Detrusitol 1 mg si 2 mg, comprimate filmate

Informatii prospect Detrusitol 1 mg si 2 mg, comprimate filmate

Compozitie
Tolterodina L-tartrat (1) 1 mg si 2 mg, echivalentul a 0,68 mg si respectiv 1,37 mg tolterodina (rINN).

Indicatii
tratamentul vezicii urinare hiperactive cu simptome de polakiurie si mictiuni imperioase insotite de incontinenta.

Contraindicatii
Tolterodina este contraindicata la pacientii cu: retentie urinara; forme necontrolate de glaucom cu unghi inchis; miastenia gravis; antecedente de hipersensibilitate la tolterodina sau excipienti; forme grave de colita ulcerativa; megacolon toxic.

Precautii
Tolterodina se administreaza cu atentie la pacientii cu: obstructie postvezicala importanta cu risc de retentie urinara; obstructii gastrointestinale, ca de exemplu stenoza pilorica; afectiuni renale; afectiuni hepatice. Doza recomandata este de 1 mg de 2 ori pe zi; neuropatii vegetative; hernie hiatala. Inainte de instituirea tratamentului cu tolterodina vor fi avute in vedere polakiuria si mictiunile imperioase de cauze organice. La pacientii aflati sub tratament concomitent cu inhibitori puternici de CYP3A4, ca de exemplu antibiotice macrolide (eritromicina si claritromicina), sau antimicotice (ketoconazol, itraconazol si miconazol), tratamentul cu tolterodina se va face cu precautie pana la obtinerea de informatii suplimentare.

Interactiuni medicamentoase si alte forme de interactiuni
Tratamentul asociat cu alte medicamente ce poseda proprietati antimuscarinice poate provoca efecte terapeutice mai pronuntate si efecte adverse. Invers, efectul terapeutic al tolterodinei poate fi redus prin administrarea concomitenta de agonisti ai receptorilor muscarinici. Tolterodina poate diminua efectul prokineticelor ca metoclo-pramida si cisaprida. Sunt posibile interactiuni de ordin farmacocinetic cu alte medicamente metabolizate, sau care inhiba enzimele citocrom P450 2D6 (CYP2D6) sau CYP3A4. Cu toate acestea, tratamentul asociat cu fluoxetina (un inhibitor puternic de CYP2D6 care are ca metabolit norfluoxetina, un inhibitor de CYP3A4) nu provoaca decat o crestere minora in expunerea combinata a formei nelegate de tolterodina si metabolitului echipotent 5-hidroximetil. Aceasta nu produce o interactiune cu semnificatie clinica. Studiile clinice au demonstrat absenta interactiunilor cu warfarina si contraceptivele orale compuse (etinil estradiol/levonorgestel). Un studiu clinic cu medicamente metabolice experimentale nu a demonstrat inhibarea activitatii CYP2D6, 2C19, 3A4 si 1A2 de catre tolterodina.

Sarcina si alaptare
In studiile clinice efectuate pana in prezent nu au fost incluse femei gravide. Studiile cu femele gestante de soareci au aratat ca dozele mari provoaca scaderea greutatii fatului, moartea embrionului si cresterea incidentei malformatiilor fetale. Pana la obtinerea de date suplimentare, femeile aflate in perioada de sarcina nu vor fi tratate cu tolterodina. Tratamentul femeilor aflate la varsta fertila va fi avut in vedere numai in conditiile utilizarii unor metode contraceptive adecvate. Va fi evitata administrarea de tolterodina in timpul perioadei de alaptare, la ora actuala nefiind disponibile informatii privind trecerea medicamentului in laptele uman.

Efecte asupra capacitatii de a conduce autovehicule si de a lucra cu utilaje
Deoarece acest medicament poate provoca tulburari de acomodare si poate influenta viteza de reactie, capacitatea de a conduce autovehicule si de a lucra cu utilaje poate fi influentata in mod negativ.

Supradozare
Doza maxima de tolterodina L-tartrat administrata in doza unica voluntarilor sanatosi a fost de 12,8 mg. Efectele adverse cele mai grave au fost tulburarile de acomodare si mictiunile dificile. In cazul intoxicatiei acute cu tolterodina, se efectueaza spalaturi gastrice si se administreaza carbune activ.
Simptomele se trateaza dupa cum urmeaza
Efecte anticolinergice grave (de ex. halucinatii, excitatie puternica): se administreaza fizostigmina.
Convulsii sau excitare pronuntata: se administreaza benzodiazepine.
Insuficienta respiratorie- se trateaza prin ventilatie asistata.
Tahicardie- se administreaza beta-blocante.
Retentie urinara- se trateaza prin sondare vezicala.
Midriaza- se administreaza picaturi oftalmice cu pilocarpina si/sau se amplaseaza pacientul intr-o camera intunecata.

Reactii adverse
Tolterodina poate produce efecte antimuscarinice usoare sau moderate, ca de exemplu uscaciunea gurii, dispepsie sau scaderea lacrimatiei.
Frecvente(>1/100): Sistemul nervos vegetativ: uscaciunea gurii.
Digestive- dispepsie, constipatie, dureri abdominale, flatulenta, varsaturi.
Generale- cefalee.
Vizuale- xeroftalmie.
Cutanate- piele uscata.
Psihiatrice- somnolenta, nervozitate.
SNC- parestezii
Mai putin frecvente(<1/100)- Sistemul nervos vegetativ: tulburari de acomodare.
                                      - Generale: durere toracica
                                      - Rare(1/1 000): Generale: reactii alergice.
                                      - Urinare: retentie urinara.
                                      - SNC: confuzie

Proprietati farmacodinamice
Tolterodina este un antagonist specific competitiv al receptorilor muscarinici ce actioneaza selectiv, avand in vivo o afinitate crescuta pentru receptorii de la nivelul vezicii urinare fata de cei de la nivelul glandelor salivare. Unul dintre metabolitii tolterodinei (derivatul 5-hidroximetil), are un profil farmacologic asemanator celui al compusului de origine. La indivizii cu metabolism intens, acest metabolit contribuie in mod semnificativ la efectele terapeutice.

