Furorese 20 injekt, solutie injectabila

Informatii prospect Furorese 20 injekt, solutie injectabila

Compozitie
Substanta activa: 1 fiola a 2 ml contine 21,33 mg furosemid sare de sodiu ce corespunde la 20 mg furosemid. Alte ingrediente: clorura de sodiu, apa "pro injectione".

Indicatii
Furorese injekt se utilizeaza in cazul in care prin administrare orala de furosemid nu se obtine o excretie corespunzatoare (diureza): in cazul acumularilor de fluide in tesuturi (edeme) asociate afectiunilor cardiace si hepatice; edeme datorate afectiunilor renale (in sindromul nefrotic este primordiala terapia bolii de baza); insuficienta cardiaca acuta, in special cu edem pulmonar; utilizarea se va face concomitent cu alte masuri terapeutice; edeme cauzate de arsuri; puseu hipotensiv concomitent cu alte masuri terapeutice.

Contraindicatii
Furorese injekt nu poate fi utilizat in: insuficienta renala cu anurie; insuficienta hepatica cu coma si precoma hepatica; deficiente grave de potasiu (hipopotasemie grava); deficiente grave de sodiu (hiposodemie); hipersensibilitate fata de furosemid sau sulfonamide. Dupa un prealabil consult cu medicul, Furorese injekt poate fi utilizat in conditii foarte precise si cu deosebita atentie, in afectiunile de mai jos. De aceea va rugam sa va consultati cu medicul d-voastra. Acest lucru este valabil chiar daca in situatii similare ati utilizat acest medicament. Furosemid injekt poate fi administrat, cu o monitorizare riguroasa, in: hipotensiune severa; in Diabetes melitus latent sau manifest (cu un control riguros al glicemiei); guta (control permanent al acidului uric in ser); obstructii ale cailor urinare (hipertrofia prostatei, hidronefroza, stenoza de ureter); sindrom nefrotic; ciroza hepatica asociata cu insuficienta renala; tulburari ale circulatiei cerebrale; boli coronariene; copii prematuri (pericol de dezvoltare a calculilor renali - nefrocalculoza, nefrolitiaza); control functional renal, (sonografie renala).
Indicatie: La prematurii cu sindrom respirator tratamentul cu furosemid in primele saptamani de viata poate duce la persistenta Ductus arteriosus Botalli.

sarcina si alaptare
furosemid injekt se utilizeaza in timpul sarcinii numai dupa o evaluare precisa beneficiu/risc. La mamele care alapteaza, la care este necesara terapia cu furosemid, trebuie avut in vedere ca furosemidul este eliminat in laptele matern si inhiba lactatia. In aceste cazuri este recomandat sa se intrerupa alaptarea.

Precautii
In timpul terapiei de lunga durata cu "Furorese injekt" trebuie dozati, la intervale regulate electrolitii din ser (in special potasiu, sodiu si calciu), carbonatul acid, creatinina, ureea si acidul uric precum si glicemia. pierderea in greutate datorita eliminarii masive de urina nu trebuie sa depaseasca 1 kg/zi, indiferent de cantitatea eliminata. La pacientii cu dereglari de mictiune (afectiuni prostatice) trebuie asigurat un flux liber de urina, deoarece o poliurie brusca poate duce la blocaj renal cu dilatarea vezicii urinare. In sindromul nefrotic, trebuie ales atent dozajul datorita pericolului aparitiei efectelor secundare exacerbate. Solutia injectabila nu se amesteca cu alte medicamente (cocktail) in aceiasi seringa. Trebuie avut grija ca pH-ul solutiei finale sa fie usor alcalin pana la neutru (valoarea pH sa nu fie mai mica de 7). Nu se utilizeaza solutiile acide deoarece poate aparea o precipitare a substantei active. Amestecul de injectat (de ex. solutie izotonica de clorura de sodiu) este utilizabil 24 h de la prepararea solutiei.
Participarea la traficul rutier sau utilizarea masinii: Acest medicament poate modifica modul de reactie in traficul rutier si la utilizarea de masini chiar atunci cand se administreaza conform indicatiilor. Acest efect se accentueaza cand este asociat cu alcoolul.

