simptom al insuficientei cardiace, in consecinta, greutatea
trebuie atent monitorizata. O parte a tratamentului diabetului este controlul dietei. Pacientii trebuie
sfatuiti sa respecte strict o dieta cu control al caloriilor.

Hematologie
In cursul tratamentului cu pioglitazona a aparut o usoara reducere a valorii medii a hemoglobinei (4%
scadere relativa) si hematocritului (4,1% scadere relativa), compatibila cu hemodilutia. In studii
controlate, comparative, ale pioglitazonei s-au observat modificari similare la pacientii tratati cu
metformin (hemoglobina 3-4% si hematocrit 3,6-4,1% scaderi relative) si, in mai mica masura, cu
sulfoniluree si insulina (hemoglobina 1-2% si hematocrit 1-3,2% scaderi relative).

Hipoglicemia
Ca o consecinta a sensibilitatii crescute la insulina, pacientii carora li se administreaza pioglitazona in
dubla sau tripla asociere cu o sulfoniluree sau in dubla asociere cu insulina pot prezenta risc de
hipogligemie dependenta de doza si, o scadere a dozei de sulfoniluree sau insulina poate fi necesara.

Tulburari oculare
In perioada dupa punerea pe piata au fost semnalate pentru tiazolidindione, inclusiv pioglitazona,
rapoarte despre aparitia sau agravarea edemului macular diabetic cu scaderea acuitatii vizuale. Multi
dintre acesti pacienti au raportat edeme periferice concomitente. Nu este clar daca exista sau nu o
asociere directa intre pioglitazona si edemul macular, dar medicii care prescriu acest medicament
trebuie sa aiba in vedere posibilitatea aparitiei edemului macular daca pacientii raporteaza afectari ale
acuitatii vizuale; trebuie avuta in vedere recomandarea unui consult oftalmologic corespunzator.

Altele
Intr-o analiza globala a reactiilor adverse referitoare la fractura osoasa din studii clinice dublu orb,
controlate, randomizate, care au cuprins peste 8100 de pacienti tratati cu pioglitazona si 7400 de
pacienti tratati cu un comparator pe o perioada de pana la 3,5 ani, s-a observat o incidenta crescuta a
fracturilor osoase la femei.

Fracturile s-au observat la 2,6% dintre femeile carora li s-a administrat pioglitazona fata de 1,7%
dintre femeile tratate cu un comparator. Nu a existat o crestere a frecventei fracturilor la barbatii tratati
cu pioglitazona (1,3%), fata de comparator (1,5%).

Incidenta calculata a fracturilor a fost de 1,9 fracturi la 100 pacient-ani la femeile tratate cu
pioglitazona si de 1,1 fracturi la 100 pacient-ani la femeile tratate cu un comparator. Conform acestui
set de date, cresterea riscului observata pentru femeile tratate cu pioglitazona este de 0,8 fracturi la
100 pacient-ani de utilizare.

In studiul PROactive, desfasurat pe durata a 3,5 ani, in vederea evaluarii riscului cardiovascular,
44/870 (5,1%; 1,0 fracturi la 100 pacient-ani) dintre femeile tratate cu pioglitazona au prezentat
fracturi, fata de 23/905 (2,5%; 0,5 fracturi la 100 pacient-ani) dintre pacientele tratate cu un
comparator. Nu a existat o crestere a frecventei fracturilor la barbatii tratati cu pioglitazona (1,7%),
fata de comparator (2,1%).

Unele studii epidemiologice au sugerat un risc crescut de fracturi similar atat la barbati cat si la femei.
Riscul de fractura trebuie avut in vedere in cazul pacientilor carora li se administreaza pioglitazona in
cadrul unui tratament pe perioada indelungata.

Ca o consecinta a accentuarii efectului insulinei, tratamentul cu pioglitazona al pacientelor cu sindrom
ovarian polichistic poate determina reluarea ovulatiei. La aceste paciente poate apare riscul de sarcina.
Pacientele trebuie sa cunoasca acest risc iar daca o pacienta doreste sa ramana gravida sau daca
ramane gravida, tratamentul trebuie intrerupt.

Pioglitazona trebuie utilizata cu precautie in cazul administrarii concomitente de inhibitori (de
exemplu gemfibrozil) sau de inductori (de exemplu rifampicina) ai citocromului P450 2C8. Trebuie
urmarit indeaproape controlul glicemiei. Trebuie luata in considerare ajustarea dozelor de pioglitazona
in intervalul de dozaj recomandat sau modificari ale tratamentului diabetului.

