Exforge

Informatii prospect Exforge

Ce este Exforge si pentru ce se utilizeaza

Indicatii

Tratamentul hipertensiunii arteriale esentiale ca terapie de substitutie la pacientii adulti a caror
tensiune arteriala este controlata adecvat prin combinatie cu amlodipina, valsartan si
hidroclorotiazida (HCT), administrate fie ca trei formule cu un component, fie ca formule cu doua
sau un component.

Mod de administrare

Doze
Doza recomandata de Exforge HCT este de o tableta pe zi, care se va lua, de preferinta, dimineata.
inainte de a trece la tratamentul cu Exforge HCT, pacientii trebuie controlati cu doze stabile de
monocomponente luate in acelasi timp. Doza de Exforge HCT trebuie sa se bazeze pe dozele
componentelor individuale ale combinatiei la momentul schimbarii tratamentului.
Doza maxima recomandata de Exforge HCT este de 10 mg/320 mg/25 mg.

Grupe speciale de pacienti

Insuficienta renala
Datorita componentei hidroclorotiazida, utilizarea de Exforge HCT este contraindicata la pacientii cu anurie si la pacientii cu insuficienta renala severa (rata de filtrare glomerulara (RFG) Nu este necesara ajustarea dozei initiale la pacientii cu insuficienta renala usoara pana la moderata

Insuficienta hepatica
Datorita componentei valsartan, Exforge HCT este contraindicat la pacientii cu insuficienta hepatica severa.

La pacientii cu insuficienta hepatica usoara pana la moderata fara colestaza, doza maxima recomandata este de 80 mg valsartan, asadar Exforge HCT nu este adecvat pentru aceasta grupa de pacienti. Nu au fost stabilite recomandari cu privire la dozele de amlodipina pentru pacientii cu insuficienta hepatica usoara pana la moderata. Cand pacientii hipertensivi cu insuficienta hepatica trec la tratamentul cu amlodipina sau Exforge HCT, trebuie utilizata cea mai mica doza disponibila a componentei amlodipina.

Insuficienta cardiaca si afectiuni ale arterelor coronare
Experienta privind utilizarea Exforge HCT este limitata, mai ales la administrarea dozei maxime, la
pacienti cu insuficienta cardiaca si afectiuni ale arterelor coronare. Se recomanda precautie la
pacientii cu insuficienta cardiaca si afectiuni ale arterelor coronare, mai ales la administrarea dozei
maxime de Exforge HCT, 10 mg/320 mg/25 mg.

Pacientii varstnici (varsta de 65 ani si peste)
Se recomanda precautie, inclusiv monitorizarea mai frecventa a tensiunii arteriale, la pacientii
varstnici, mai ales la administrarea dozei maxime de Exforge HCT, 10 mg/320mg/25 mg deoarece
datele disponibile pentru aceasta categorie de pacienti sunt limitate.
Cand pacientii varstnici hipertensivi cu insuficienta hepatica trec la tratamentul cu amlodipina sau ExforgeHCT, trebuie utilizata cea mai mica doza disponibila a componentei amlodipina.

Copii si adolescenti
Exforge HCT nu prezinta utilizare relevanta la copii si adolescenti (pacienti cu varste sub 18 ani)
In indicatia hipertensiune arteriala esentiala.

Mod de administrare
Administrare orala.
Exforge HCT poate fi administrat cu sau fara alimente.
Comprimatele trebuie inghitite intregi, cu putina apa, la aceeasi ora din zi si, preferabil, dimineata.

Atentionari si precautii

Contraindicatii

–Hipersensibilitatea la substantele active, la alte derivate de sulfonamide, derivati ai
dihidropiridinei sau la oricare dintre excipienti.
–Al doilea si al treilea trimestru de sarcina.
–Insuficienta hepatica, ciroza biliara sau colestaza.
–Insuficienta renala severa (RFG –Administrarea concomitenta a Exforge HCT cu medicamente care contin aliskiren la pacientii cu diabet zaharat sau insuficienta renala (RFG –Hipokaliemie, hiponatremie, hipercalcemie refractare la tratament si hiperuricemie simptomatica.
–Hipotensiune arteriala severa.
–Soc (inclusiv soc cardiogen).
–Obstructie a fluxului sanguin de la nivelul ventriculului stang (de exemplu, cardiomiopatie hipertrofica obstructiva si stenoza aortica severa).
–Insuficienta cardiaca instabila hemodinamic, dupa un infarct miocardic acut.

Precautii

Nu au fost evaluate siguranta si eficacitatea administrarii amlodipinei in criza hipertensiva.