Interactiuni cu alte medicamente
Aminoglicozide, Cisplatin: Poate creste ototoxicitatea prin administrarea concomitenta cu furosemid. Deficientele de auz pot deveni ireversibile. Trebuie evitata asocierea acestor produse.
Amine hipertensive (cum ar fi epinefrina si norepinefrina): administrate concomitent cu furosemidul micsoreaza efectul acestuia din urma.
Antibiotice nefrotoxice (ex. amino-glicozide, cefalosporine, polimixine): creste efectul toxic al acestora prin asocierea cu furosemid.
Antidiabetice: prin administrarea concomitenta cu furosemid se diminueaza efectul acestora.
Antiinflamatoare nesteroidiene (ex. indometacina): diminueaza activitatea furosemidului. La pacientii care, sub tratament cu furosemid, dezvolta o hipovolemie, administrarea concomitenta de indometacin poate declansa o insuficienta renala acuta.
Medicamente hipotensoare: este posibila o potentare a actiunii. In special, in cazul asocierii cu inhibitori ai enzimei de conversie (ACE), s-a observat o scadere drastica a tensiunii arteriale pana la stare de soc.
Carbenoxolon: pierderi masive de potasiu.
Cisplatin: asocierea cu furosemid se va face numai in cazul unui bilant pozitiv al echilibrului hidric, altfel se poate agrava nefrotoxicitatea acestuia.
Glucocorticoizi: pierderi masive de potasiu.
Glicozizi cardiotonici: apare o sensibilitate a muschiului cardiac (miocardului) datorita dezvoltarii hipopotasemiei si/sau hipomagneziemiei in cursul terapiei.
Laxative: pierderi masive ale potasiului.
Litiu: eliminare intarziata a litiului ca urmare a potentarii efectului cardio- si neurotoxic a litiului.
Relaxanti musculari de tip curara: actiune potentata prin asociere cu furosemid. Fenitoin: diminueaza actiunea furosemidului.
Probenicid: diminueaza actiunea furosemidului.
Salicilati: (in doze mari): se mareste toxicitatea in cazul asocierii cu furosemid.
Teofilina: potenteaza efectul furosemidului. Va rugam sa luati in considerare aceste recomandari, chiar in cazul in care vi s-au administrat aceste medicamente cu putin timp inainte.

Supradozare
Daca exista banuiala ca s-a supradozat furosemidul, se va anunta imediat medicul. Simptome: tabloul clinic al supradozarii acute sau cronice este dependent de deficitul de apa - electroliti. Supradozarea poate duce la hipotensiune, dereglari de circulatie, dereglari ortostatice, deficit de electroliti (hipopotasemie, hiposodemie, hipocloremie) sau poate duce chiar la alcaloza. In cazul unei pierderi masive de lichide se poate ajunge la deshidratare, datorita diminuarii masei circulante, colaps si hemoconcentrare cu aparitia de tromboza. Cand pierderea de lichide si electroliti este rapida pot aparea tablouri delirante. Rar apare soc anafilactic (simptome: transpiratie, voma, cianoza, hipotensiune brusca, stari de lesin pana la coma).
Terapia intoxicatiilor: in cazul supradozarii sau cand apar semne ale scaderii masei circulante sanguine (hipotensiune, dereglari ortostatice) trebuie intrerupt imediat tratamentul. Daca timpul scurs de la administrarea orala este scurt, se recomanda masuri primare de eliminare a toxicului (voma indusa, spalaturi stomacale) si masuri de reducere a adsorbtiei (carbune medicinal). In cazuri grave trebuie supravegheati parametrii vitali si efectuat controlul repetat al: continutului in apa si electroliti (homeostazia ionica), echilibrului acidobazic (homeostazia acido-bazica), glicemiei, sumarului de urina, parametri ai caror devieri trebuie corectate. La pacientii cu dereglari de mictiune (de ex. adenom de prostata) trebuie avut grija a se realiza un flux normal al urinei, deoarece o poliurie brusca poate conduce la un blocaj renal cu dilatarea vezicii urinare. Terapie in hipovolemie: substitutie de volum.
Terapie in hipopotasemie: substitutie de potasiu. Terapie in colaps circulatoriu: asezare pentru pozitie de soc, terapie de soc daca este necesar.

