Exista doua tipuri de atrofie musculara:
- Atrofia fiziologica, care apare ca urmare a lipsei de exercitiu fizic. La majoritatea oamenilor, atrofia musculara este determinata de faptul ca muschii nu sunt folositi suficient.
Persoanele care au locuri de munca sedentare, afectiuni medicale care le limiteaza miscarile ori nu au activitate fizica pot pierde tonusul muscular si pot dezvolta atrofie musculara. Acest tip de atrofie poate fi remediat prin exercitii fizice intense si/sau o nutritie adecvata.
- Atrofia neurogena. Oamenii imobilizati la pat pot suferi pierderi importante de masa musculara atunci cand este prezenta o leziune sau este afectat un nerv. Acest tip de atrofie musculara tinde sa se instaleze mai brusc decat atrofia fiziologica. Printre conditiile care afecteaza nervii ce controleaza muschii se enumera:
- scleroza laterala amiotrofica;
- sindormul Guillain-Barre;
- poliomielita,
- sindromul de tunel carpian;
- scleroza multipla;
- leziunea medulara spinala (a maduvei spinarii)
Atrofia neurogena provoaca, de obicei, o scaderea a capacitatii de miscare si a rezistentei la efort.
Unele tipuri de atrofie musculara apar in mod normal o data cu imbatranirea. Alte cauze pot include:
- scleroza laterala amniotrofica
- arsuri
- sindromul Gullain-Barre
- traumatisme
- utilizarea pe termen lung a corticosteroizilor
- imobilizarea indelungata
- neuropatie motorie
- distrofie musculara
- osteoartrita
- poliomielita
- artrita reumatoida
- leziuni ale maduvei spinarii
- infometare
- accident vascular cerebral
- distrofii musculare (aproximativ 30 de maladii genetice)
- maladia Charcot-Marie-Tooth (neuropatie genetica)
Cel mai frecvent tratament pentru atrofia musculara este fizioterapia, sub forma unui program constant de exercitii fizice speciale. Acestea pot include exercitii fizice in apa, pentru a diminua suprasolicitarea musculara, dar si alte tipuri de reabilitare.
Persoanele care nu isi pot misca una sau mai multe articulatii se pot sprijini de atele sau de alte suporturi speciale in timpul exercitiilor terapeutice. Fizioterapeutul va colabora cu medicul pentru a dezvolta un program specific, individual, de exercitii care vor ajuta la intarirea muschilor afectati ai pacientului si la restabilirea functiei normale cat mai mult posibil.
Stimularea electrica poate contribui uneori la tonifierea muschilor prin aplicarea locala a unor stimuli electrici (curent electric slab) care are rol stimulator fara durere musculara. In cazul atrofiei cauzate de unele boli sistemice, medicul ar putea recomanda administrarea intramusculara de steroizi anabolizanti.
In cazurile severe de atrofie in care masa musculara se poate diminua intr-o proportie ingrijoratoare se vor aplica proteze speciale pe zona afectata. Se va consulta medicul atunci cand se observa pierderi musculare inexplicabile sau pe termen lung.
Medicul va efectua un examen fizic si va adresa pacientului intrebari legate de istoricul sau medical si simptomele manifestate, inclusiv:
- cand s-a declansat procesul atrofiei musculare;
- de cand si ce a condus la agravarea atrofiei musculare.
Specialistul va analiza membrele inferioare si superioare si va masura dimensiunea muschilor pentru a incerca sa determine care nervi sunt afectati.
Printre testele care pot fi efectuate pentru a se stabili diagnosticul atrofiei musculare sunt
- scanarea CT
- electromiografia
- scanarea RMN
- biopsia musculara
- analiza transmiterii impusurilor nervoase
- radiografie cu raze X
Tratamentul poate inlcude terapia cu ultrasunete si daca va fi cazul, interventia chirurgicala pentru corectarea unei contracturi musculare.
Bibliografie:
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/22310-muscle-atrophy
https://www.medcare.ae/en/services/paediatric-neurology/spinal-muscular-atrophy.html
https://www.mda.org/disease/spinal-muscular-atrophy
https://www.nhs.uk/conditions/spinal-muscular-atrophy-sma/