Pacienti cu depletie sodica si/sau volemica
S-a observat o hipotensiune arteriala pronuntata in cazul a 1,7% dintre pacientii tratati cu doza
maxima de Exforge HCT (10 mg/320 mg/25 mg) fata de 1,8% dintre pacientii tratati cu valsartan/hidroclorotiazida (320 mg/25mg), 0,4% dintre pacientii tratati cu amlodipina/valsartan
(10 mg/320 mg) si 0,2% dintre cei tratati cu of hidroclorotiazida/amlodipina (25 mg/10mg) in
cadrul unui studiu controlat la pacienti cu hipertensiune arteriala moderata si severa.
La pacientii cu depletie de sodiu si/sau cu depletie volemica, cum sunt cei carora li se
administreaza doze mari de diuretice, poate aparea hipotensiunea arteriala simptomatica, dupa
initierea tratamentului cu Exforge HCT. Exforge HCT trebuie utilizat numai dupa corectarea oricarei depletii preexistente de sodiu si/sau volemica.

Daca apare hipotensiunea arteriala excesiva dupa administrarea de Exforge HCT, pacientul
trebuie mentinut in pozitie orizontala si, daca este cazul, trebuie sa i se administreze o perfuzie
intravenoasa cu ser fiziologic. Tratamentul poate fi continuat dupa stabilizarea tensiunii arteriale.

Modificari ale electrolitilor din plasma
Amlodipina/valsartan/hidroclorotiazida
Intr-un studiu controlat cu administrare de Exforge HCT, la multi dintre pacienti, efectele contrare ale
valsartanului 320 mg si hidroclorotiazidei 25 mg asupra concentratiei serice de potasiu s-au echilibrat.
La alti pacienti, unul dintre efecte poate fi dominant. Trebuie efectuate determinari periodice ale
concentratiei serice de electroliti pentru detectarea unui posibil dezechilibru al acestei concentratii la
intervale adecvate de timp.

Trebuie efectuata determinarea periodica a electrolitilor plasmatici si a potasiului, la intervale
adecvate, pentru a detecta posibilul dezechilibru electrolitic, mai ales la pacienti cu alti factori de risc,
cum ar fi functia renala afectata, tratamentul cu alte medicamente sau antecedente de dezechilibru
electrolitic.

Valsartan
Nu se recomanda utilizarea concomitenta cu suplimente de potasiu, diuretice care economisesc
potasiu, substituenti de sare alimentara care contin potasiu sau alte medicamente care cresc potasemia (heparina, etc.). Monitorizarea potasemiei trebuie avuta in vedere daca se considera necesar.

Hidroclorotiazida
Tratamentul cu Exforge HCT trebuie inceput numai dupa corectarea hipokaliemiei si a oricarei
hipomagneziemii coexistente.

Diureticele tiazidice pot accelera un nou debut al hipokaliemiei sau pot agrava hipokaliemia existenta. Diureticele tiazidice trebuie administrate cu precautie la pacienti cu afectiuni care implica pierderi accentuate de potasiu, de exemplu nefropatii cu pierdere de saruri si insuficienta prerenala (cardiogena) a functiei renale. Daca apare hipokaliemia in timpul tratamentului cu hidroclorotiazida, trebuie intrerupta administrarea Exforge HCT pana la stabilizarea echilibrului kaliemic.

Diureticele tiazidice pot accelera un nou debut al hiponatremiei si alcalozei hipocloremice sau pot
agrava hiponatremia preexistenta. A fost observata hiponatremia, insotita de simptome neurologice
(greata, dezorientare progresiva, apatie). Tratamentul cu hidroclorotiazida trebuie inceput numai dupa
corectarea hiponatremiei preexistente. In cazul in care apare hiponatremie severa sau rapida in timpul
tratamentului cu Exforge HCT, tratamentul trebuie intrerupt pana la normalizarea natremiei.
Toti pacientii carora li s-au administrat diuretice tiazidice trebuie sa fie monitorizati periodic pentru a li se depista dezechilibrele electrolitice, mai ales cele privind potasiul, sodiul si magneziul.

Insuficienta renala
Diureticele tiazidice pot accelera aparitia azotemiei la pacientii cu boala renala cronica. Cand se
utilizeaza Exforge HCT la pacientii cu insuficienta renala, se recomanda monitorizarea periodica a
electrolitilor serici (inclusiv kaliemia), creatinemia si concentratia plasmatica a acidului uric.
Exforge HCT este contraindicat la pacientii cu insuficienta renala severa, anurie sau care
efectueaza sedinte de dializa.

Nu este necesara ajustarea dozei de Exforge HCT la pacientii cu insuficienta renala usoara pana la
moderata (RFG ≥30 ml/min si 1,73m2).

Stenoza arterei renale
Exforge HCT trebuie utilizat cu prudenta in tratamentul hipertensiunii la pacientii cu stenoza
unilaterala sau bilaterala de artera renala sau stenoza pe rinichi unicdeoarece ureea si creatinina
plasmatica pot creste la acesti pacienti.

Transplant renal
Pana in prezent nu exista date privind siguranta utilizarii
Exforge HCT de catre pacientii carora li s-a efectuat recent un transplant renal.

Insuficienta hepatica
Valsartanul se elimina in general nemetabolizat prin bila.
Timpul de injumatatire plasmatica al amlodipinei este prelungit si valorile ASC sunt mai mari la pacientii cu insuficienta hepatica; nu au fost stabilite recomandari cu privire la doze.
La pacientii cu insuficienta hepatica usoara pana la moderata fara colestaza, doza maxima recomandata este de 80 mg valsartan, asadar, Exforge HCT nu este adecvat pentru acest grup de pacienti.