Reactii adverse
Reactii alergice: Ocazional pot aparea reactii alergice. Acestea se pot manifesta ca stari febrile, reactii cutanate (de ex. exanteme, purpura, eritem multiform, dermatita exfoliativa, foto-sensibilitate), inflamatii ale vaselor (vasculita), infectii renale (nefrita interstitiala), micsorarea numarului de trombocite (trombopenie), micsorarea numarului de leucocite (leucopenie), anemie prin distrugerea globulelor rosii (anemie hemolitica), mai rar deficit de formare medulara a globulelor rosii (anemie aplastica) sau prin diminuare avansata a numarului de leucocite cu tendinta spre infectii si simptome generale grave (agranulocitoza). Aparitia socului anafilactic este rara si nu s-a semnalat decat dupa administrare i.v. Sange, coagularea sangelui: Diureza excesiva poate duce la o deshidratare ca urmare a micsorarii volumului de masa sanguina circulanta, cu colaps circular si hemoconcentrare. Ca efect al hemoconcentrarii, in special la persoanele in varsta, pot aparea tromboze.
Continutul in electroliti: Deseori, ca urmare a eliminarii masive de apa si electrolisi, apar dereglari in continutul hidric si de electroliti. De aceea se recomanda dozarea periodica a electrolitilor in ser (in special potasiu, sodiu, calciu). Datorita pierderilor crescute de sodiu pe cale renala, terapia cu furosemid poate determina - in special la pacientii cu regim hiposalin (clorura de sodiu) - o carenta a sodiului (hiposodemie) cu simptomele respective. Simptomele cele mai frecvent observate in carentele de sodiu se manifesta prin apatie, spasme musculare la nivelul gambelor, inapetenta, oboseala, somnolenta, stari de voma si confuzie. Un nivel scazut al potasiului (hipopotasemie) poate aparea ca rezultat al eliminarii masive de potasiu pe cale renala, in special la bolnavii cu restrictii la administrarea de potasiu si/sau pierderi extrarenale de potasiu (cum ar fi voma sau diaree cronica). Nivelul scazut al potasiului se manifesta frecvent prin urmatoarele simptome: neuromusculare (oboseala musculara, parestezii, paralizii), intestinale (voma, constipatie, acumulare intensa de gaze in tractul gastro-intestinal, meteorism), renale (excretie marita de urina-poliurie), cardiace (tulburari de foremare a impulsului si conductibilitatii lui), sete exagerata cu tendinta spre consum mare de lichide (polidipsie). Pierderile foarte mari de potasiu pot conduce la paralizie intestinala (ileus paralytic), sau la pierderea cunostintei pana la coma. Pierderea renala marita de calciu poate conduce la un insuficient nivel al calciului (hipocalcemie). In cazuri rare, aceasta poate determina o iritabilitate neuromusculara excesiva (tetanie). In eliminarile renale accentuate de magneziu, au fost observate in cazuri rare, tetanii sau tulburari de ritm cardiac, ca rezultat al unui nivel scazut de magneziu (hipomagneziemie).
Sistemul circulator: In cazul excretiei excesive de urina (diureza), pot aparea tulburari circulatorii care se manifesta prin urmatoarele simptome: cefalee, ameteli, tulburari de vedere, uscaciune a gurii si sete, hipotensiune, tulburari circulatorii cu scaderea tensiunii la schimbarea pozitiei (dereglari ortostatice).
Tract gastrointestinal: dereglarile gastrointestinale (de ex. greata, voma, diaree) sunt mai rare. Exista observatii izolate de aparitii de pancreatita acuta care este determinata de tratamentul indelungat cu furosemid (mai multe saptamani).
Rinichi, tract urinar: La copii prematuri se poate dezvolta litiaza renala si/sau depunere de calciu in tesutul renal (nefrocalcinoza). La prematurii cu sindrom respirator, un tratament diuretic cu furosemid poate duce la marirea riscului unui Ductus arteriosus Botalli persistent. Simptomele unei insuficiente renale (de ex. hipertrofia de prostata, hidronefroza, stenoza de ureter) pot aparea sau se pot agrava.
Urechi: In cazuri rare, datorita ototoxicitatii furosemidului, pot aparea dereglari reversibile ale auzului. Acest lucru este posibil datorita unei administrari prea rapide i.v., in special in cazul existentei unei insuficiente renale.
Metabolism: Terapia cu furosemid este deseori insotita de o crestere a nivelului de acid uric in sange (hiper-uricemie). Aceasta poate declansa crize de guta la pacientii cu predispozitie la aceasta boala. Situatii ce antreneaza o crestere a nivelului glucozei in sange (hiperglicemie apar frecvent in tratamentul cu furosemid. Aceasta poate determina o inrautatire a metabolismului glucozei la bolnavii diabetici (Diabetes melitus manifest). Uneori apar manifestari ale unui diabet inaparent (Diabetes melitus latent). In terapia cu furosemid pot aparea cresteri ale lipidelor (colesterol, trigliceride) in ser si se poate observa, de asemenea, o crestere temporara a substantelor urinodependente (creatinina, uree). Ca o consecinta a pierderilor de fluide si electroliti ce insotesc terapia cu furosemid, poate aparea o alcaloza metabolica, iar una deja existenta se poate inrautati. Daca observati aparitia de efecte adverse la tratamentul cu furosemid, va rugam sa informati doctorul pentru a putea hotara asupra gravitatii acestora si a masurilor terapeutice ce vor trebui luate. La primele manifestari ale unei hipersensibilitati, Furorese injekt nu mai trebuie administrat. Conditii de pastrare: Furorese injekt se pastreaza la loc ferit de lumina.
Valabilitate: Termenul de valabilitate este inscriptionat pe ambalaj. Va rugam nu folositi medicamentul dupa data de expirare!

