Infectiile cu virusul herpes simplex (HSV) sunt foarte frecvente in intreaga lume. HSV-1 este cauza principala a infectiilor cu herpes care se manifesta sub forma de leziuni herpetice si vezicule la nivelul gurii si buzelor. Acestea se transmit prin sarut sau utilizarea acelorasi obiecte pentru baut si mancat.
HSV-1 poate provoca, in anumite cazuri si herpesul genital, dar HSV-2 este principala cauza a herpesului genital si poate fi transmis prin contact sexual. O persoana ar putea fi infectata cu HSV-1 sau HSV-2, fara sa prezinte vreun simptom.
Adesea, manifestarile sunt declansate de expunerea la soare, febra, stres emotional, menstruatie, sistem imunitar slabit sau diverse afectiuni. Nu exista nici un leac pentru herpes si manifestarile acestuia pot sa apara si sa dispara. Intre perioadele de eruptie, virusul de afla in stare latenta, in celulele nervoase.
Expunerea la HSV-1 este destul de comuna si nu exista nici un stigmat in a avea vezicule herpetice, totusi, prezenta HSV-2 sau a herpesului genital provoaca jena. Chiar daca nu s-a descoperit nici un leac pentru herpesul genital, persoana infectata poate lua masuri de preventie si poate avea o viata sexuala normala.
Desi majoritatea infectiilor cu herpes nu cauzeaza complicatii grave, infectiile la sugari, la persoanele cu sistemul imunitar slabit si infectiile herpetice care afecteaza ochii, pot pune in pericol viata unei persoane.
Printre manifestarile HSV-1 se enumera:
- prezenta veziculelor dureroase umplute cu lichid in jurul buzelor sau la marginea gurii
- furnicaturi sau arsuri in jurul gurii sau nasului
- febra
- durere in gat
- inflamarea ganglionilor limfatici din gat
Simptomele specifice HSV-2 sunt:
- senzatia de furnicaturi la nivelul organelor genitale, feselor si coapselor
- aparitia unor vezicule mici de culoare rosie sau a unor rani deschise pe organele genitale sau pe partea interioara a coapselor - la femei acestea apar de multe ori in interiorul vaginului
- veziculele pot fi sau nu dureroase
- la femei pot sa apara si scurgeri vaginale
- febra, dureri musculare
- durere de cap
- urinare dureroasa
- umflarea ganglionilor limfatici din zona inghinala.
HSV-1 se transmite prin saliva. Sarutul, folosirea acelorasi ustensile pentru alimentatie, schimbul de obiecte personale, sexul oral facut de o persoana care are HSV-1, sunt modalitati de transmitere ale acestui tip de herpes simplex.
HSV-2 poate fi raspandit prin activitatea sexuala. Pana de curand, oamenii de stiinta considerau ca HSV-1 nu este o infectie care poate fi contactata pe cale sexuala, dar de curand s-a confirmat ca ambele tipuri pot fi transmise prin intermediul contactelor sexuale genitale sau orale.
Cercetatorii estimeaza ca HSV-1 este responsabil in proportie mai mare de 50% de aparitia cazurilor de herpes genital. Pentru ca o persoana sa fie infectata cu HSV-1 sau HSV-2, virusurile trebuie sa ajunga in organism prin fisuri ale pielii sau mucoasei cum ar fi cele prezente in interiorul cavitatii bucale sau a zonei genitale.
Pe langa lichidul din vezicule, fiecare tip de virus se poate raspandi prin intermediul fluidelor corporale cum ar fi saliva, sperma si secretiile de la nivelul tractului genital feminin.
Ambele virusuri herpetice pot provoca infectii genitale distincte din punct de vedere clinic si ambele pot fi contagioase chiar daca persoana infectata nu are simptome vizibile acute sau vezicule. O mama poate transmite infectia copilului in timpul nasterii vaginale mai ales daca sunt prezente leziunile herpetice in jurul vaginului in momentul nasterii.
- Herpes oral - majoritatea oamenilor sunt supusi riscului aparitiei herpesului oral HSV-1. De fapt, studiile sugereaza ca multi dintre adolescenti sunt infectati cu acest virus.
- Herpesul genital - toate persoanele active sexual ar putea contacta herpesul genital. Cu cat numarul partenerilor sexuali creste, cu atat creste si pericolul de infectare. La femei exista un risc mai mare decat la barbati de a fi infectate dupa un act sexual.