Angioedem
A fost raportat angioedemul, inclusiv umflarea laringelui si glotei, care a determinat obstructia
cailor respiratorii si/sau umflare a fetei, buzelor, faringelui si/sau limbii la pacientii tratati cu valsartan. Unii dintre acesti pacienti au prezentat anterior angioedem la administrarea altor medicamente, inclusiv inhibitori ai ECA. Administrarea Exforge HCT trebuie intrerupta imediat la pacientii care prezinta angioedem si nu trebuie reluata.

Insuficienta cardiaca si afectiuni ale arterelor coronare/ post infarct miocardic
Ca o consecinta a inhibarii sistemului renina-angiotensina-aldosteron, se pot astepta modificari ale functiei renale in cazul persoanelor predispuse. La pacientii cu insuficienta cardiaca severa a caror functie renala poate depinde de activitatea sistemului renina-angiotensina-aldosteron, tratamentul cu ECA si cu antagonistii receptorilor angiotensinei a fost asociat cu oligurie si/sau azotemia progresiva si (rar) cu insuficienta renala acuta si/sau cu deces. S-au raportat efecte similare si in cazul valsartanului.
Evaluarea pacientilor cu insuficienta cardiaca sau post infarct miocardic trebuie sa includa intotdeauna evaluarea functiei renale. In cadrul unui studiu pe termen lung (PRAISE-2), placebo controlat, la pacientii cu insuficienta cardiaca de gradul III si IV NYHA (Clasificarea Asociatiei Cardiologilor din New York) cu
etiologie non-ischemica tratati cu amilodipina, amlodipina a fost asociata cu cresterea numarului
de raportari de edem pulmonar in ciuda unor diferente nesemnificative privind incidenta agravarii
insuficientei cardiace comparativ cu placebo.

Blocantele canalelor de calciu, inclusiv amlodipina, trebuie utilizate cu precautie la pacientii cu
insuficienta cardiaca congestiva, deoarece acestea pot creste riscul aparitiei altor evenimente
cardiovasculare si mortalitatea.

Se recomanda prudenta la pacientii cu insuficienta cardiaca si afectiuni ale arterelor coronare, mai
ales la administrarea dozei maxime de Exforge HCT, 10 mg/320 mg/25 mg, deoarece datele disponibile la aceste grupe de pacienti sunt limitate.

Stenoza valvulara aortica si mitrala
Ca toate celelalte vasodilatatoare, se recomanda precautie deosebita la pacientii cu stenoza mitrala
sau de stenoza aortica semnificativa care nu este de grad inalt.

Sarcina
Tratamentul cu antagonisti ai receptorilor de angiotensina II (ARAII) nu trebuie initiat in timpul
sarcinii. Cu exceptia cazului in care continuarea tratamentului cu ARAII este considerataesentiala, pacientele care planifica o sarcina trebuie trecute pe tratamente antihipertensive alternative care au un profil de siguranta stabilit pentru utilizarea in timpul sarcinii. Tratamentul cu ARAII trebuie oprit imediat, cand sarcina este diagnosticata, si, daca este cazul, trebuie inceput un tratament alternativ.

Hiperaldosteronism primar
Pacientii cu hiperaldosteronism primar nu trebuie tratati cu valsartan, antagonist al angiotensinei
II, pentru ca sistemul lor renina-angiotensina este afectat de boala de baza. Asadar, Exforge HCT nu este recomandat pentru aceasta populatie.

Lupus eritematos sistemic
Diureticele tiazidice, inclusiv hidroclorotiazida, au fost raportate ca activand sau agravand lupusul
eritematos sistemic.

Alte tulburari metabolice
Diureticele tiazidice, inclusiv hidroclorotiazida, pot altera toleranta la glucoza si pot creste
concentratiile plasmatice ale colesterolului, trigliceridelor si ale acidului uric. La pacientii diabetici
poate fi necesara ajustarea dozelor de insulina sau de medicamente antidiabetice orale.
Din cauza componentei hidroclorotiazida, Exforge HCT este contraindicat in hiperuricemia
simptomatica. Hidroclorotiazida poate creste concentratiile plasmatice de acid uric din cauza
clearance-ului scazut al acidului uric si poate cauza sau agrava hiperuricemia si, de asemenea, poate
accelera evolutia gutei la pacientii susceptibili.

Tiazidele scad excretia urinara a calciului si pot determina o crestere usoara si tranzitorie a calcemiei,
in absenta unor tulburari cunoscute ale metabolismului calciului.
Exforge HCT este contraindicat la pacientii cu hipercalcemie si trebuie utilizat numai dupa corectarea oricarei hipercalcemii preexistente.

