Epivir, comprimate

Informatii prospect Epivir, comprimate

Ce este Epivir si pentru ce se utilizeaza

Indicatii

Epivir este indicat ca parte componenta a terapiei antiretrovirale combinate pentru infectia cu virusul
imunodeficientei umane (HIV) la adulti si copii.

Mod de administrare

Tratamentul trebuie initiat de catre un medic cu experienta in tratarea infectiei HIV.
Epivir poate fi administrat cu sau fara alimente.
Pentru a se asigura administrarea dozei intregi de medicament, comprimatul(ele) trebuie inghitit(e)
intreg(i), fara a fi zdrobit(e).

Epivir este de asemenea disponibil si sub forma de solutie orala pentru copii cu varsta de peste trei luni
si care cantaresc mai putin de 14 kg, sau pentru pacientii care nu pot inghiti comprimate.
O alta alternativa, pentru pacientii care nu pot inghiti comprimatele, este sfaramarea comprimatelor si
amestecarea lor cu o cantitate mica de alimente semi-solide sau lichid, care trebuie inghitite imediat.

Adulti, adolescenti si copii (cu greutatea de cel putin 25 kg):
Doza recomandata de Epivir este de 300 mg pe zi. Aceasta poate fi administrata fie 150 mg de doua
ori pe zi, fie 300 mg o data pe zi.
Comprimatul de 300 mg este adecvat doar pentru schema de administrare o data pe zi.

Copii (cu greutatea mai mica de 25 kg):
Se recomanda pentru Epivir comprimate, utilizarea metodei de dozaj in functie de greutatea corporala.

Copii cu greutatea ≥20 kg si Doza recomandata este de 225 mg pe zi. Aceasta poate fi administrata fie ca 75 mg (o jumatate de comprimat de 150 mg) dimineata si 150 mg (un comprimat intreg de 150 mg) seara, sau ca 225 mg (un comprimat si jumatate dintr-un comprimat de 150 mg) o data pe zi.

Copii cu greutatea intre 14 si < 20 kg:
Doza recomandata este de 150 mg pe zi. Aceasta poate fi administrata fie ca 75 mg (o jumatate de comprimat de 150 mg) administrat de 2 ori pe zi, sau ca 150 mg (un comprimat intreg de 150 mg) o data pe zi.

Copii cu varsta incepand de la trei luni:
Cum pentru aceasta categorie de pacienti nu poate fi asigurata o doza potrivita cu forma farmaceutica de comprimate de 300 mg, este recomandat ca Epivir 150 mg sa fie folosit urmarindu-se instructiunile de administrare corespunzatoare.

Copii cu varsta mai mica de trei luni:
Putinele date disponibile sunt insuficiente pentru a face recomandari specifice cu privire la doza.
Pacientii care trec de la schema de dozare de doua ori pe zi, la schema de dozare de o data pe zi,
trebuie sa ia doza recomandata de o data pe zi ( asa cum s-a descris mai sus ) la aproximativ 12 ore de
la ultima doza zilnica corespunzatoare tratamentului de dozare de doua ori pe zi, si apoi continuati sa luati doza recomandata o data pe zi (asa cum s-a descris mai sus ) la aproximativ fiecare 24 ore. Cand se revine la schema de dozare de doua ori pe zi, pacientii trebuie sa ia doza zilnica recomandata de doua ori pe zi la aproximativ 24 de ore de la ultima doza de o data pe zi.

Grupe speciale de pacienti

Varstnici:
Nu sunt disponibile date specifice; cu toate acestea, se recomanda atentie deosebita la aceasta categorie de pacienti din cauza modificarilor asociate varstei, cum sunt scaderea functiei renale si alterarea parametrilor hematologici.

Insuficienta renala:
Concentratiile plasmatice de lamivudina sunt crescute la pacientii cu insuficienta renala moderata si severa, datorita scaderii clearance-ului renal. De aceea, la pacientii cuclearance al creatininei mai mic de 30 ml/min doza trebuie ajustata, utilizand Epivir disponibil sub forma de solutie orala (vezi tabelele).

Recomandari de dozaj

– Adulti, adolescent si copiii (cu greutatea de cel putin 25 kg):

Clearance al creatininei (ml/min) ≥ 50; Prima doza 300 mg sau 150mg; Doza de intretinere 300 mg o data pe zi 150 mg de doua ori pe zi

Clearance al creatininei (ml/min) 30 -
Insuficienta hepatica:
Datele obtinute la pacientii cu insuficienta hepatica moderata-severa evidentiaza
faptul ca farmacocinetica lamivudinei nu este influentata in mod semnificativ de disfunctia hepatica.
Pe baza acestor date, nu sunt necesare ajustari ale dozelor la pacientii cu insuficienta hepatica
moderata sau severa, cu exceptia cazurilor in care aceasta este insotita de insuficienta renala.