Mod de administrare
Daca medicul d-voastra nu va indica altfel, va recomandam schema de tratament de mai jos. Va rugam sa respectati indicatiile de utilizare pentru a obtine efectul scontat. Dozarea trebuie facuta individual, in special dupa obtinerea efectului dorit. Daca nu este altfel recomandat, se pot utiliza urmatoarele doze: In edeme datorate afectiunilor cardiace si hepatice: Doza initiala de 2-4 ml "Furorese injekt" (corespunzator a 20-40 mg furosemid), i.v. In cazuri deosebite, in edeme greu de rezolvat, dozele vor fi repetate la intervale corespunzatoare pana la obtinerea diurezei. In edeme datorate afectiunilor renale: Doza initiala de 24 ml, "Furorese injekt" (corespunzator a 20-40 mg, furosemid). In edeme deosebit de grave (greu de rezolvat), diureza se poate produce abia dupa administrarea a 20 ml (corespunzatoare a 200 mg forosemid) i.v. In sindromul nefrotic trebuie facut un dozaj atent datorita posibilitatii aparitiei efectelor adverse multiple. Insuficienta cardiaca acuta insotita, in special, de edem pulmonar: Utilizarea se va face concomitent cu alte masuri terapeutice. Doza initiala de 2-4 ml "Furorese injekt" (corespunzator a 20-40 mg furosemid), i.v.. Daca nu se realizeaza potentarea diurezei, se poate repeta dupa 30-60 minute, eventual se poate dubla doza. In edeme datorate arsurilor: Doza zilnica sau unica poate varia intre 4-10 ml "Furorese injekt" (corespunzator la 40-100 mg furosemid), iar in cazuri exceptionale, cand functia renala este deficitara, se pot administra chiar 25 ml "Furorese injekt" (corespunzator a 250 mg furosemid). Inaintea administrarii de "Furorese injekt" trebuie echilibrat deficitul volumului plasmatic (depletie de volum).
Criza hipertensiva: 2-4 ml "Furorese injekt" (corespunzator a 20-40 mg furosemid), asociat cu alte masuri terapeutice. Dozare la sugari si copii sub 15 ani: Daca nu este altfel indicat utilizarea "Furorese injekt" se va face numai in cazuri exceptionale sau situatii critice la sugari si copii sub 15 ani. Doza medie zilnica este de 0,5 mg furosemid/kg corp, administrat i.v.. Administrarea i.v. a solutiei de "Furorese injekt" trebuie sa se faca lent. Sa nu se depaseasca viteza de injectare de 0,4 ml "Furorese injekt" (corespunzator la 4 mg furosemid)/minut. Solutia injectabila nu se amesteca cu alte medicamente in aceeasi seringa. Trebuie avut grija ca pH-ul solutiei de injectat sa fie slab alcalin pana la neutru (sa nu fie sub 7). Solutiile acide nu trebuie utilizate, deoarece poate rezulta o precipitare a substantei acide. Solutia de administrat (ex. solutie izotonica de clorura de sodiu) se poate utiliza timp de 24 ore. Administrarea parenterala de "Furorese injekt" este bine sa fie urmata, imediat ce situatia o permite, de administrarea orala. Durata tratamentului o decide medicul curant. Aceasta este in functie de tipul si gravitatea afectiunii.