Administrarea Exforge HCT trebuie intrerupta daca hipercalcemia apare in timpul tratamentului. Concentratiile plasmatice de calciu trebuie monitorizate periodic in timpul tratamentului cu tiazide.
Hipercalcemia marcata poate fi dovada unui hiperparatiroidism subiacent.
Tratamentul cu tiazide trebuie intrerupt inaintea efectuarii testelor pentru functia glandei paratiroide.
Fotosensibilitate in timpul tratamentului cu diuretice tiazidice au fost raportate cazuri de reactii de fotosensibilitate . Daca apar reactii de fotosensibilitate in timpul tratamentului cu Exforge HCT, se
recomanda oprirea definitiva a tratamentului. in cazul in care se considera necesara readministrarea de
diuretice, se recomanda protejarea zonelor expuse la soare sau la razele artificiale de UVA.

Glaucom acut cu unghi ingust
Hidroclorotiazida, o sulfonamida, a fost asociata cu o reactie idiosincratica care a condus la
miopie acuta tranzitorie si glaucom acut cu unghi ingust. Simptomele includ debutul acut al unei
scaderi a acuitatii vizuale sau durere oculara si, in mod tipic, au aparut intr-un interval de cateva
ore pana la o saptamana de la initierea tratamentului. Glaucomul acut cu unghi ingust, netratat,
poate conduce la cecitate.

Tratamentul principal consta in oprirea administrarii hidroclorotiazidei cat mai repede posibil.
Poate fi avut in vedere tratament medical sau chirurgical prompt daca presiunea intraoculara
ramane necontrolata. Factorii de risc pentru dezvoltarea glaucomului acut cu unghi ingust pot
include antecedente de alergie la sulfonamida sau penicilina.

Altele
Se recomanda prudenta la pacientii care au prezentat anterior hipersensibilitate la alti antagonisti ai
receptorilor angiotensinei II. Reactii de hipersensibilitate la hidroclorotiazida sunt mai probabile la
pacientii cu alergii si astm bronsic.

Pacieti varstnici (varsta de 65 ani si peste)
Se recomanda precautie, inclusiv monitorizarea mai frecventa a tensiunii arteriale, la pacientii
varstnici, mai ales la administrarea dozei maxime de Exforge HCT, 10 mg/320 mg/25 mg deoarece
datele disponibile pentru aceasta categorie de pacienti sunt limitate.

Blocarea dubla a sistemului renina-angiotensina-aldosteron (SRAA)
Exista dovezi ca administrarea concomitenta a inhibitorilor ECA, blocantilor receptorilor angiotensinei II
(BRA) sau aliskirenului creste riscul de aparitie a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei si de diminuare a functiei renale (inclusiv insuficienta renala acuta). Prin urmare, nu este recomandata blocarea dubla a SRAA prin administrarea concomitenta a inhibitorilor ECA, BRA sau aliskirenului.
Daca terapia de blocare dubla este considerata absolut necesara, aceasta trebuie administrata numai
sub supravegherea unui medic specialist si cu monitorizarea atenta si frecventa a functiei renale,
valorilor electrolitilor si tensiunii arteriale.
Inhibitorii ECA si BRA nu trebuie utilizati concomitent la pacientii cu nefropatie diabetica.

Interactiuni medicamentoase

Nu s-au efectuat studii oficiale pentru Exforge HCT privind interactiuni cu alte medicamente. Astfel,
sunt prezentate in aceasta sectiune numai informatii privind interactiunile cu alte medicamente,
cunoscute pentru substantele active individuale.
Totusi, este important sa se ia in considerare faptul ca Exforge HCT poate creste efectul hipotensiv al
altor medicamente antihipertensive.
Nu se recomanda utilizarea concomitenta

Efectul interactiunii cu alte medicamente
Valsartan si HCT Litiu
S-au raportat cresteri reversibile ale concentratiei plasmatice si toxicitatii litiului in timpul
administrarii concomitentea litiuluicu inhibitori ECA, antagonisti ai receptorilor angiotensinei II, inclusiv valsartan, sau tiazide.

Deoarece clearance-ul renal al litiului este redus de tiazide, riscul aparitiei toxicitatii litiului
poate continua sa creasca la administrarea Exforge HCT.
Prin urmare, se recomanda monitorizarea atenta a concentratiilor plasmatice ale litiuluiin timpul
administrarii concomitente.

Valsartan
Diuretice care retin potasiu, suplimente cu potasiu, substituente minerale pentru regim hiposodat care contin potasiu sau alte medicamente care pot creste concentratia plasmatica a potasiului in cazul este necesara administrarea unui medicament care afecteaza concentratia potasiului in asociere cu
valsartan, se recomanda monitorizarea concentratiilor plasmatice ale potasiului.

Amlodipina
Grepfrut sau suc de grepfrut
Nu este recomandata administrarea amlodipinei cu grepfrut sau suc de grepfrut deoarece biodisponibilitatea poate fi crescuta la unii pacienti, determinand potentarea efectelor de reducere a tensiunii arteriale.
Se recomanda prudenta in cazul utilizarii concomitente.