Comprimatele Glustin contin lactoza monohidrat si, in consecinta, nu trebuie administrate la pacientii
cu probleme ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza Lapp sau malabsorbtie de
glucoza-galactoza.

Interactiuni medicamentoase

Studiile privind interactiunile medicamentoase au aratat ca pioglitazona nu are efect relevant asupra
farmacocineticii sau farmacodinamicii digoxinei, warfarinei, fenprocumonei si metforminului.
Administrarea asociata a pioglitazonei cu sulfoniluree nu afecteaza farmacocinetica sulfonilureei.
Studiile la om sugereaza absenta inducerii principalelor izoenzime inductibile ale citocromului P450,
1A, 2C8/9 si 3A4. Studiile in vitro nu au evidentiat inhibarea nici unei izoenzime a citocromului P450.
Nu sunt de asteptat interactiuni cu substantele metabolizate de aceste enzime, de exemplu
anticonceptionale orale, ciclosporina, blocante ale canalului de calciu si inhibitorii HMGCoA
reductazei.

Asocierea pioglitazonei cu gemfibrozil (un inhibitor al izoenzimei 2C8 a citocromului P450) a
determinat o crestere de 3 ori a ASC pentru pioglitazona. Deoarece in cazul administrarii
concomitente de gemfibrozil exista un potential de crestere dependenta de doza a evenimentelor
adverse, poate fi necesara scaderea dozei de pioglitazona. Asocierea pioglitazonei cu
rifampicina (un inductor al izoenzimei 2C8 a citocromului P450) a determinat o scadere cu 54% a
ASC pentru pioglitazona. Atunci cand se administreaza concomitent cu rifampicina poate fi necesara
cresterea dozei de pioglitazona. Trebuie luata in considerare o monitorizare atenta a glicemiei.

Sarcina si alaptarea

Sarcina
Nu exista date adecvate la om pentru a se determina siguranta pioglitazonei in cursul sarcinii. in
studiile cu pioglitazona la animale s-a observat restrictia cresterii fetale. Aceasta poate fi atribuita
actiunii pioglitazonei de diminuare a hiperinsulinemiei materne si a rezistentei crescute la insulina care
apar in timpul sarcinii, reducand astfel disponibilitatea substraturilor metabolice pentru cresterea
fetala. Relevanta la om a unui astfel de mecanism este neclara iar pioglitazona nu trebuie utilizata in
cursul sarcinii.

Alaptarea
S-a demonstrat ca pioglitazona este prezenta in laptele femelelor de sobolan. Nu se cunoaste daca
pioglitazona se excreta in laptele uman. In consecinta, pioglitazona nu trebuie administrata la femeile
care alapteaza.

Fertilitatea
Studiile la animale nu au evidentiat efecte asupra indicilor copulatiei, fecundatiei sau fertilitatii.

Conducerea vehiculelor si folosirea utilajelor

Glustin nu are nicio influenta sau are influenta neglijabila asupra capacitatii de a conduce vehicule sau
de a folosi utilaje. Totusi, pacientii care prezinta tulburari vizuale trebuie sa fie precauti atunci cand
conduc vehicule sau folosesc utilaje.

Reactii adverse posibile

Tabel cu lista reactiilor adverse
Reactiile adverse raportate mai frecvent (> 0,5 %) decat cu placebo si ca mai mult decat un caz izolat
la pacientii care au primit pioglitazona in studiile dublu-orb sunt enumerate mai jos sub forma
clasificarii MedDRA pe aparate, sisteme si organe si ca frecventa absoluta. Frecventele sunt definite
astfel: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 si < 1/10); mai putin frecvente (≥ 1/1000 si
< 1/100); rare (≥ 1/10000 si < 1/1000); foarte rare (< 1/10000); cu frecventa necunoscuta (care nu
poate fi estimata din datele disponibile). in cadrul fiecarei categorii de aparate, sisteme si organe,
reactiile adverse sunt prezentate in ordinea descrescatoare a incidentei, urmata de ordinea
descrescatoare a gravitatii.