Atentionari si precautii

Contraindicatii

Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipienti.

Precautii

Desi s-a demonstrat ca supresia virala eficienta cu tratament antiretroviral reduce substantial riscul de
transmitere pe cale sexuala, nu poate fi exclus un risc rezidual. Pentru a preveni transmiterea, trebuie
luate masuri de precautie in conformitate cu ghidurile nationale.
Nu este recomandata utilizarea de Epivir ca monoterapie.

Insuficienta renala:
La pacientii cu insuficienta renala moderata-severa, timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare al lamivudinei este crescut datorita scaderii clearance-ului renal; de aceea, doza trebuie ajustata.

Tripla terapie cu inhibitori nucleozidici:
Au existat raportari de rate mari de esec al raspunsului virusologic si aparitia rezistentei intr-un stadiu precoce, in cazul utilizarii lamivudinei in asociere cu tenofovir disoproxil fumarat si abacavir, precum si cu tenofovir disoproxil fumarat si didanozina in cazul administrarii o data pe zi.

Infectii oportuniste:
Pacientii care primesc Epivir sau orice alt tratament antiretroviral pot sa dezvolte in continuare infectii oportuniste si alte complicatii ale infectiei HIV, trebuind de aceea, sa ramana sub supravegherea clinica a unui medic cu experienta in tratarea pacientilor cu boli asociate infectiei HIV.

Pancreatita:
Cazuri de pancreatita au aparut rar. Cu toate acestea, nu este clar daca astfel de cazuri s-au datorat tratamentului antiretroviral sau bolii HIV subiacente. Tratamentul cu Epivir trebuie intrerupt imediat daca apar semne clinice, simptome sau modificari ale testelor de laborator sugestive pentru diagnosticul de pancreatita.

Disfunctie mitocondriala in urma expunerii in utero
Analogii nucleoz(t)idici pot afecta functia mitocondriala in grade variabile, afectarea fiind cea mai
pronuntata in cazul stavudinei, didanozinei si zidovudinei. Au fost raportate cazuri de disfunctie
mitocondriala la copiii HIV seronegativi expusi la analogi nucleozidici in utero si/sau postnatal;
acestea au fost predominant asociate cu schemele de tratament care contin zidovudina. Principalele
reactii adverse observate sunt tulburarile hematologice (anemie, neutropenie) si tulburarile metabolice
(hiperlactatemie, hiperlipazemie). Aceste evenimente au fost adesea tranzitorii. S-au raportat rar
tulburari neurologice cu debut tardiv (hipertonie, convulsii, comportament anormal). Pana in prezent,
nu se stie daca aceste tulburari neurologice sunt tranzitorii sau permanente. Aceste constatari trebuie
luate in considerare pentru orice copil expus in utero la analogi nucleoz(t)idici, care prezinta constatari
clinice severe de etiologie necunoscuta, in special constatari neurologice. Aceste constatari nu
afecteaza recomandarile curente la nivel national privind utilizarea tratamentului antiretroviral de catre
gravide pentru prevenirea transmisiei verticale a infectiei cu HIV.

Greutate corporala si parametri metabolici: in timpul terapiei antiretrovirale poate sa apara o
crestere a greutatii corporale, a concentratiei lipidelor plasmatice si a glicemiei. Astfel de modificari pot fi
partial asociate cu controlul asupra bolii si cu stilul de viata.

In cazul cresterii valorilor de lipide, in unele cazuri exista dovezi ale acestui efect ca urmare a administrarii tratamentului, in timp ce pentru cresterea greutatii corporale nu exista dovezi convingatoare cu privire la administrarea unui medicament specific. Monitorizarea lipidelor plasmatice si a glicemiei se realizeaza in conformitate cu protocoalele terapeutice stabilite pentru tratamentul infectiei cu HIV.
Tulburarile lipidice trebuie tratate adecvat din punct de vedere clinic.

Sindromul de reactivare imuna:
La pacientii infectati cu HIV cu deficienta imuna severa in momentul instituirii terapiei antiretrovirale combinate (TARC), poate aparea o reactie inflamatorie la agenti patogeni oportunisti reziduali sau asimptomatici, care sa determine afectiuni clinice grave sau agravarea simptomelor. In mod tipic, astfel de reactii au fost observate in primele cateva saptamani sau luni de la initierea TARC. Exemple semnificative sunt retinita cu citomegalovirus, infectiile generalizate si/sau localizate cu micobacterii si pneumonia cu Pneumocystis carinii.