Amlodipina
Inhibitori CYP3A4 (de exemplu ketoconazol, itraconazol, ritonavir)
Administrarea concomitenta a amlodipinei cu inhibitori puternici sau moderati ai CYP3A4 (inhibitori de proteaza, antifungice cu structura azolica, macrolide cum sunt eritromicina sau claritromicina, verapamil sau diltiazem) poate determina cresterea usoara pana la semnificativa a expunerii la amlodipina.
Semnificatia clinica a acestor variatii ale farmacocineticii poate fi mai pronuntata la pacientii varstnici. Astfel, pot fi necesare monitorizarea clinica si ajustarea dozelor.
Inductorii CYP3A4 (medicamente anticonvulsivante, [de exemplu carbamazepina, fenobarbital, fenitoina,
fosfenitoina, primidona], rifampicina, Hypericum perforatum [sunatoare]).
Nu exista date disponibile cu privire la efectul inductorilor CYP3A4 asupra amlodipinei.
Administrarea concomitenta a inductorilor CYP3A4 (de exemplu, rifampicina, Hypericum perforatum)
poate determina scaderea concentratiei plasmatice de amlodipina. Amlodipina trebuie utilizata cu precautie in cazul asocierii cu inductori CYP3A4.

Simvastatina
Administrarea concomitenta de doze multiple de amlodipina 10 mg impreuna cu simvastatina 80 mg a
determinat o crestere cu 77% a expunerii la simvastatina comparativ cu administrarea de simvastatina in monoterapie.

Se recomanda limitarea dozei de simvastatina la 20 mg zilnic la pacientii carora li se administreaza amlodipina.

Dantrolen (perfuzie)
La animale, dupa administrarea de verapamil si administrarea intravenoasa de dantrolen, sunt
observate cazuri de fibrilatie ventriculara letala si colaps cardiovascular in asociere cu hiperpotasemie.
Din cauza riscului de hiperpotasemie, la pacienti cu predispozitie pentru hipertermia maligna si la cei
tratati pentru hipertermie maligna, se recomanda evitarea administrarii concomitente de blocante ale
canalelor de calciu, cum este amlodipina.

Valsartan si HCT
Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei
(inhibitori ai COX-2), acid acetilsalicilic (>3g/zi), si AINS neselective AINS pot atenua efectul antihipertensiv atat al antagonistilor angiotensinei II, cat si al hidroclorotiazidei, cand se administreaza
concomitent. Suplimentar, utilizarea concomitenta de Exforge HCT si AINS poate conduce la inrautatirea
functiei renale si la o crestere a concentratiei de potasiu din plasma. Astfel, se recomanda monitorizarea functiei renale la inceputul tratamentului, precum si hidratarea adecvata a pacientului.

Valsartan
Inhibitori ai transportorului de captare (rifampicina, ciclosporina) sau transportorului de eflux (ritonavir)
Rezultatele unui studiu in vitro la tesutul hepatic uman au indicat faptul ca valsartanul este un substrat
al transportorului de captare hepatica OATP1B1 si al transportorului de eflux hepatic MRP2. Administrarea concomitenta a inhibitorilor transportorului de captare (rifampicina, ciclosporina) sau ai transportorului de eflux (ritonavir) pot creste expunerea sistemica la valsartan.

HCT
Alcool etilic, barbiturice sau narcotice
Administrarea concomitenta de diuretice tiazidice cu substante care au, de asemenea, un efect de scadere a tensiunii arteriale (de exemplu reducerea activitatii sistemului nervos central simpatic sau vasodilatare directa) poate agrava hipotensiunea arteriala ortostatica.

Amantadina
Tiazidele, inclusiv hidroclorotiazida, pot creste riscul de reactii adverse la amantadina.
Medicamente anticolinergice si alte medicamente care afecteaza motilitatea gastrica
Medicamentele anticolinergice (de exemplu atropina, biperiden) pot creste biodisponibilitatea diureticelor de tip tiazidic, aparent datorita unei scaderi a motilitatii gastro-intestinale si a vitezei de golire a stomacului. In schimb, se anticipeaza ca substantele prokinetice, cum este cisaprida, pot scadea biodisponibilitatea diureticelor de tip tiazidic.

Medicamente antidiabetice (de exemplu insulina si medicamente antidiabetice cu administrare orala)
Tiazidele pot modifica toleranta la glucoza.
Poate fi necesara ajustarea dozei de medicament antidiabetic.

Metformina
Metformina trebuie utilizata cu prudenta datorita riscului de acidoza lactica indusa de o posibila insuficienta renala functionala legata de hidroclorotiazida.

Blocante beta-adrenergice si diazoxid
Utilizarea concomitenta de diuretice tiazidice, inclusiv hidroclorotiazida, concomitent cu blocante beta-adrenergice, pot creste riscul de hiperglicemie.
Diureticele tiazidice, inclusiv hidroclorotiazida, pot creste efectul hiperglicemiant al diazoxidului.

Ciclosporina
Tratamentul concomitent cu ciclosporina poate creste riscul hiperuricemiei si complicatiilor de tipul gutei.

Medicamente citotoxice
Tiazidele, inclusiv hidroclorotiazida, pot scadea eliminarea renala a medicamentelor citotoxice (de
exemplu ciclofosamida, complicatiilor de tipul metotrexat) si pot accentua efectele mielosupresive ale
acestora.