- Alti factori - cei care au un sistem imunitar slabit, cum ar fi persoanele cu HIV/SIDA, cei care utilizeaza medicamente imunosupresoare pentru tratarea unei boli autoimune sau ca urmare a transplantului de organe, riscul contactarii herpesului simplex este crescut.
Herpesul poate fi transmis dintr-o zona in alta in cazul aceleiasi persoane (autoinoculare). De exemplu, atingerea unui herpes de la nivelul gurii poate cauza aparitia de leziuni herpetice la nivelul degetului. Autoinocularea apare cel mai frecvent in momentul infectiei primare, atunci cand incarcatura virala este ridicata.
Anticorpii care se formeaza dupa infectia primara au rol in prevenirea autoinocularii in timpul recurentelor. O complicatie grava este herpesul ocular care se caracterizeaza prin leziuni si dureri severe care apar in zona ochiului. Herpesul ocular este cauzat mai ales de autoinoculare si daca nu este tratat, pot sa apara leziuni grave si chiar orbire.
Rareori, herpes simplex poate infecta chiar si creierul, cauzand encefalita. Aceasta infectie necesita spitalizare si tratament cu medicamente antivirale administrate pe cale intravenoasa.
La persoanele cu imunitate scazuta, cum ar fi cele care fac radioterapie, pot sa apara focare severe de herpes. Tratamentul antiviral este utilizat pentru a preveni si a reduce astfel de atacuri.
In multe cazuri, medicul este in masura sa stabileasca diagnosticul in urma examinarii, fara a face teste suplimentare. Daca medicul nu este 100% sigur, ar putea recomanda recoltarea unor probe din vezicule pentru a verifica daca virusul este prezent.
Mai sunt disponibile si analize de sange, recomandate mai ales persoanelor la care medicul suspecteaza herpesul, dar care nu au o infectie activa.
Printre masurile de preventie a transmiterii, in cazul persoanelor care manifesta HSV-1 se numara:
- evitarea sarutarii persoanelor cu leziuni herpetice vizibile
- evitarea folosirii la comun a obiectelor personale
- spalarea cat mai des a mainilor
- daca o persoana are o leziune herpetica va evita atingerea acesteia si apoi a ochilor si a organelor genitale si nici nu trebuie sa faca sex oral cu partenerul
- se vor utiliza masuri de protectie solara
- se va incerca diminuarea stresului
Printre strategiile care pot fi adoptate pentru preintampinarea raspandirii virusului HSV-2 se numara:
- evitarea contactului sexual daca este prezenta o leziune herpetica acuta. Manifestarile herpesului nu sunt intotdeauna evidente si partenerul poate fi contagios fara sa stie. Orice persoana implicata intr-o relatie sexuala cu un partener care are HSV-2 ar trebui sa fie consiliat de un medic cu privire la modul in care poate ramane in siguranta.
- nu se vor atinge leziunile herpetice
- se va utiliza prezervativ din latex
- se va limita numarul de parteneri sexuali
- se va folosi un lubrifiant pe baza de apa pentru a preveni frecarea din timpul actului sexual, care poate irita pielea si poate creste riscul aparitiei simptomelor.
Herpesul nu poate fi vindecat, de aceea, obiectivul principal al tratamentului consta in diminuarea frecventei aparitiei simptomelor. Leziunile herpetice dispar de la sine dupa aproximativ 2 saptamani.
Utilizarea medicamentelor antivirale poate scurta perioada de manifestare a simptomelor si poate reduce disconfortul, in timp ce viteza de recuperare va fi mai mare. In plus, aceste medicamente pot diminua posibilitatile de raspandire ale virusului.
Depasirea stresului emotional si inhibitiilor sociale provocate de prezenta herpesului genital, ar fi un prim pas de tratament. In acest scop pot fi invatate diverse tehnici de relaxare sau se poate apela la ajutorul grupurilor de suport.
Cand apar leziunile herpetice bucale, aplicarea unor comprese reci sau calde poate ajuta la ameliorarea durerii. Persoanele care au herpes genital pot purta lenjerie de bumbac si trebuie sa evite hainele stramte, deoarece acestea pot restrictiona circulatia aerului si pot incetini vindecarea leziunilor. De asemenea, partenerii bolnavilor trebuie anuntati de prezenta infectiei cu herpes simplex.
