Osteoporoza este o afectiune caracterizata printr-o scadere a densitatii si diminuarea rezistentei osoase, rezultatul fiind oasele fragile. Ca urmare a osteoporozei, osul devine compresibil, ca un burete. Aceasta conditie slabeste scheletul si determina aparitia fracturilor frecvente.
Osteopenia este o afectiune a oaselor, care au o densitate mai scazuta decat cea normala, dar nu la nivelul cele specifice osteoporozei. Oasele normale sunt compuse din colagen, proteine si calciu. Toate acestea ofera rezistenta oaselor.
Fractura poate fi consecinta ruperii oaselor (fractura de sold) sau sau a colapsului (fractura de compresie a vertebrelor coloanei vertebrale). Oasele afectate de osteoporoza se pot fractura la leziuni minore care, in mod normal, nu ar cauza fractura. Persoanele diagnosticate cu osteoporoza experimenteaza deseori fracturi la nivelul soldurilor, coastelor si incheieturilor mainilor.
Persoanele care sufera de osteoporoza probabil nu vor prezenta niciun simptom in fazele de debut ale bolii. Boala va fi dificil de diagnosticat pana cand apar fracturile osoase, mai ales daca fracturile nu sunt insotite de manifestari ale conditiei. Multi bolnavi nu sunt constienti de prezenta osteoporozei pana cand nu sufera o fractura dureroasa.
Fracturile coloanei vertebrale pot provoca dureri accentuate care iradiaza din zona spatelui catre alte zone ale corpului. De-a lungul anilor, fracturile repetate ale vertebrelor pot determina dureri cronice, dar si scaderea in inaltime sau curbarea coloanei vertebrale. Colapsul ofera bolnavului un aspect cocosat in partea superioara a spatelui.
Osteoporoza are o serie de factori de risc binecunoscuti precum dieta cu un nivel scazut de calciu, inactivitate, mostenire genetica, dar exista si alte cauze care ar putea declansa aceasta boala.
- Tulburari de alimentatie. Anorexia si bulimia pot provoca o serie de probleme grave de sanatate, inclusiv osteoporoza. Acest lucru este o consecinta a malnutritiei, a pierderii excesive in greutate, deficientelor de calciu si scaderii severe a valorilor estrogenilor, alaturi de cresterea productiei de cortizol (hormon de stres) eliberat de glandele suprarenale asociate cu pierderea de masa osoasa.
Pentru prevenirea deteriorarii continue a oaselor, persoanele cu tulburari de alimentatie trebuie sa solicite cat mai repede ajutor profesionist.
- Fumatul. Fumatul poate sa interfereze cu absorbtia calciului si poate reprezenta un factor de risc crescut pentru aparitia osteoporozei. Sanatatea oaselor va reveni treptat dupa ce acest obicei nociv va fi abandonat.
- Excesul de alcool. Consumul unui pahar de alcool pe zi nu va afecta oasele, dar o cantitate mai mare poate creste riscul aparitiei osteoporozei. Unele studii sugereaza ca efectul alcoolului asupra hormonilor dauneaza sanatatii oaselor.
Cantitatile mari de alcool pot epuiza rezervele de hormoni si vor creste nivelul de cortizol, contribuind la o pierdere serioasa a densitatii osoase. In plus, consumul excesiv de alcool predispune la accidentari frecvente si posibilitatea aparitiei fracturilor.
- Imobilitate. Oasele unei persoane care este imobilizata la pat, din diverse motive, o perioada mai lunga de timp, indiferent de cauza, vor avea de suferit din cauza lipsei de activitate fizica.
Este necesar sa se discute cu medicul pentru ca acesta sa recomande exercitii fizice si dieta adecvata, dar si un program zilnic ce va avea rolul de a mentine rezistenta organismului.
- Diabetul. Persoanele care sufera de diabet zaharat trebuie sa acorde ingrijire suplimentara oaselor, intrucat structura lor osoasa este mai poroasa si predispusa la rupere. Se va colabora cu medicul pentru teste de screening si tratament pentru osteoporoza.
- Gastrectomie si interventie chirurgicala pentru micsorarea stomacului. Dupa o interventie chirurgicale cum ar fi cea pentru pierderea in greutate sau de eliminare a unei parti din stomac exista un risc crescut de pierdere a masei osoase. In aceste moduri ar putea fi afectata capacitatea tractului digestiv de a absorbi calciul si vitamina D.
Aceasta este o problema complexa intrucat multe dintre persoanele obeze care suporta aceste tipuri de interventii inregistreaza deja deficiente de vitamina D. Medicii pot prescrie doze mai mari de calciu si vitamina D in aceste situatii.
- Tulburari autoimune. Afectiunile cronice inflamatorii cum ar fi lupusul, artrita reumatoida, fibromialgia predispun la declansarea osteoporozei, chiar daca nu se urmeaza tratament medicamentos pentru acestea.
- Afectiuni renale. Persoanele ai caror rinichi nu functioneaza corect au sanse ridicate sa aiba o masa osoasa scazuta, partial din cauza efectelor conditiilor renale asupra nivelurilor de vitamina D. De asemenea, bolie renale pot duce la dezechilibre hormonale care afecteaza sanatatea oaselor.
- Glucocorticoizii. Aceste medicamente cu steroizi sunt prescrise pentru ameliorarea diverselor afectiuni precum astm, boli pulmonare obstructiv cronice, lupus, artrita reumatoida. Gradul de afectare al oaselor depinde de sanatatea acestora in momentul de debut al tratamentului. Administrarea unor anticonvulsivante are riscuri similare.
- Antidepresivele. Inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei prescrisi pentru tratarea depresiei si uneori pentru ameliorarea durerii, pot creste riscul pierderii de masa osoasa.
- Hipoparatiroidismul. In cazul acestei afectiuni, una sau toate cele patru glande paratiroide s-ar putea sa nu mai produca suficient hormon paratiroidian. Specialistii recomanda tratarea pe cale chirurgicala a glandelor, care va imbunatati inclusiv si sanatatea osoasa.
- Deficitul de estrogen. Orice scadere a estrogenului afecteaza oasele. Intrucat acest fenomen se accentueaza la menopauza, in acea perioada are loc o accelerare a pierderii densitatii osoase. In cazul femeilor care nu sunt la menopauza, deficitul de estrogen poate fi cauzat de insuficienta ovariana, tulburari de alimentatie, unele tipuri de chimioterapie pentru cancer si exercitii fizice excesive.
- Chimioterapia. Medicamentele folosite pentru chimioterapie au rolul de a distruge celulele canceroase, dar pot afecta si alte celule din organism, inclusiv pe cele osoase. Vestea buna este ca acestea se pot reface, odata ce tratamentul a fost oprit. Medicul poate prescrie suplimente de calciu si vitamina D pe parcursul chimioterapiei.