Amine vasopresoare (de exemplu noradrenalina, adrenalina)
Hidroclorotiazida poate scadea raspunsul la aminele presoare, cum este noradrenalina. Semnificatia clinica a acestui efect este incerta si nu este suficienta pentru a opri utilizarea acestora.

Sarurile de calciu si vitamina D
Administrarea de diuretice tiazidice, inclusiv hidroclorotiazida, concomitent cu vitamina D sau cu
saruri de calciu, pot accentua cresterea concentratiei plasmatice de calciu. Utilizarea concomitenta a
diureticelor de tip tiazidic poate conduce la hipercalcemie la pacientii cu predispozitie pentru hipercalcemie (de exemplu hiperparatiroidism, neoplazie sau afectiuni mediate de vitamina D), crescand reabsorbtia calciului tubular.

Blocarea dubla a SRAA cu ARA, inhibitori ECA sau aliskiren
Datele provenite din studii clinice au evidentiat faptul ca blocarea dubla a SRAA, prin administrarea
concomitenta a inhibitorilor ECA, BRA sau a aliskirenului, este asociata cu ofrecventa mai mare a
reactiilor adverse, cum sunt hipotensiunea arteriala, hiperkaliemia si diminuarea functiei renale (inclusiv insuficienta renala acuta), comparativ cu administrarea unui singur medicament care actioneaza asupra SRAA.

Sarcina si alaptarea

Sarcina
Amlodipina
La om, siguranta utilizarii amlodipinei in timpul sarcinii nu a fost stabilita. Studiile la animale au
evidentiat efecte toxice asupra functiei de reproducere la doze mari. Utilizarea in sarcina este recomandata doar cand nu exista alta alternativa terapeutica mai sigura si cand boala in sine reprezinta un risc major pentru mama si fat.

Valsartan
Utilizarea antagonistilor receptorilor de angiotensina II (ARAII) nu este recomandata in timpul
primului trimestru de sarcina. Utilizarea ARAII este contraindicata in timpul celui de al
doilea si al treilea trimestru de sarcina.

Dovezile epidemiologice cu privire la riscul de teratogenitate
In urma expunerii la inhibitori ECA pe durata primului trimestru de sarcina nu au fost concludente; totusi, nu poate fi exclusa o crestere usoara a riscului. Cu toate ca nu exista date epidemiologice controlate despre riscul asociat cu administrarea de antagonisti ai receptorilor de angiotensina II (ARAII), riscuri similare pot exista pentru aceasta clasa de medicamente.

Cu exceptia cazului in care continuarea tratamentului cu ARAII este considerata esentiala, pacientele care planifica o sarcina trebuie trecute pe tratamente antihipertensive alternative care au un profil de siguranta stabilit pentru utilizarea in timpul sarcinii. Tratamentul cu ARAII trebuie oprit imediat, cand sarcina este diagnosticata, si, daca este cazul, trebuie inceput un tratament alternativ.
Se cunoaste ca expunerea la tratamentul cu ARAII in timpul celui de al doilea si al treilea
trimestru de sarcina induce la om fetotoxicitate (functie renala diminuata, oligohidramnios, intarzierea osificarii craniene) si toxicitate neonatala (insuficienta renala, hipotensiune arteriala,
hiperkaliemie).

Daca expunerea la ARAII a avut loc din al doilea trimestru de sarcina, se recomanda o verificare cu ultrasunete a functiei renale si a craniului.
Sugarii ale caror mame au utilizatARAII trebuie atent monitorizati in ceea ce priveste hiptensiunea arteriala.

Hidroclorotiazida
Exista o experienta limitata in ceea ce priveste tratamentul cu hidroclorotiazida in timpul sarcinii,
mai ales in primul trimestru de sarcina. Studiile la animale sunt insuficiente.
Hidroclorotiazida traverseaza bariera feto-placentara. Pe baza mecanismului farmacologic de actiune al hidroclorotiazidei, utilizarea sa in timpul celui de-al doilea si al treilea trimestru de sarcina poate compromite perfuzia feto-placentara si poate determina efecte fetale si neonatale, cum ar fi icter, tulburari de echilibru electrolitic si trombocitopenie.

Amlodipina/valsartan/hidroclorotiazida
Nu exista experienta privind utilizarea Exforge HCT la femeile insarcinate. Pe baza datelor existente privind componentele, utilizarea Exforge HCT nu este recomandata in primul trimestru de sarcina si
este contraindicata in al doilea si al treilea trimestru.

Alaptarea
Nu sunt disponibile informatii cu privire la utilizarea valsartan si/sau a amlodipineiin timpul
alaptarii. Hidroclorotiazida se elimina in laptele matern uman in cantitati mici. Tiazidele
administrate in doze mari, care conduc la o diureza intensa, pot inhiba producerea laptelui.
Utilizarea de Exforge HCT in timpul alaptarii nu este recomandata. Daca Exforge HCT este
utilizat in timpul alaptarii, dozele trebuie mentinute la cele mai mici valori posibile. Sunt de preferat tratamente alternative cu profiluri de siguranta mai bine determinate in timpul alaptarii, in special in cazul alaptarii unui nou-nascut sau a unui sugar nascut prematur.