Orice simptome inflamatorii trebuie evaluate si trebuie instituit tratament, daca acest lucru este necesar
Boli autoimune (cum este boala Graves) au fost de asemenea raportate in cadrul sindromului de reactivare imuna; cu toate acestea, timpul raportat pana la debut este variabil si aceste evenimente pot apare la cateva luni de la initierea tratamentului.

Boli hepatice: Daca lamivudina este utilizata concomitent pentru tratamentul infectiilor cu HIV si VHB, RCP-ul de la Zeffix pune la dispozitie informatii suplimentare cu privire la utilizarea lamivudinei in tratamentul hepatitei B.

Pacientii cu hepatita cronica B sau C tratati cu terapie antiretrovirala combinata prezinta un risc
crescut de evenimente adverse hepatice severe si potential letale. in cazul tratamentului antiviral
concomitent pentru hepatita B sau C, va rugam sa cititi si informatiile despre medicament aferente acestor medicamente.

Daca se intrerupe administrarea de Epivir la pacientii care au si infectie cu virusul hepatitic B, se
recomanda monitorizarea periodica a testelor functiei hepatice si a markerilor de replicare virala VHB,
deoarece intreruperea lamivudinei poate duce la o exacerbare acuta a hepatitei (vezi RCP de la Zeffix).
Pacientii cu disfunctii hepatice preexistente, inclusiv hepatita cronica activa, prezinta o frecventa
crescuta a anomaliilor functionale hepatice in timpul terapiei antiretrovirale combinate si trebuie
monitorizati in conformitate cu recomandarile standard de practica medicala.

Daca la acesti pacienti exista dovezi de agravare a bolii hepatice, trebuie luata in considerare intreruperea temporara sau definitiva a tratamentului.

Copii si adolescenti: intr-un studiu efectuat la copii si adolescenti, s-au raportat rate mai mici de supresie virusologica si cazuri mai frecvente de rezistenta virala la copiii si adolescentii tratati cu Epivir sub forma de solutie orala, comparativ cu cei carora li s-au administratcomprimate. Ori de cate ori este posibil, este de preferat ca la copii si adolescenti sa se utilizeze Epivir sub forma de comprimate.

Osteonecroza: cu toate ca etiologia este considerata a fi multifactoriala (incluzand utilizarea de corticosteroizi, consumul de alcool, imunosupresia severa, indicele de masa corporala crescut), s-au
raportat cazuri de osteonecroza mai ales la pacientii cu boala HIV avansata si/sau expunere indelungata la terapie combinata antiretrovirala (TARC). Pacientii trebuie indrumati sa ceara sfatul medicului in cazul in care prezinta artralgii, redoare articulara sau dificultate la miscare.

Interactiuni medicamentoase

Epivir nu se va administra concomitent cu orice alt medicament care contine lamivudina sau emtricitabina.
Administrarea concomitenta de lamivudina cu cladribinanu este recomandata.

Studii privind interactiunile au fost efectuate numai la adulti.
Probabilitatea interactiunilor metabolice este mica datorita metabolizarii limitate si a legarii scazute de
proteinele plasmatice si datorita eliminarii aproape complete a medicamentului pe cale renala.
Administrarea de trimetoprim/sulfametoxazol 160mg/800 mg a crescut expunerea la lamivudina cu
aproximativ 40%, din cauza trimetoprimului; sulfametoxazolul nu a prezentat interactiuni.

Cu toate acestea, daca pacientul nu prezinta insuficienta renala, nu este necesara ajustarea dozei de lamivudina. Lamivudina nu a avut nici un efect asupra farmacocineticii trimetoprimului sau a
sulfametoxazolului. Cand este necesara administrarea concomitenta, pacientii trebuie monitorizati
clinic. Administrarea concomitenta de lamivudina si de cotrimoxazol in doze mari pentru tratamentul pneumoniei cu Pneumocystis carinii (PPC) si al toxoplasmozei trebuie evitata.

Trebuie luata in considerare posibilitatea interactiunilor cu alte medicamente administrate
concomitent, mai ales daca principala lor cale de eliminare este reprezentata de secretia renala activa
prin intermediul sistemului de transport cationic organic, ca de exemplu trimetoprimul. Alte
medicamente (de exemplu ranitidina, cimetidina) sunt eliminate doar partial prin acest mecanism si s-a demonstrat ca nu interactioneaza cu lamivudina. Analogii nucleozidici (de exemplu didanozina)
asemanatori zidovudinei, nu se elimina prin acest mecanism si este putin probabil sa interactioneze cu
lamivudina.