Frecventa reactiilor adverse la pioglitazona in functie de schema terapeutica

Infectii si infestari
Monoterapie: Frecventa: infectii ale cailor respiratorii superioare
In asociere cu metformin: Frecventa: infectii ale cailor respiratorii superioare
In asociere cu sulfoniluree: Frecventa: infectii ale cailor respiratorii superioare
In asociere cu metformin si sulfoniluree: Frecventa: infectii ale cailor respiratorii superioare
In asociere cu insulina: Frecventa: infectii ale cailor respiratorii superioare

In asociere cu insulina: Frecventa: bronsita

Monoterapie: Mai putin frecventa: sinuzita
In asociere cu metformin: Mai putin frecventa: sinuzita
In asociere cu sulfoniluree: Mai putin frecventa: sinuzita
In asociere cu metformin si sulfoniluree: Mai putin frecventa: sinuzita
In asociere cu insulina: Mai putin frecventa: sinuzita

Tumori benigne, maligne si nespecificate (incluzand chisturi si polipi)

Monoterapie: Mai putin frecventa: neoplasm de vezica urinara
In asociere cu metformin: Mai putin frecventa: neoplasm de vezica urinara
In asociere cu sulfoniluree: Mai putin frecventa: neoplasm de vezica urinara
In asociere cu metformin si sulfoniluree: Mai putin frecventa: neoplasm de vezica urinara
In asociere cu insulina: Mai putin frecventa: neoplasm de vezica urinara

Tulburari hematologice si limfatice

In asociere cu metformin: Frecventa: anemie

Tulburari ale sistemului imunitar

Monoterapie: Cu frecventa necunoscuta: hipersensibilitate si reactii alergice1)
In asociere cu metformin: Cu frecventa necunoscuta: hipersensibilitate si reactii alergice1)
In asociere cu sulfoniluree: Cu frecventa necunoscuta: hipersensibilitate si reactii alergice1)
In asociere cu metformin si sulfoniluree: Cu frecventa necunoscuta: hipersensibilitate si reactii alergice1)
In asociere cu insulina: Cu frecventa necunoscuta: hipersensibilitate si reactii alergice1)

Tulburari metabolice si de nutritie

In asociere cu sulfoniluree: Mai putin frecventa: hipoglicemie
In asociere cu metformin si sulfoniluree: Foarte frecventa: hipoglicemie
In asociere cu insulina: Frecventa: hipoglicemie

In asociere cu sulfoniluree: Mai putin frecventa: crestere in greutate

Tulburari ale sistemului nervos

Monoterapie: Frecventa: hipoestezie
In asociere cu metformin: Frecventa: hipoestezie
In asociere cu sulfoniluree: Frecventa: hipoestezie
In asociere cu metformin si sulfoniluree: Frecventa: hipoestezie
In asociere cu insulina: Frecventa: hipoestezie

In asociere cu sulfoniluree: Mai putin frecventa: cefalee

In asociere cu sulfoniluree: Frecvente: ameteli

Monoterapie: Mai putin frecventa: insomnie
In asociere cu metformin: Mai putin frecventa: insomnie
In asociere cu sulfoniluree: Mai putin frecventa: insomnie
In asociere cu metformin si sulfoniluree: Mai putin frecventa: insomnie
In asociere cu insulina: Mai putin frecventa: insomnie

Tulburari oculare
Monoterapie: Frecventa: tulburare a vederii2)
In asociere cu metformin: Frecventa: tulburare a vederii2)
In asociere cu metformin si sulfoniluree: Mai putin frecventa: tulburare a vederii2)

Monoterapie: Cu frecventa necunoscuta: edem macular
In asociere cu metformin: Cu frecventa necunoscuta: edem macular
In asociere cu sulfoniluree: Cu frecventa necunoscuta: edem macular
In asociere cu metformin si sulfoniluree: Cu frecventa necunoscuta: edem macular
In asociere cu insulina: Cu frecventa necunoscuta: edem macular

Tulburari acustice si vestibulare

In asociere cu sulfoniluree: Mai putin frecventa: vertij

Tulburari cardiace

In asociere cu sulfoniluree: Frecventa:insuficienta cardiaca3)

Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale

In asociere cu metformin: Frecventa: dispnee

Tulburari gastrointestinale

In asociere cu metformin: Mai putin frecventa: flatulenta
In asociere cu sulfoniluree: Frecventa: flatulenta

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

In asociere cu sulfoniluree: Mai putin frecvente: transpiratii

Tulburari musculoscheletice si ale tesutului conjunctiv

Monoterapie: Frecventa: fractura osoasa4)
In asociere cu metformin: Frecventa: fractura osoasa4)
In asociere cu sulfoniluree: Frecventa: fractura osoasa4)
In asociere cu metformin si sulfoniluree: Frecventa: fractura osoasa4)
In asociere cu insulina: Frecventa: fractura osoasa4)

In asociere cu metformin: Frecvente: artralgii
In asociere cu metformin si sulfoniluree: Frecvente: atralgii