Fertilitatea
Nu exista studii clinice privind fertilitatea la administrarea Exforge HCT.

Valsartan
Valsartan nu a avut efecte adverse asupra functiei de reproducere la sobolani masculi sau femele, la care s-au administrat oral doze de pana la 200mg/kg si zi. Aceasta doza este echivalenta cu o doza de
6 ori mai mare decat doza maxima recomandata la om, exprimata in mg/m2 (calculele presupun administrarea orala a unei doze de 320 mg pe zi la un pacient cu greutatea de 60 kg).

Amlodipina
La unii pacienti tratati cu blocante ale canalelor de calciu au fost raportate modificari biochimice
reversibile la nivelul capului spermatozoizilor. Datele clinice cu privire la efectul potential al amlodipinei asupra fertilitatii sunt insuficiente. Intr-un studiu efectuat la sobolani s-au inregistrat reactii adverse asupra fertilitatii la mascul.

Conducerea vehiculelor si folosirea utilajelor

Pacientii care utilizeaza Exforge HCT si conduc vehicule sau folosesc utilaje trebuie sa se aiba in
vedere ca uneori poate apare ameteala sau oboseala.
Amlodipina poate avea o influenta mica sau moderata asupra capacitatii de a conduce vehicule sau
de a folosi utilaje. Daca pacientii tratati cu Exforge HCT prezinta ameteli, cefalee, fatigabilitate
sau greata, capacitatea de reactie poate fi afectata.

Reactii adverse posibile

Profilul de siguranta a Exforge HCT prezentat mai jos se bazeaza pe studiile clinice efectuate cu
Exforge HCT si pe profilul cunoscut al componentelor individuale, amlodipina, valsartan si hidroclorotiazida.

Rezumatul profilului de siguranta
Siguranta Exforge HCT a fost evaluata la doza maxima de 10 mg/320 mg/25 mg intr-un studiu clinic
controlat, pe termen scurt (8 saptamani), cu 2271 de pacienti, din care 582de pacienti au primit
valsartan in combinatie cu amlodipina si hidroclorotiazida. Reactiile adverse au fost, in general,
usoare si temporare si au necesitat rar intreruperea terapiei. In acest studiu clinic, activ, controlat, cele
mai frecvente motive pentru intreruperea terapiei cu Exforge HCT au fost ametelile si hipotensiunea
(0,7%).

Intr-un studiu clinic, controlat, de 8 saptamani, nu au fost observate reactii semnificative adverse, noi
sau neasteptate, in cazul triplei terapii, fata de efectele cunoscute ale monoterapiei sau componentelor
terapiei duale.

In studiul clinic, controlat, de 8 saptamani, modificarile observate ale parametrilor de laborator in cazul combinatiei de Exforge HCT au fost minore si conforme cu mecanismul farmacologic de
actiune a agentilor monoterapiei. Prezenta valsartanul in combinatia tripla a atenuat efectul
hipokaliemic al hidroclorotiazidei.

Urmatoarele reactii adverse, enumerate in Baza de date si frecventa MedDRA pe aparate, sisteme si organe, se refera la Exforge HCT (amlodipina/valsartan/HCT) si amlodipina, valsartan si HCT individual.
Foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 si rare (≥1/10000 si estimata din datele disponibile).

Tulburari cardiace
Mai putin frecvente: Tahicardie, palpitatii
Rare: Sincopa.

Tulburari ale sistemului nervos
Frecvente: Cefalee
Mai putin frecvente: Ameteala, somnolenta, ameteala posturala, parestezie
Tulburari oculare
Rare: Tulburari de vedere.

Tulburari acustice si vestibulare
Mai putin frecvente: Vertij
Rare: Acufene
Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale
Mai putin frecvente: Tuse, durere faringo-laringiana.

Tulburari gastro-intestinale
Mai putin frecvente: Diaree, greata, dureri abdominale, constipatie, xerostomie
Tulburari renale si ale cailor urinare
Rare: Polakisurie, poliurie.

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat
Mai putin frecvente:
Eruptii cutanate, eritem
Rare: Hiperhidroza, exantem, prurit.

Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv
Mai putin frecvente: Tumefierea articulatiilor, dureri lombare, artralgie
Rare: Spasme musculare, senzatia de greutate.

Infectii si infestari
Frecvente: Nazofaringita, gripa.

Tulburari vasculare
Mai putin frecvente: Hipotensiune arteriala ortostatica
Rare: Hipotensiune arteriala
Tulburari generale si la nivelul locului de administrare
Frecvente: Edem, edem cu godeu, edem facial, edem periferic, oboseala, inrosirea pielii, astenie, bufeuri.

Tulburari ale sistemului imunitar
Rare: Hipersensibilitate
Tulburari ale aparatului genital si sanului
Rare: Disfunctie erectila
Tulburari psihice
Rare: Anxietate.

