In fiecare an, milioane de oameni merg la munte pentru a practica diverse sporturi specifice precum skiatul sau alpinism. Daca o persoana isi planifica o excursie la o altitudine mai mare de 8000 de metri, ar trebui sa ceara medicului de familie, inainte de a pleca, detalii legate de afectiunile cauzate de altitudinile ridicate.
Este posibil ca aerul sa fie mai rarefiat la altitudini mari (desi s-a demonstrat ca mai degraba presiunea aerului este mai scazuta, fapt ce face mai dificila respirarea oxigenului). Acest lucru inseamna ca organismului nu ii va mai fi furnizata cantitatea de oxigen de care are nevoie. Situatia este intalnita in mod special in cazul altitudinilor mai mari de 8000 de metri.
Disconfortul va fi resimtit in mod special de catre persoanele care locuiesc in mod normal la altitudini mici, deoarece corpurile lor nu sunt obisnuite sa functioneze cu atat de putin oxigen. Daca o persoana isi petrece o perioada de timp indelungata la altitudini ridicate, organismul sau se obisnuieste cu un niveluri scazute de oxigen, fara a se imbolnavi.
Urmatoarele trei afectiuni sunt cauzate in mod special de altitudinea ridicata:
- raul acut de munte (sau boala acuta de munte)
- edemul pulmonar declansat de expunerea la altitudinea inalta
- edemul cerebral de altitudine care afecteaza creierul.
Pentru a preveni bolile provocate de altitudinea inalta se pot lua doua masuri principale in aceasta directie:
1. O persoana care isi planifica sa calatoreasca in zone cu altitudini mari, ar trebui sa ia in calcul o perioada mai indelungata de timp pentru calatorie. Cand se deplaseaza la altitudine ridicata, corpul incepe sa se adapteze la cantitatea mai mica de oxigen disponibila in aer si la presiunea scazuta, dar are nevoie de mai multe zile pentru ca organismul sa se obisnuiasca la noile schimbari.
O persoana sanatoasa are nevoie de cateva zile pentru a fi in siguranta din punctul de vedere al sanatatii la o altitudine de 8000 de metri altitudine si nu ar trebui sa avanseze cu mai mult de 1000 de metri in altitudine pe zi. In concluzie este foarte important sa i se ofere organismului ragazul sa se adapteze cu altitudinea inainte de a-l solicita fizic.
2. Somnul la o altitudine inalta va fi mai scurt, mai ales in primele zile asa ca este indicata odihna peste noapte la o altitudine mai scazuta decat cea de peste zi (de exemplu, daca in timpul zilei altitudinea este de 10.000 metri, noaptea ar trebui petrecuta in jurul altitudinii de 8.500 metri).
Printre primele manifestari ale afectiunilor provocat de altitudinile ridicate sunt: durerile de cap, ameteala, starea de slabiciune, tulburari de somn si tulburari gastrointestinale. Daca o persoana are aceste simptome trebuie sa coboare la o altitudine mai mica pana cand simptomele dispar.
Semnele mai severe includ dificultatile de respiratie (chiar si in repaus), tuse, stare de confuzie si incapacitatea de a merge in linie dreapta. Cei care au aceste manifestari trebuie sa coboare la altitudini mai reduse si sa consulte medicul.
Cel mai bun tratament pentru toate cele trei afectiuni principale declansate de altitudinea ridicata este de a merge imediat la o altitudine mai mica. Daca simptomele sunt usoare, solutia este sa se petreaca un timp mai indelungat la aceeasi altitudine pentru a-i acorda organismului timp sa se adapteze.
In aceasta perioada nu se vor face eforturi fizice decat dupa ce starea de sanatate revine la normal.Daca simptomele devin severe, persoana in cauza trebuie sa coboare pana la altitudinea la care manifestarile dispar complet. Medicamentele care pot fi folosite pentru prevenirea sau tratarea simptomelor severe specifice bolilor cauzate de altitudinea ridicata includ acetazolamida si nifedipina.
Foarte important este sa nu se ignore simptomele care apar la altitudinea inalta. Daca nu se intervine la timp, poate surveni chiar si decesul.
Acest lucru depinde de tipul si severitatea bolii cronice. Majoritatea persoanelor care sufera de boli cronice (cum ar fi cele cardiace sau pulmonare) se vor afla in siguranta atunci cand sunt la altitudini ridicate in cazul in care boala lor este sub control.
Nici pentru cei care manifesta boli coronariene, emfizem usor sau tensiune arteriala ridicata sau sunt supraponderali nu vor exista riscuri mai mari cand vor fi la altitudini inalte, fata de cei care nu au aceste boli. De asemenea, afectiunile acestora nu se vor inrautati ca urmare a calatoriei.
Totusi unele boli se inrautatesc la altitudinea ridicata. Printre acestea se numara: siclemia, bolile pulmonare severe (boli pulmonare obstructiv-cronice, emfizem sever, etc.) dar si boli cardiace severe. Daca o persoana sufera de boli cronice trebuie sa se adreseze medicului si sa-i ceara sfatul privind siguranta unei calatorii la o altitudine inalta.
Nu exista prea multe informatii in acest sens, asa ca este greu de spus cu exactitate daca o femeie insarcinata se afla in siguranta atunci cand calatoreste la o altitudine inalta. Unii experti recomanda ca femeile gravide sa nu depaseasca altitudinea de peste 8000 de metri. Totusi, inainte de a merge la o altitudine inalta, este recomandabil sa se ceara recomandari medicului.
Da, de cele mai multe ori copiii se afla in siguranta, desi acestia sunt predispusi la aparitia unor boli cauzate de altitudinea marita, intrucat corpurile lor se adapteaza mai greu la nivelul scazut de oxigen. Un copil nu poate fi capabil sa recunoasca simptomele specificie afectiunilor care apar la altitudine inalta, astfel incat parintii si adultii trebuie sa urmareasca atent orice semn care ar putea sa apara.