In asociere cu insulina: Frecventa: lombalgie

Tulburari renale si ale cailor urinare

In asociere cu metformin: Frecventa: hematurie

In asociere cu sulfoniluree: Mai putin frecventa: glicozurie

In asociere cu sulfoniluree: Mai putin frecventa: proteinurie

Tulburari ale aparatului genital si sanului

In asociere cu metformin: Frecventa: disfunctie erectila

Tulburari generale si la nivelul locului de administrare

In asociere cu insulina: Foarte frecventa: edem5

In asociere cu sulfoniluree: Mai putin frecventa: fatigabilitate

Investigatii diagnostice
Monoterapie: Frecventa: crestere in greutate6)
In asociere cu metformin: Frecventa: crestere in greutate6)
In asociere cu sulfoniluree: Frecventa: crestere in greutate6)
In asociere cu metformin si sulfoniluree: Frecventa: crestere in greutate6)
In asociere cu insulina: Frecventa: crestere in greutate6)

Monoterapie: Frecventa: cresterea creatinfosfokinazei sanguine
In asociere cu metformin: Frecventa: cresterea creatinfosfokinazei sanguine
In asociere cu sulfoniluree: Frecventa: cresterea creatinfosfokinazei sanguine
In asociere cu metformin si sulfoniluree: Frecventa: cresterea creatinfosfokinazei sanguine
In asociere cu insulina: Frecventa: cresterea creatinfosfokinazei sanguine

Frecventa
In asociere cu sulfoniluree: Mai putin frecventa: crestere a valorilor concentratiei plasmatice a lactat dehidrogenazei

Monoterapie: Cu frecventa necunoscuta: crestere a valorilor alaninaminotransferazei7)
In asociere cu metformin: Cu frecventa necunoscuta: crestere a valorilor alaninaminotransferazei7)
In asociere cu sulfoniluree: Cu frecventa necunoscuta: crestere a valorilor alaninaminotransferazei7)
In asociere cu metformin si sulfoniluree: Cu frecventa necunoscuta: crestere a valorilor alaninaminotransferazei7)
In asociere cu insulina: Cu frecventa necunoscuta: crestere a valorilor alaninaminotransferazei7)

Descrierea reactiilor adverse selectate
1) Dupa punerea pe piata, au fost raportate cazuri de reactii de hipersensibilitate la pacientii tratati cu
pioglitazona. Aceste reactii includ anafilaxie, angioedem si urticarie.

2) Tulburarile vizuale au fost raportate in principal la inceputul tratamentului, sunt legate de
modificarile valorilor glicemiei si apar ca urmare a afectarii temporare a turgiditatii si a indicelui de
refractie al cristalinului, asa cum se constata si cu alte medicamente hipoglicemiante.

3) In studiile clinice controlate incidenta raportarilor de insuficienta cardiaca sub tratament cu
pioglitazona a fost aceeasi ca in grupurile de tratament cu placebo, metformin si sulfoniluree, dar a fost crescuta in cazul asocierii cu insulina. Intr-un studiu de evaluare a efectelor la pacienti cu boala
majora macrovasculara preexistenta, incidenta insuficientei cardiace grave a fost cu 1,6% mai mare cu
pioglitazona decat cu placebo atunci cand pioglitazona a fost adaugata la terapie ce includea insulina.
Totusi, aceasta nu a dus la o crestere a mortalitatii in acest studiu.

In acest studiu la pacienti tratati cu
pioglitazona si insulina, a fost observat un procentaj mai mare de pacienti cu insuficienta cardiaca
printre pacientii cu varsta ≥ 65 ani comparativ cu pacientii cu varsta sub 65 de ani (9,7% fata de
4,0%). La pacientii tratati cu insulina neasociata cu pioglitazona, incidenta insuficientei cardiace a fost
de 8,2% la cei cu varsta ≥ 65 de ani fata de 4,0% la pacientii cu varsta sub 65 de ani. in cadrul
utilizarii dupa punerea pe piata a pioglitazonei a fost raportata insuficienta cardiaca, mai frecvent
atunci cand pioglitazona a fost utilizata in asociere cu insulina sau la pacienti cu un istoric de
insuficienta cardiaca.