Incidenta medie a edemului periferic, simetric distribuita pentru toate dozele, a fost 5,1% pentru
combinatia amlodipina/valsartan.

Informatii suplimentare privind componentele individuale
Evenimentele adverse semnalate anterior pentru una dintre componentele individuale pot constitui
posibile evenimente adverse pentru Exforge, chiar daca nu au fost observate in timpul studiilor clinice
asupra acestui medicament.

Amlodipina
Alte evenimente adverse raportate in cadrul studiilor clinice cu amlodipina in monoterapie, indiferent
de relatia de cauzalitate cu medicamentul investigat, au fost urmatoarele:
Evenimentul advers cel mai des observat a fost reprezentat de varsaturi. Evenimentele adverse
observate mai putin frecvent au fost alopecia, modificarea tranzitului intestinal, dispepsia, dispneea, rinitele, hiperplazia gingivala, ginecomastia, hiperglicemia, impotenta, frecventa urinara crescuta,
leucopenia, stare generala de rau, schimbari de dispozitie, mialgie, neuropatia periferica, pancreatita,
hepatita, trombocitopenie, vasculita, angioedem si eritem multiform. Pot apare angina pectorala,
icterul colestatic, cresterea valorilor AST si ALT, purpura, eruptiile cutanate si pruritul.

Valsartan
Alte evenimente adverse raportate in cadrul studiilor clinice cu valsartan in monoterapie privind indicatia hipertensiune arteriala, indiferent de relatia de cauzalitate cu medicamentul investigat, au fost
urmatoarele: infectii virale, infectii ale cailor respiratorii superioare, sinuzita, rinita, neutropenie, insomnie. Pot aparea deteriorarea functiei renale, in special la pacientii tratati cu diuretice sau la pacientii cu insuficienta renala, angioedemul si hipersensibilitatea (vasculita, boala serului).

Supradozaj

Simptome
Nu exista experienta privind supradozajul cu Exforge HCT. Principalul simptom al unui
supradozaj cu valtarsan este posibil sa fie hipotensiunea arteriala marcata si o stare de ameteala.
Supradozajul cu amlodipina poate determina vasodilatatie periferica excesiva si posibil tahicardie
reflexa. La administrarea amlodipinei, s-au raportat hipotensiune sistemica pronuntata, inclusiv
soc cu sfarsit letal.

Tratament
Amlodipina/Valsartan/Hidroclorotiazida
Hipotensiunea arteriala semnificativa din punct de vedere clinic, cauzata de un supradozaj cu
Exforge HCT impune asigurarea de asistenta cardiovasculara activa, incluzand monitorizarea
frecventa a functiilor cardiace si respiratorii, asezarea extremitatilor intr-o pozitie superioara fata
de restul corpului si supravegherea volumului circulant si a cantitatii de urina produsa. Un
vasoconstrictor poate ajuta la restabilirea tonusului vascular si a tensiunii arteriale cu conditia ca
utilizarea sa sa nu fie contraindicata. Gluconatul de calciu administrat intravenos poate fi util pentru inversarea efectelor blocarii canalelor de calciu.

Amlodipina
Daca ingerarea a avut loc recent se poate lua in considerare inducerea varsaturilor sau spalaturile
gastrice. S-a demonstrat ca administrarea de carbune activat la voluntarii sanatosi imediat dupa
sau pana la doua ore de la ingerarea amlodipinei reduce semnificativ absorbtia de amlodipina.
Este putin probabil ca amlodipina sa fie eliminata prin hemodializa.

Valsartan
Este putin probabil ca valsartanul sa fie eliminat prin hemodializa.

Hidroclorotiazida
Supradozajul cu hidroclorotiazida este asociat cu depletia de electroliti (hipokaliemie, hipocloremie)
si hipovolemie rezultata din diureza excesiva. Cele mai frecvente semne si simptome ale
supradozajului sunt greturile si somnolenta. Hipokaliemia poate conduce la spasme musculare si/sau
aritmie accentuata, asociata cu utilizarea concomitenta de glucozide digitalice sau anumite produse
medicamentoase atiaritmice.
Nivelul la care hidroclorotiazida este eliminata prin hemodializa nu a fost stabilita inca.

Informatii suplimentare

Compozitie

Fiecare comprimat filmat contine amlodipina 5 mg (sub forma de besilat de amlodipina), valsartan 160
mg si hidroclorotiazida 12,5 mg listere din PVC/PVDC. Un blister contine 7, 10 sau 14
comprimate filmate.

Ambalaj

Marimile ambalajului: 14, 28, 30, 56, 90, 98 sau 280comprimate filmate.
Ambalaje colective care contin 280 comprimate, continand 20 de cutii, fiecare continand 14 comprimate.
Blistere perforate din PVC/PVDC pentru eliberarea unei unitati dozate pentru utilizare in spital:
Marimile ambalajului: 56, 98 sau 280 comprimate filmate
Ambalaje colective care contin 280 comprimate, continand 4 cutii, fiecare continand 70
comprimate.
Este posibil ca nu toate marimile de ambalaj sa fie comercializate.