Arteriopatia obliteranta a membrelor inferioare, numita si arterita, este o boala a arterelor membrelor inferioare, caracterizata prin dezvoltarea unor „dopuri” in interiorul vaselor, care provoaca micsorarea calibrului si diminuarea circulatiei sangelui.
Ca urmare, tesuturile si muschii hraniti de acestea nu mai sunt oxigenati corespunzator (ischemie), situatie observata mai ales in timpul efortului, cand consumul de oxigen este mai mare.
Cea mai frecventa cauza de arterita este ateroscleroza, de aceea multi pacienti arteritici prezinta tulburari circulatorii si la nivelul arterelor coronare ale inimii sau ale creierului.
Din aceasta cauza, speranta de viata a arteriticilor este diminuata, fiind de numai 50% la 10 ani de la aparitia simptomelor.
Aproximativ 63% dintre decese se produc prin infarct miocardic, 9% prin accidente vasculare cerebrale, iar 8% datorita altor probleme cardiace.
Din fericire, exista vesti bune in ceea ce priveste ameliorarea simptomelor, a calitatii vietii si a sperantei de viata, cu conditia aplicarii unor remedii care si-au dovedit eficienta si pe care le vom prezenta pe parcursul acestui articol.
Cel mai adesea, pacientii se plang de aparitia unei dureri intense, lancinante la nivelul pulpelor, coapselor sau feselor in timpul mersului, dureri care ii obliga sa se opreasca (claudicatie intermitenta).
Sediul durerii este in directa relatie cu locul unde este blocata circulatia.
La inceput, boala este asimptomatica, chiar daca procesul obliterant a inceput demult.
Pe masura ce boala evolueaza, durerea apare la eforturi mari, apoi la eforturi din ce in ce mai mici, pana cand ajunge sa fie prezenta chiar si in repaus. Activitatile de zi cu zi si calitatea vietii sunt semnificativ afectate.
Datorita ischemiei, nervii pot suferi si ei, producandu-se tulburari senzitive si motorii.
Diminuarea sensibilitatii, corelata cu proasta irigare, contribuie la cresterea riscului de ranire, cu infectie si sepsis, care sunt foarte greu de tratat si pot necesita amputatii.
Tulburarile trofice si mini-ulceratiile sunt frecvente.
In cazul unei ischemii acute, cand circulatia este complet si brutal intrerupta, durerea membrului este extrema si este asociata cu amorteala, paloare, raceala, paralizie si disparitia pulsului.
Aceasta situatie constituie o urgenta si se poate solda cu amputarea membrului.
Corectarea factorilor de risc este fundamentala si face parte din tratamentul arteritei.
Stoparea fumatului este esentiala, deoarece se asociaza atat cu aparitia arteritei, cat si cu accelerarea progresiunii ei.
Totodata, fumatul creste riscul de amputatie, de accident vascular cerebral, de infarct miocardic si moarte, in timp ce renuntarea la fumat scade considerabil riscul aparitiei acestor complicatii si amelioreaza capacitatea de efort.
Folosirea plasturilor cu nicotina si a unor medicamente (Bupropion) poate fi utila, mai ales in asociere cu psihoterapia cognitiv comportamentala. Diabetul zaharat trebuie intotdeauna depistat si corect tratat atunci cand este prezent.
Deoarece valorile crescute ale colesterolului, ale trigliceridelor si hipertensiunea arteriala sunt legate de aparitia aterosclerozei, cu toate consecintele ei arteriale, cardiace si cerebrale, echilibrarea lor prin mijloace dietetice sau/si medicamentoase este foarte importanta.
O alimentatie saraca in grasimi de origine animala si bogata in vegetale este foarte utila pentru controlul colesterolului.
„Renunta la fumat si continua sa mergi!” este poate sfatul cel mai intelept pentru pacientii cu arterita.
Chiar daca produce durere cand se depaseste o anumita limita, exercitiul nu trebuie nicidecum evitat.
Exista studii foarte interesante care arata ca exercitiul fizic favorizeaza productia unor factori de protectie vasculara (oxid de azot, prostacicline, factori de crestere vasculara) care produc vasodilatatie si formarea de noi capilare sangvine, favorizand oxigenarea tesuturilor.
Datorita fluidizarii sangelui, a scaderii agregabilitatii plachetare si a imbunatatirii fibrinolizei, exercitiul fizic poate stopa progresia si poate duce chiar la diminuarea aterosclerozei.
In acelasi timp, vasele de sange devin mai elastice si pot prelua si distribui cu mai multa usurinta sangele pompat de inima.
Asupra muschilor, exercitiul fizic are rolul de a creste capacitatile energetice aerobiotice datorita cresterii numarului de mitocondrii (locul unde e fabricata energia in celule) si a numarului fibrelor musculare care folosesc oxigenul pentru producerea energiei.
Aceste beneficii fiziologice se masoara printr-o neta ameliorare a timpului si distantei de mers la pacientii care participa la un program de reconditionare la efort.
Sunt studii care arata, la pacientii care s-au antrenat cu regularitate timp de 6 luni, o ameliorare a distantei parcurse cu 150% pana la aparitia durerii aproape de cea maximala.
Astfel de rezultate pot fi obtinute prin practicarea mersului cel putin de 3 ori pe saptamana timp de cel putin 6 luni.
Viteza de mers poate fi adaptata astfel incat sa provoace durere dupa 3-5 minute de mers continuu.
Urmeaza o pauza pana la disparitia durerii, dupa care ciclul se repeta, avand ca tinta o durata totala de mers de 50 de minute.
Pe masura ce toleranta la efort se amelioreaza, timpul de mers poate creste. Beneficiile apar in general dupa 4-6 saptamani.
Deoarece majoritatea pacientilor arteritici sufera si de cardiopatie ischemica, efectuarea unui test de efort este necesara pentru adaptarea nivelului de antrenament la posibilitatile pacientului in vederea evitarii unor posibile aritmii sau a infarctului miocardic in timpul efortului.
Pentru diminuarea coagulabilitatii sangelui, se recomanda aspirina in doze mici si clopidogrelul (Plavix), care s-au dovedit foarte eficiente pentru incetinirea progresiei aterosclerozei si a reducerii evenimentelor cardiovasculare.
Nici unul insa nu s-a aratat benefic pentru cresterea distantei de mers si a calitatii vietii.
Vasodilatatoarele, precum pentoxifilina, par benefice in special la pacientii care nu se pot inscrie intr-un program de exercitii fizice.
Hipocolesterolemiantele (statinele) fac si ele parte din tratamentul arteritei.