4) S-a efectuat o analiza globala a reactiilor adverse referitoare la fractura osoasa,din studii clinice dublu
orb, controlate cu un comparator, randomizate, care au cuprins peste 8100 de pacienti tratati cu
pioglitazona si 7400 de pacienti tratati cu un comparator, pe o perioada de pana la 3,5 ani. S-a observat
o frecventa mai mare a fracturilor la femeile carora li s-a administrat pioglitazona (2,6%) fata de
comparator (1,7%). Nu a existat o crestere a frecventei fracturilor la barbatii tratati cu pioglitazona
(1,3%), fata de comparator (1,5%). in studiul PROactive, desfasurat pe durata a 3,5 ani, in vederea
evaluarii riscului cardiovascular, 44/870 (5,1%) dintre femeile tratate cu pioglitazona au prezentat
fracturi, fata de 23/905 (2,5%) dintre pacientele tratate cu un comparator. Nu a existat o crestere a
frecventei fracturilor la barbatii tratati cu pioglitazona (1,7%), fata de comparator (2,1%). Ulterior
punerii medicamentului pe piata au fost raportate fracturi osoase atat la pacientii de sex masculin, cat
si la cei de sex feminin.

5) In studiile clinice controlate s-au raportat edeme la 6-9% dintre pacientii tratati cu pioglitazona timp
de un an. Ratele de aparitie a edemelor in grupurile de comparatie (sulfoniluree, metformin) au fost de
2-5%. Edemele au fost in general usoare pana la moderate si de obicei nu au necesitat intreruperea
tratamentului.

6) In studiile controlate cu comparator activ, cresterea medie in greutate in cazul pioglitazonei
administrata in monoterapie a fost 2-3 kg pe parcursul unui an. Aceasta a fost similara cu cea
observata in cadrul unui grup comparator activ cu sulfoniluree. In studiile cu asocieri medicamentoase,
pioglitazona in asociere cu metformin a determinat o crestere medie in greutate de 1,5 kg pe parcursul
unui an, iar in asociere cu sulfoniluree cresterea a fost de 2,8 kg. in grupurile de comparatie asocierea
sulfonilureei la metformin a determinat o crestere medie in greutate de 1,3 kg iar asocierea
metforminului la sulfoniluree a determinat o scadere medie a greutatii de 1,0 kg.

7) In studiile clinice cu pioglitazona incidenta cresterii valorilor concentratiei plasmatice a ALAT mai
mare de trei ori decat limita superioara a normalului a fost egala cu incidenta in grupul placebo dar
mai mica decat cea observata in grupurile de comparatie cu sulfoniluree sau metformin. Valorile medii
ale concentratiei plasmatice a enzimelor hepatice au scazut sub tratamentul cu pioglitazona. In
experienta de dupa punerea pe piata a medicamentului au aparut cazuri rare de cresteri ale valorilor
concentratiei plasmatice a enzimelor hepatice si disfunctie hepatocelulara. Cu toate ca, in cazuri foarte
rare, s-a raportat decesul, nu a fost stabilita o relatie cauzala.

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru
permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului.

Supradozaj

In cadrul studiilor clinice, pacientii au luat pioglitazona in doza mai mare decat cea mai mare doza
recomandata, de 45 mg/zi. Doza maxima raportata, de 120 mg/zi timp de patru zile, apoi 180 mg/zi
timp de sapte zile, nu s-a asociat cu nici un simptom.
In asociere cu sulfoniluree sau cu insulina poate sa survina hipoglicemie. in caz de supradozaj trebuie
instituite masuri simptomatice si suportive generale.

Glustin 15 mg comprimate
Fiecare comprimat contine pioglitazona 15 mg (sub forma de clorhidrat).
Excipient cu efect cunoscut:
Fiecare comprimat contine lactoza monohidrat 92,87 mg.

Glustin 30 mg comprimate
Fiecare comprimat contine 30 mg pioglitazona (sub forma de clorhidrat).
Excipient cu efect cunoscut:
Fiecare comprimat contine lactoza monohidrat 76,34 mg.

Glustin 45 mg comprimate
Fiecare comprimat contine 45 mg pioglitazona sub forma de clorhidrat.
Excipient cu efect cunoscut:
Fiecare comprimat contine lactoza monohidrat 114,51 mg.

Ambalaj

Comprimate.
Glustin 15 mg comprimate
Comprimatele sunt rotunde, convexe de culoare alba sau aproape alba, avand marcat „15” pe una din
fete si „AD4” pe cealalta fata.

Glustin 30 mg comprimate
Comprimatele sunt rotunde, plate de culoare alba sau aproape alba, avand marcat „30” pe una din fete
si „AD4” pe cealalta fata.

Glustin 45 mg comprimate
Comprimatele sunt rotunde, plate de culoare alba sau aproape alba, avand marcat „45” pe una din fete
si „AD4” pe cealalta fata.

Detinatorul autorizatiei de punere pe piata

Takeda Pharma A/S
Dybendal Alle 10
DK-2630 Taastrup
Danemarca