Boala pilonidala este o infectie cronica a tegumentelor situate imediat deasupra santului interfesier. Este determinata de un chist infectat (chist pilonidal) la nivelul tegumentului.
Chistul este de obicei localizat imediat lateral sau superior de santul interfesier (in regiunea osului sacru) si poate avea aspectul unei gropite de mici dimensiuni (poarta denumirea si de "sinus"). Firele de par pot protuziona de la acest nivel si de asemenea se pot observa mai multe asemenea chisturi.
Chistul pilonidal poate fi suficient de dureros pentru a face dificil sezutul si deplasarea iar, in anumite cazuri, de la acest nivel se poate exterioriza puroi.
La un anumit moment, anumiti specialisti au considerat ca boala pilonidala ar fi o afectiune congenitala prezenta inca de la nastere. Totusi, marea majoritate a specialistilor considera acum ca aceste chisturi sunt dobandite in timpul vietii. Se considera ca un chist pilonidal apare atunci cand un folicul pilos (sacul de la nivelul caruia se dezvolta firul de par) de la nivelul tegumentului este intins sau iritat. Acest lucru se poate produce in timpul efectuarii exercitiilor ce implica zona fesiera (precum calaria sau ciclismul), in cazul purtarii de haine stranse in jurul feselor, caldura sau in caz de transpiratie excesiva. Apare un blocaj la nivelul folicului pilos, ulterior acesta se infecteaza si se umfla, rupandu-se in tesuturile inconjuratoare si ducand la aparitia unui abces. Efectuarea in continuare a exercitiilor si mersul duc la acapararea firelor de par la nivelul abcesului.
Exista persoane care sunt predispune spre ocluzia foliculilor, acestia suferind si de alte afectiuni, precum hidrosadenita, ancee, celulita infectioasa. Din punct de vedere al agentilor infectiosi responsabili pentru aceasta afectiuni, vorbim despre bacteriile de la nivelul pielii, precum Stafilococul auriu si speciile Bacteroides.
Boala pilonidala apare atat la femei, cat si la barbati, in special in jurul varstei de 20-40 ani, fiind de 2-3 ori mai intalnita in randul celor de sex masculin. Exista si alti factori de risc care predispun catre aparitia acestei afectiuni, cum ar fi persoanele cu par cret, obezitatea, predispozitia familiala, igiena defectuoasa, sezutul prelungit si hainele stramte, care nu permit pielii sa respire, traumatisme locala repetate la acest nivel, coexistenta hidroadenitei supurative.
Boala pilonidala este evidentiata pentru prima oara ca o mica gropita (denumita si sinus) imediat lateral sau superior de santul interfesier. Firele de par pot protruziona de la nivelul acesteia si de asemenea pot fi evidentiate mai multe chisturi. Boala pilonidala este adesea asimptomatica. Totusi, atunci cand zona infectata se inroseste, urmatoarele simptome pot fi resimtite:
- disconfort, inrosirea sau umflarea (edematierea) zonei situata imediat lateral sau superior de santul interfesier. Chistul poate crea o senzatie de disconfort suficient de puternica incat sezutul si deplasarea sa se faca cu dificultate
- exteriorizarea de la nivelul chistului a sangelui si a unui lichid tulbure
-greata,varsaturi
- febra peste 38,1 grade Celsius (100,5 F). Totusi, febra nu este un simptom frecvent.
- daca chistul pilonidal este infectat, puroiul care drenjeaza are un miros urat
- cordoane vizibile, care se simt la palpare, de aprox. 2-5 cm lungime in cazul bolii pilonidale cronice sau recurente
Cu toate ca boala pilonidala se intalneste mai frecvent la barbati, aceasta poate aparea si la femei. Datorita localizarii, chistul pilonidal poate induce o stare de jena si de izolare sociala. Acest lucru nu trebuie sa impiedice solicitarea tratamentului, in conditiile in care acesta este disponibil.
Datorita unor simptome comune, chistul pilonidal poate fi uneori confundat cu boala Crohn, fistula anorectala sau cu un abces localizat langa rect (abces perirectal).
In mod normal, investigatiile paraclinice nu sunt necesare pentru diagnosticul bolii pilonidale. Medicul specialist poate observa aceasta afectiune prin examinarea vizuala a zonei din jurul santului interfesier si examen clinic.
In cazul in care chistul pilonidal nu se vindeca in urma tratamentului, se pot efectua culturi de la nivelul zonei afectate sau se poate biopsia.
Chistul pilonidal poate fi uneori confundat cu boala Chron, fistula anorectala sau cu o acumulare de puroi in vecinatatea rectului (abces perirectal). Daca medicul specialist suspecteaza o alta afectiune, va indica efectuarea unor investigatii suplimentare.
