O persoana care nu isi expune corpul la soare, sufera de alergii la produse lactate sau urmeaza un regim vegetarian strict, prezinta riscuri crescute de a dezvolta deficit de vitamina D.
Vitamina D, numita si vitamina soarelui, este produsa de organism ca raspuns la lumina soarelui. Aceasta poate fi dobandita in mod natural si prin consumul de peste, uleiuri din ficat de peste, galbenus de ou, lactate fortificate si unele tipuri de cereale.
Vitamina D este esentiala pentru ca oasele sa devina rezistente intrucat aceasta ajuta organismul sa asimileze calciul din dieta. In mod traditional, vitamina D a fost asociata cu rahitismul, boala in care tesutul osos este mineralizat insuficient, fapt ce are ca rezultat oasele moi si deformarile osoase.
Necesarul de vitamina D in unitati internationale:
- nou nascuti- 12 luni: 400 UI
- copii 1-13 ani : 600 UI
- adolescenti 14-18 ani : 600 UI
- adulti 19-70 ani: 600 UI
- adulti peste 71 ani : 800 UI
- femeile gravide sau care alapteaza : 600 UI.
Durerea osoasa si slabiciunea musculara pot semnala lipsa de vitamina D. Cu toate acestea, in cazul multor persoane, simptomele sunt subtile. Nivelurile scazute din sange de vitamina D au fost asociate cu:
- risc crescut de deces ca urmare a bolilor cardiovasculare
- tulburari congnitive la persoanele in varsta
- astm bronsic sever la copii.
- cancer.
Cercetarile sugereaza ca vitamina D ar putea avea un rol important in prevenirea si tratarea a diverse conditii, inclusiv diabetul de tip 1 si diabetul de tip 2, hipertensiunea arteriala, intoleranta la glucoza si scleroza multipla.
Deficienta de vitamina D poate sa apara din urmatoarele motive:
- Consumul insuficient de vitamina D de-a lungul timpului. In general, ca urmare a unei diete vegetariene stricte, intrucat majoritatea surselor naturale de vitamina D sunt de origine animala, inclusiv pestele si uleiurile din peste, galbenusul de ou, branza si ficatul de vita.
- Expunerea limitata la soare. Organismul sintetizeaza vitamina D atunci cand pielea este expusa la lumina soarelui, iar perosanele care traiesc in tarile nordice, poarta haine largi sau au capul acoperit din motive religioase, nu isi expun suficient pielea la soare.
- Tenul inchis la culoare. Pigment al pielii, melanina reduce capacitatea acesteia de a produce vitamina D ca raspuns la lumina soarelui. Conform studiilor, adultii care au pielea mai inchisa la culoare sufera de deficit de vitamina D.
- Rinichii nu mai pot converti vitamina D in forma sa activa. Pe masura ce oamenii inainteaza in varsta rinichii lor sunt din ce in ce mai putin capabili de a coverti vitamina D in forma sa activa sporind astfel riscul de deficit de vitamina D.
- Tractul digestiv nu poate absorbi in mod adecvat vitamina D. Unele probleme medicale, inclusiv boala Crohn, fibroza chistica si boala celiaca pot afecta capacitatea intestinului de a absorbi vitamina D din alimentele pe care o persoana le consuma.
- Obezitatea. Vitamina D este extrasa din sange de celulele adipoase, care influenteaza eliberarea acesteia in circuitul sangvin. Oamenii cu indice de masa corporala de 30 sau mai mare, deseori au niveluri scazute de vitamina D in sange.
Modul cel mai exact prin care poate fi determinat cat de multa vitamina D se afla in organismul unei persoane este analiza 25-hidroxi vitamina D. In rinichi, 25-hidroxi vitamina D se transforma intr-o forma activa a vitaminei.
Forma activa a vitaminei poate fi masurata in sange. De asemenea, aceasta forma a vitaminei D ajuta la controlul nivelului de calciu si fosfat din organism. Limitele normale se incadreaza intre 30.0-74.0 ngml. Un nivel mai mic indica un deficit de vitamina D si trebuie intervenit medical.
Tratamentul pentru deficitul de vitamina D implica marirea cantitatii de vitamina D prin dieta, suplimente sau petrecerea unei perioade mai mari la soare. Persoanele care au o concentratie mai mica de 20 ngml de vitamina D necesita tratament.
Doza zilnica recomandata de vitamina D este de 600 UI pentru persoanele cu varsta cuprinsa intre 10-70 de ani si de 800 UI pentru adultii in varsta de peste 70 ani pentru optimizarea sanatatii oaselor.
Protectia solara inhiba productia de vitamina D, de aceea se va discuta cu medicul despre optiunile privind administrarea de vitamina D sub forma de suplimente, mai ales daca sunt prezenti si alti factori de risc care predispun la deficitul de vitamina D.
Alimentele care sunt o sursa de vitamina D sunt: pestele (somon, ton, macrou), ficatul de vaca, branza, ciupercile, galbenul de ou, alimentele fortificate (cereale, grasime tartinabila)
Pe masura ce oamenii imbatranesc, organismul isi pierde capacitatea de a asimila vitamina D, un proces care contribuie la absobtia calciului. Acest lucru devine un factor major de risc al aparitiei osteoporozei mai ales in perioada post-menopauza.
Inca nu se poate spune exact cat de mult influenteaza hormonii sexuali conversia vitaminei D, dar se pare ca femeile intampina dificultati in stimularea mecanismului care contribuie la consolidarea tesuturilor osoase cand nivelurile de estrogen sunt scazute.
Conform studiilor, o dieta bogata in calciu si un nivel ridicat de vitamina D contribuie la controlul simptomelor specifice post-menopauzei anxietate, iritabilitate, stres. Fenomenul nu poate fi explicat clar, dar are legatura cu faptul ca sistemele organismului uman sunt interconectate.
Vitamina D fiind implicata in absorbtia de calciu este un factor implicat in modul in care organismul regleaza greutatea. Mai mult, persoanele care au o capacitate redusa de a asimila vitamina D au o greutate mai mare. Mai multe cercetari au demonstrat corelatia dintre nivelurile sanguine ridicate de vitamina D si masa corporala scazuta.
Deficitul de vitamina D poate contribui la aparitia unor afectiuni asociate cu sindromul metabolic, ca urmare a cresterii rezistentei organismului la insulina. Unele studii au confirmat ca vitamina D are un efect mai puternic decat doua dintre medicamentele eliberate pe baza de prescriptie medicala frecvent utilizate pentru tratarea diabetului de tip 2.
Orice persoana care sufera de probleme in care este implicata rezistenta la insulina sau cresterea in greutate ar trebui sa isi verifice nivelul de vitamina D.
Prea multa vitamina D?
Obtinerea de prea multa vitamina D ( cunoscuta sub numele de toxicitate cu vitamina D) poate fi daunatoare. Semnele de intoxicatie pot fi: greata, varsaturi, apetit scazut, constipatie, fatigabilitate si pierdere in greutate. Excesul de vitamina D poate afecta rinichii, si de asemenea creste nivelul de calciu in sange care poate provoca confuzie, dezorientare si probleme cu ritmul cardiac.
Cele mai multe cazuri de toxicitate cu vitamina D apar atunci cand cineva abuzeaza de suplimentele de vitamina D. Expunerea excesiva la soare nu provoaca otravire cu vitamina D, deoarece organismul limiteaza cantitatea de vitamina pe care o produce.