In cazul administrarii concomitente de zidovudina si lamivudina a fost observata o crestere modesta
(28 %) a Cmax a zidovudinei, dar expunerea sistemica (ASC) nu a fost modificata semnificativ.
Zidovudina nu a avut nici un efect asupra farmacocineticii lamivudinei.

Din cauza asemanarilor, Epivir nu trebuie administrat concomitent cu alti analogi ai citidinei, cum este
emtricitabina. Mai mult decat atat, Epivir nu trebuie administrat concomitent cu alte medicamente care
contin lamivudina.

In vitro, lamivudina inhiba fosforilarea intracelulara a cladribinei ducand la un potential risc de
pierdere a eficacitatii cladribinei in caz de asociere, in mediul clinic. Unele descoperiri clinice sustin,
de asemenea, o posibila interactiune intre lamivudina si cladribina. De aceea, utilizarea concomitenta a
lamivudinei cu cladribina nu este recomandata.

Deoarece metabolizarea lamivudinei nu implica CYP3A, interactiunile cu medicamentele metabolizate
prin intermediul acestui sistem enzimatic (de exemplu IP) sunt putin probabile.

Sarcina si alaptarea

Sarcina
Ca o regula generala, cand se decide sa se utilizeze medicamente antiretrovirale pentru tratamentul
infectiei cu HIV la gravide si, respectiv, pentru reducerea riscului detransmitere verticala a virusului HIV la nou-nascut, trebuie sa se tina cont de datele obtinute din studiile la animale si de experienta clinica la gravide.

Studiile cu lamivudina efectuate la animale au demonstrat ca aceasta determina o crestere a
mortii embrionare precoce la iepuri, dar nusi la sobolani. La om, s-a demonstrat ca apare transferul placentar al lamivudinei.

Mai mult de 1000 de expuneri din primul trimestru si mai mult de 1000 de expuneri din al doilea si al
treilea trimestru de sarcina nu au indicat efecte malformative si efecte toxice feto/neonatale. Epivir
poate fi utilizat in timpul sarcinii, daca este necesar din punct de vedere clinic. Avand in vedere datele
obtinute, riscul de aparitie al malformatiilor la om este putin probabil.

Pentru pacientele infectate concomitent cu virusul hepatitic carora li se administreaza lamivudina si
care raman gravide, trebuie luata in considerare posibilitatea recurentei hepatitei la intreruperea
tratamentului cu lamivudina.

Disfunctia mitocondriala:
Analogii nucleozidici si nucleotidici au determinat in vitro si in vivo un grad variabil de leziuni mitocondriale. S-a raportat aparitia de disfunctii mitocondriale la sugarii expusi in utero si/sau postnatal la analogi nucleozidici.

Alaptarea
Se recomanda ca femeile cu infectie HIV sa nu isi alapteze copiii in niciun caz, pentru a evita
transmiterea virusului HIV. in locurile in care hranirea cu lapte praf nu este posibila si se ia in
considerare alaptarea in timpul terapiei antiretrovirale, trebuie urmate ghidurile oficiale locale cu
privire la alaptare si tratament.

Dupa administrarea pe cale orala, lamivudina a fost eliminata in laptele matern in concentratii similare
celor plasmatice. Pe baza rezultatelor observate la mai mult de 200 de perechi mama/copil tratate
pentru HIV, concentratiile serice de lamivudina la sugarii alaptati de mame tratate pentru HIV sunt
foarte mici ( copiii alaptati ajung la varsta de 24 de saptamani. Nu exista date disponibile privind siguranta
administrarii de lamivudina la copiii mai mici de 3 luni. Este recomandat ca femeile cu infectie HIV sa
nu isi alapteze copiii deloc, pentru a evita transmiterea HIV.

Fertilitatea
Studiile la animale au evidentiat ca lamivudina nu afecteaza fertilitatea.

Conducerea vehiculelor si folosirea utilajelor

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Reactii adverse posibile

Urmatoarele reactii adverse au fost raportate in timpul tratamentului cu Epivir pentru infectia HIV.
Reactiile adverse considerate a avea cel putin o posibila relatie de cauzalitate cu lamivudina sunt
enumerate mai jos in functie de clasificarea pe sisteme, organe si frecventa absoluta. Frecventa
evenimentelor adverse este definita astfel: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 si putin frecvente (≥1/1000 si