In general, caracteristicile fiziopatologice ale sinusul pilonidal sunt cele de reactie aparuta in urma contactul cu un corp strain.
Boala pilonidala asimptomatica nu necesita tratament. Daca diagnosticul de boala pilonidala a fost pus este importanta mentinerea zonei perichistice curata si uscata. De asemenea, medicul poate recomanda epilarea zonei respective pentru a preveni patrunderea parului in chist si perpetuarea infectiei. Chistul poate involua de la sine, insa in cazul in caare acesta persista sau recidiveaza, trebuie intervenit terapeutic.
Chistul pilonidal simptomatic poate fi tratat intr-unul din cele doua modalitati:
- deschiderea si drenarea chistului
- excizia chistului (chistul este indepartat).
Incizia si drenarea chistului este uneori prima optiune terapeutica, in special daca acesta este infectat. In cazul in care chistul nu se vindeca sau recidiveaza, medicul specialist va efectua excizia acestuia. Incizia si drenajul chistului pot fi de asemenea efectuate pentru limitarea infectiei inaintea efectuarii exciziei pentru a se limita riscul de raspandire a acesteia. Totusi, alegerea tratamentului depinde de severitate infectiei.
Incizia si drenajul
Intr-o interventie de incizie si drenaj, firele de par si puroiul sunt eliminate. Peretii chistului nu sunt indepartati. Rana ce rezulta in urma interventiei este pansata si de obicei se vindeca in 2 pana la 5 saptamani. Aceasta interventie poate fi efectuata in cabinetul medical cu anestezie locala. Rata de recidiva a chistului este cuprinsa intre 1,25% si 19,5%. Medicul poate recomanda administrarea antibioticelor pentru limitarea infectiei, antiinflamatoarelor si antialgicelor. Este foarte important de retinut ca acest tratament are o rata mare de recidiva, reusita fiind influentata de tehnica operatorie si de capacitatea de a curata intreg continutul cavitatii.
Excizia
Interventia de excizie presupune drenarea materialului infectat aflat la nivelul chistului alaturi de indepartarea intregului chist pilonidal. In conditiile in care excizia este o interventie complexa ce necesita incizie si drenaj mai profunde, aceasta este efectuata intr-o sala de chirurgie in ambulator sau in spital sub anestezie generala.
Dupa ce chistul si tesutul infectat sunt eliminate, rana poate fi inchisa prin sutura (metoda inchisa) sau poate fi lasata deschisa, zona chistului fiind umpluta cu tifon chirurgical - mesaj (metoda deschisa). Daca se foloseste tifon, acesta va fi schimbat zilnic pana cand rana se vindeca.
Excizia chistului se vindeca in 1-4 saptamani, pe cand incizia si drenajul necesita 3 pana la 6 saptamani pentru vindecare. Riscul de recurenta a chistului este mai mic in cazul exiciziei decat in cazul inciziei si drenajului.
In cazul in care marginile plagii nu se afronteaza corect in momentul suturii tesutului raman, poate fi nevoie de grefe de piele care sa acopere defectul tegumentar.
Tratamentul la domiciliu al bolii pilonidale se concentreaza pe mentinerea zonei afectate curata si in cazul tratamentului chirurgical se refera la respectarea recomandarilor medicale si la ingrijirea zonei respective.
In cazul unui chist pilonidal fara simptome de infectie sau disconfort se recomanda:
- mentinerea uscata si curata a zonei afectate
- epilarea zonei respective daca acest lucru este solicitat de catre medicul specialist
- evitarea sezutului prelungit pe suprafete dure
- evitarea hainelor stramte, din materiale sintetice
- supravegherea zonei pentru semne de infectie precum: disconfort, inrosire, umflare (edematiere), durere, exteriorizarea unui lichid tulbure ori sanghinolent sau febra peste 38,1 grade Celsius (100,5 F).
In cazul unui chist pilonidal ce asociaza si semne de infectie se recomanda:
- consultarea medicului specialist (chirurg generalist)
- mentinerea uscata si curata a zonei afectate
- epilarea zonei respective daca acest lucru este solicitat de catre medicul specialist
- efectuarea de bai calde de cateva ori pe zi
- administrarea de medicamente antalgice daca acest lucru este necesar.
In cazul efectuarii unui tratament chirurgical (excizie sau incizie si drenaj) pentru chistul pilonidal:
- medicul va oferi instructiuni pacientului in ceea ce priveste ingrijirea zonei respective si de asemenea il va instrui in ceea ce priveste activitatile fizice pe care urmeaza sa le efectueze
- in mod normal se recomanda repausul la domiciliu si limitarea activitatilor fizice pe o perioada de cateva saptamani
- procesul de vindecare poate fi dureros, astfel incat poate deveni necesara administrarea de medicamente antalgice.