Medicamentele antivirale pot ajuta ala scurtarea perioadei de manifestare a herpesului si pot suprima focarele recurente cu pana la 80%. In cazul herpesului genital exista doua tipuri de terapie: episodica si de supresie.
In primul caz, medicamentele vor fi administrate la primul semn al aparitiei simptomelor si astfel va fi redusa, durata de manifestare. In cazul terapiei de supresie medicamentele vor fi administrate zilnic pentru a preveni aparitia manifestarilor.
Principalele medicamente antivirale utilizate pentru tratamentul herpesului simplex sunt acyclovir si famciclovir, dar exista si medicamente topice pentru herpesul oral, care pot fi utilizate la recomandarea medicului.
Prin folosirea plantelor cu rol curativ, va creste rezistenta organismului si unele boli vor fi tratate. Cu toate acestea, plantele medicinale pot declansa reactii adverse si pot interactiona cu alte plante medicinale, suplimente sau medicamente. Din aceste motive, tratamentele naturiste se vor lua doar la recomandarea medicului:
- Roinita - Mai multe studii sugereaza ca unguentele topice care contin balsam de roinita pot ajuta la vindecarea leziunilor herpetice. Roseata si umflaturile provocate de herpes simplex se vor ameliora dupa doua zile.
- Aloe vera - Dovezi preliminare sugereaza ca gelul de aloe folosit topic, poate ameliora simptomele herpesului genital la barbati.
- Crema cu rubarba - Studii elvetiene au confirmat ca o crema ce continea salvie si rubarba a fost la fel de eficienta ca si zoviraxul in vindecarea leziunilor herpetice.
- Ginsengul siberian - Desi nu exista un acord intre studii, se presupune ca ginsengul siberian reduce frecventa, severitatea si durata focarelor. Planta nu trebuie utilizata de persoanele cu hipertenisune arteriala, apnee obstructiva de somn, narcolepsie, de femei insarcinate sau de cele care alapteaza.
- Uleiul de menta - In cadrul unor studii, s-a demonstrat ca uleiul de menta poate opri reproducerea virusurilor, inclusiv cel herpetic. Cu toate acestea, nu se cunoaste inca daca acesta ar avea efect si asupra virusului herpetic uman.
Remediile homeopatice vor fi recomandate fiecarei persoane care sufera de herpes simplex in functie de starea sa generala de sanatate, dar si conform principiilor medicinei homeopate. Inainte de a prescrie un remediu homeopat, specialistul va analiza tipul constitutional al bolnavului (fizic, emotional si psihologic) si va evalua acesti factori pana cand va gasi solutia potrivita pentru fiecare individ.
Pentru leziunile herpetice de la nivelul cavitatii bucale sunt recomandate:
- natrium muriaticum - pentru eruptiile care apar la colturile gurii in perioadele de stres emotional si tind sa se agraveze in timpul zilei
- rhus toxicodendron - pentru eruptiile compuse din mai multe vezicule mici care provoaca mancarimi intense pe timp de noapte
- mercurius - pentru copiii care saliveaza si au febra
- sepia - pentru focare care nu se amelioreaza prin alte cai de atac homeopatice. Acest remediu este potrivit mai ales pentru persoanele care tind sa manifeste o lipsa de energie si nu tolereaza vremea rece.
Pentru leziunile genitale medicul ar putea indica urmatoarele remedii:
- graphites - pentru leziunile de dimensiuni mari, pruriginoase la persoanele care sunt supraponderale
- natrium nuriaticm - pentru eruptiile care apar in perioadele de stres emotional si pentru simptomele care tind sa se agraveze in timpul zilei
- petroliere - pentru leziunile care s-au extins catre anus si coapse, pentru simptome care tind sa se inrautateasca in timpul iernii dar care se amelioreaza pe parcursul verii
- sepia - pentru focare care nu se amelioreaza prin alte cai de atac homeopatice. Acest remediu este potrivit mai ales pentru persoanele care tind sa manifeste o lipsa de energie si nu tolereaza vremea rece.
- Sarcina - femeile insarcinate infectate cu HSV-1 sau HSV-2 au un risc mai mare de avort spontan, nastere prematura, intarzierea cresterii fetale si pot transmite infectia cu herpes copilului, in timpul nasterii vaginale.
Infectia cu herpes la nou-nascut poate pune in pericol viata acestuia sau poate cauza dizabilitati. Pentru a se evita infectarea copilului este recomandata nasterea prin cezariana.
- Categorii cu risc crescut: