Ficatul ocupa locul doi ca greutate, dupa piele, intre organele corpului uman, la adult acesta putand ajunge sa cantareasca aproximativ 1,5 kg. El este situat in cadranul drept superior al abdomenului, imediat sub diafragm (muschiul care delimiteaza cutia toracica de abdomen).
Ficatul este o parte componenta a sistemului digestiv, participarea sa la procesul digestiei realizandu-se prin intermediul venei porte, care colecteaza substantele absorbite din intestin si prin intermediul bilei, secretata de catre celulele hepatice si depozitata in colecist (vezica biliara).
Pana in prezent au fost identificate mai mult de 500 de functii, realizate de catre ficat. Putem enumera cateva dintre acestea:
- prin intermediul bilei, care ajunge in intestin, sunt eliminate substante reziduale din organism sub forma materiilor fecale
- bila participa in metabolismul lipidelor, scindandu-le in substante mai simple, ce pot fi absorbite in sange
- sinteza anumitor proteine din componenta plasmei sanguine
- producerea de colesterol si proteine specifice necesare transportului de lipide prin circuitul sanguin
- transformarea glucozei in glicogen, ce poate fi depozitat ca rezerva, pentru echilibrarea nivelului de glucoza din sange
- reglarea cantitatii sanguine de aminoacizi (componente ale proteinelor)
- transformarea hemoglobinei din eritrocitele alterate, ajunse in ficat, in bilirubina (componenta a bilei) si fier (ce se depoziteaza la nivel hepatic)
- bila secretata de ficat are roul de a facilita absorbtia vitaminei K si astfel participa la sinteza factorilor de coagulare
- ficatul are functie de filtrare a substantelor nocive ajunse in organism din exterior, cum ar fi: alcoolul, amoniacul (trasformat in uree si eliminat prin urina), amfetaminele, barbituricele, etc., precum si a anumitor substante in exces, sintetizate de catre organism, de pilda anumiti hormoni: estrogen, aldosteron
- in ficat se depoziteaza vitaminele: A, D, E, K, B12, precum si cuprul si fierul (sub forma de feritina)
Ficatul este unic intre organele corpului uman datorita capacitatii sale de regenerare, de reintregire a celulelor ce au fost distruse de o boala sau de o leziune pe termen scurt.
Maladiile care afecteaza ficatul pot fi genetice, pot surveni in urma consumului excesiv de alcool, de grasimi, medicatiei de lunga durata, sau de natura virala.
Daca ficatul sufera leziuni repetate, pe termen lung (boli cronice), modificarile devin ireversibile, interferand cu functia acestuia. Fiind un organ foarte activ, cand el este bolnav, intregul corp sufera.
Cantitatea de alcool consumata ca si durata consumului sunt determinante in ceea ce priveste aparitia steatozei, hepatitei si a cirozei hepatice. Cu cat acestea cresc, cu atat creste posibilitatea de atingere a pragului ireversibil de ciroza.
Boala hepatica nu provoaca intotdeauna semne si simptome vizibile. Daca apar semne si simptome ale bolii hepatice, acestea pot include:
- Piele si ochi care par galbui (icter)
- Dureri abdominale si umflaturi
- Umflarea picioarelor si gleznelor
- Piele iritata
- Culoare inchisa a urinei
- Culoarea palida a scaunului
- Oboseala cronica
- Greata sau/si varsaturi
- Pierderea poftei de mancare
- Tendinta de a se invineti usor
Ficatul este unul dintre putinele organe, daca nu chiar singurul, carora li s-au ridicat un monument! Acesta a fost inaugurat in 1987 in orasul Balen, din nordul Spaniei, ca un omagiu adus organului care-si indeplineste functiile pe tacute, fara a se plange vreodata, sacrificandu-se. De fapt, monumentul reprezinta un ficat alcoolic si a fost dedicat ficatului de catre un medic, cu scopul declarat ca aceia care il vad sa-si reduca semnificativ consumul de alcool. Chiar daca ficatul este un organ extraordinar, puternic si rezistent, cu diverse capacitati si calitati surprinzatoare, nu inseamna ca este imun la toate agresiunile.
Avantajele vietuirii intr-o societate moderna sunt insotite de multe inconveniente, printre care se numara si o serie de substante toxice la care omul modern este, voit sau nevoit, expus. Poluarea aerului, a apei, "poluarea" alimentelor cu diversi produsi, poluarea fonica sunt mai greu (ori poate imposibil) de evitat intr-un oras mare.
Ciudata este insa alegerea unora sa participe voluntar la intoxicatia suplimentara a propriului organism. Cum se simte plamanul cuiva care, desi traieste intr-un aer deja suficient de poluat, mai adauga si o doza "moderata" de 10 tigari pe zi? Sau ce "parere" are ficatul unei persoane care, desi are de luptat in fiecare zi cu metabolizarea lipidelor in exces, cu diverse E-uri alimentare, cu multiplele feluri de chimicale ascunse in semipreparate sau chiar in alimente proaspete, dar supertratate, mai are pe langa toate acestea de facut fata si unei doze "moderate" de, sa zicem, 80 grame alcool pur? Efectele nefavorabile ale consumului de alcool asupra ficatului au fost semnalate inca din secolul al XVI-lea. Astazi, in Occident, unde infectia cu virus B are o raspandire mai restransa, consumul de alcool reprezinta principala cauza a hepatopatiilor cronice.
Virusurile cu tropism hepatic produc procese inflamatorii in care ficatul este organul tinta. Exista cel putin 5 agenti virali responsabili de leziuni hepatice acute: virusii A; B; C; E si delta. Ei au fost identificati, caracterizati si exista metode specifice de detectare a lor. Infectia cu virusul A este relativ usoara si se vindeca in general fara sechele. I se mai spune si "boala mainilor murdare", destul de sugestiv cred eu. Virusurile B si C sunt mult mai agresive – se transmit prin sange, sau contact sexual neprotejat si nu "fecal-oral", ca virusul A.
Peste 90% din alcoolul ingerat se metabolizeaza in ficat, unde este transformat in metaboliti si produsi intermediari. Consumul zilnic de alcool suprasolicita sistemele enzimatice si atrage acumularea de produsi cu actiune toxica asupra ficatului. Permanentizarea consumului de alcool duce la agravarea, la intretinerea leziunilor si, in cele din urma, la ciroza hepatica. Metabolismul lipidelor, proteinelor si glucidelor are de suferit.
Prima consecinta observabila este incarcarea cu grasimi a ficatului, realizandu-se asa-numitul "ficat gras", sau steatoza hepatica. Este o leziune reversibila, in sensul ca se remite la intreruperea consumului de alcool. O alta leziune produsa de alcool este hepatita alcoolica. Ea se caracterizeaza prin leziuni ale celulelor hepatice cu distrugerea lor (necroza) si leziuni inflamatorii asociate.
Leziunea cea mai severa este ciroza hepatica. Ea este caracterizata prin proliferarea unei proteine fibroase (colagen) care distruge arhitectura hepatica si conduce la regenerare anarhica. Ciroza este ireversibila si, din acest stadiu, se poate ajunge uneori la cancer hepatocelular! Cantitatea de alcool consumata ca si durata consumului sunt determinante in ceea ce priveste aparitia steatozei, hepatitei si a cirozei hepatice. Cu cat acestea cresc, cu atat creste posibilitatea de atingere a pragului ireversibil de ciroza.
Alcoolul nu este singura cauza a suferintei hepatice. Se adauga virusurile, medicamentele hepatotoxice, toxicele industriale etc. Desi ficatul are o mare capacitate de regenerare, persistenta agresiunilor sau o reactivitate individuala deosebita determina instalarea suferintelor hepatice cronice.
Utilizarea extensiva a medicamentelor si asocierile medicamentoase cresc frecventa efectelor toxice. Ficatul este un organ susceptibil la efectele daunatoare ale medicamentelor deoarece el este implicat in metabolizarea si inactivarea lor. In general, medicamentele folosite au o toxicitate redusa si nu produc leziuni hepatice prin actiunea proprie, dar unii dintre metabolitii lor (substante rezultate in urma variatelor transformari pe care le sufera medicamentele in corp) pot fi inalt reactivi daca depasesc mecanismele de inactivare. Cu totii stim ca un ficat sanatos inseamna un metabolism normal si un organism sanatos.
Ficatul participa la functiile metabolice, curatand organismul de compusii toxici si constituindu-se astfel intr-o farmacie vie. Cu toate acestea, este bine de stiut ca si ficatul are limitele lui.
Fiind expus la multe substante daunatoare, acest remarcabil organ este capabil sa se regenereze, sa se autorepare si sa inlocuiasca tesutul afectat. Chiar si zone extinse de necroza parcelara (in hepatitele acute virale, de exemplu) se pot vindeca total. Constructia in care micii lobuli performa aceeasi functie, arata ca, in momentul in care o sectiune este lezata, alta sectiune va prelua functia zonei lezate pana cand acesta va putea functiona din nou. Cu toate acestea, ficatul este subiectul multor boli care ii pot coplesi functiile regeneratoare.
Ficatul este unic intre organele corpului uman datorita capacitatii sale de regenerare, de reintregire a celulelor ce au fost distruse de o boala sau de o leziune pe termen scurt. Dar, daca ficatul sufera leziuni repetate si pe termen lung (boli cronice), modificarile devin ireversibile, interferand cu functia acestuia. Fiind un organ foarte activ, cand el este bolnav, intregul corp sufera.
Vechii greci considerau ficatul ca fiind centrul emotiilor si locul in care se formeaza sangele. Astazi stim ca doar a doua parte a afirmatiei este adevarata (si aceea numai in anumite circumstante). Cu toate acestea, toti oamenii ar putea simti emotii gandindu-se la organul care merita un monument nu doar in Spania, ci in fiecare cuget recunoscator!
Bibliografie:
https://www.mayoclinic.org/disease-conditions/liver-problems/symptoms-causes/syc-20374502
https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/liver-anatomy-and-functions