Proprietati farmacocinetice
Dupa administrare, tolterodina este absorbita rapid. Atat tolterodina cat si metabolitul sau 5-hidroximetil ating concentratiile plasmatice maxime la 1-3 ore de la administrare. Valorile medii ale concentratiilor maxime de tolterodina si metabolit cresc direct proportional cu doza, pentru doze cuprinse intre 1 si 4 mg. Tolterodina este metabolizata in principal de catre enzima polimorfa CYP2D6, rezultand metabolitul 5-hidroximetil care este activ din punct de vedere farmacologic. La indivizii cu metabolism intens, clearance-ul plasmatic al tolterodinei este de aproximativ 30 l/ora, iar timpul de injumatatire de 2 pana la 3 ore. Timpul de injumatatire al metabolitului 5-hidroximetil este de 3-4 ore. La indivizii cu metabolism redus (cu deficit de CYP2D6), tolterodina este dezalchilata de catre izoenzimele CYP3A, rezultand tolterodina dezalchilata. Acest metabolit nu contribuie la efectul clinic. La indivizii cu metabolism redus, clearance-ul diminuat si timpul de injumatatire prelungit (aproximativ 10 ore) al compusului de origine are ca rezultat concentratii crescute de tolterodina (de aproximativ 7 ori) si concentratii nedetectabile de metabolit 5-hidroximetil. Ca urmare, la indivizii cu metabolism scazut, expunerea (ASC) tolterodinei libere (nelegate) este similara celei combinate, de tolterodina libera si metabolit 5-hidroximetil, inregistrata la pacientii cu activitate CYP2D6 care au primit aceeasi posologie. Siguranta, toleranta si raspunsul clinic sunt similare, indiferent de fenotip. Concentratii constante de medicament sunt atinse in decurs de 2 zile. Bio-disponibilitatea absoluta a tolterodinei este de 65% la indivizii cu metabolism scazut (fara CYP2D6) si de 17% la cei cu metabolism intens (majoritatea pacientilor). La cei cu metabolism exacerbat, alimentele nu influenteaza expunerea tolterodinei libere si a metabolitului sau 5-hidroximetil, desi nivelele de tolterodina cresc in conditiile administrarii cu mesele. Modificari semnificative pe plan clinic nu sunt de asteptat nici la indivizii cu metabolism scazut. Tolterodina si metabolitul sau 5-hidroximetil se leaga in principal de orozomucoid. Proportiile de compusi care circula sub forma libera sunt de 3,7% si respectiv 36%. Volumul de distributie al tolterodinei este de 113 l. Excretia de substanta radioactiva, inregistrata dupa administrarea de [14C]-tolterodina, are loc in proportie de apro-ximativ 77% prin urina si 17% prin materii fecale. Mai putin de 1% din doza se elimina sub forma nemodificata, iar aproximativ 4% sub forma de metabolit 5-hidroximetil. Metabolitul carboxilat si corespondentul sau dezalchilat sunt responsabili de aproximativ 51% si respectiv 21% din cantitatea regasita in urina. La subiectii cu ciroza hepatica, expunerea de tolterodina nelegata si metabolit 5-hidroximetil este de doua ori mai mare.
Studii preclinice de siguranta: In cadrul studiilor farmacologice de toxicitate, genotoxicitate, carcinogenicitate si siguranta, nu au putut fi constatate efecte semnificative clinic, cu exceptia celor legate de efectele farmacologice ale medicamentului. La femelele de soareci tratate cu doze crescute s-a inregistrat scaderea greutatii fetale, moartea embrionilor si cresterea incidentei malformatiilor fetale. O expunere sistemica (masurata prin Cmax sau ASC de tolterodina nelegata si principalul sau metabolit activ) de 9-50 de ori mai mare decat cea inregistrata la oameni dupa administrarea dozei maxime recomandate, nu a produs nici un efect. La caini s-a observat o usoara prelungire a intervalului QT (de 10% pana la 20%) la o doza toxica (4,5 mg/kg/zi) de tolterodina. Aceasta doza produce concentratii plasmatice foarte crescute de tolterodina si de metabolit principal activ al acesteia. In studiile clinice efectuate cu tolterodina nu a fost inregistrata prelungirea intervalului QT.
Lista excipientilor: Miez microcristale de celuloza, hidrogen fosfat de calciu dihidrat, amidon glicolat de sodiu (tip B), stearat de magneziu, silice coloidala anhidra. Invelis (film): granule de acoperire care contin metilhidroxipropilceluloza (hipromeloza), microcristale de celuloza, acid stearic, dioxid de titan.

Mod de administrare
Doza recomandata este de 2 mg de 2 ori pe zi, cu exceptia pacientilor cu disfunctii hepatice, la care doza recomandata este de 1 mg de 2 ori pe zi. In cazul in care se instaleaza efecte secundare suparatoare, doza poate fi micsorata de la 2 mg la 1 mg de 2 ori pe zi. La copii, siguranta si eficacitatea medicamentului nu au fost stabilite. Prin urmare, pana la obtinerea de informatii mai complete, Detrusitolul nu este recomandat la copii.