Tulburarea de personalitate narcisica este o afectiune mentala in care pacientul are un simt crescut al propriei importante si o nevoie profunda de a fi admirat. Ei cred ca sunt superiori celorlalti si au putina consideratie fata de sentimentele acestora din urma, dar in spatele mastii de incredere foarte mare sta o imagine de sine fragila, vulnerabila la cea mai mica critica.
Tulburarea de personalitate narcisica este una din cele cateva tipuri de tulburari de personalitate. Tulburarile de personalitate sunt afectiuni in care oamenii au caracteristici care ii fac sa se simta si sa se poarte dezagreabil in preajma celorlalti, limitand abilitatile lor de a functiona in cadrul relatiilor sau in alte arii ale vietii, cum ar fi profesional sau scolar.
In mod particular, personalitatea narcisica este caracterizata de un comportament dramatic, emotional, intrand in aceeasi categorie cu tulburarile de personalitate histrionica, antisociala si borderline. Tratamentul tulburarii de personalitate narcisica se centreaza pe psihoterapie.
Simptomele tulburarii de personalitate narcisica cuprind:
- credinta ca este mai bun decat ceilalti;
- prezenta unor fantezii despre putere, succes si atractivitate;
- exagerarea propriilor realizari si talente;
- asteptarea continua de lauda si admiratie;
- credinta ca este special;
- esuarea in a recunoaste emotiile si sentimentele celorlalti;
- convingerea ca ceilalti trebuie sa fie de acord cu ideile si planurile sale;
- profitare de bunavointa celorlalti;
- dispretul fata de persoanele pe care le considera inferioare;
- gelozie fata de altii;
- credinta ca ceilalti sunt gelosi fata de persoana sa;
- probleme in mentinerea unor relatii sanatoase;
- stabilirea de scopuri nerealiste;
- se simte rapid respins si ranit;
- incredere in sine fragila;
- aparenta de persoana cerebrala si neemotionala.
Desi unele caracteristici ale personalitatii narcisice pot da impresia ca persoana are multa incredere si o imagine de sine buna, acest lucru e doar aparent.
Personalitatea narcisica trece de granitele increderii si a imaginii de sine sanatoase, pana la a gandi atat de inalt despre propria persoana, incat se pune pe un piedestal. In schimb, persoanele care au o incredere si o stima de sine sanatoasa, nu se valorizeaza mai mult decat ii apreciaza ceilalti.
O persoana cu tulburare de personalitate narcisica da impresia ca ar fi orgolioasa, pretentioasa. Deseori monopolizeaza conversatia. Ii poate dispretui sau ii poate privi de sus pe oamenii pe care ii crede inferiori lui.
Poate avea un sentiment al indreptatirii. Si cand nu primeste tratamentul special la care considera ca are dreptul, devine nerabdator si nervos.
Poate cauta sa se imprieteneasca cu persoane pe care le considera ca au aceleasi talente, calitati si puteri – persoane pe care le vede egalele sale. Poate insista sa aiba “cel mai bun” din orice – cea mai buna masina, club sportiv, ingrijire medicala sau relatii sociale, spre exemplu.
Dedesubtul acestei grandiozitati, insa, deseori se afla o stima de sine fragila. Poate avea probleme sa accepte orice care poate fi perceput drept critica. Poate avea un sentiment secret de rusine si umilinta si, pentru a se simti mai bine, poate reactiona cu manie sau dispret si eforturi de a umili alte persoane pentru a se pune pe sine intr-o imagine cat mai buna.
Nu se cunosc cauzele tulburarii de personalitate narcisica. Ca si in cazul altor tulburari psihice, cauza este complexa.
Exista dovezi care leaga cauzele de o copilarie disfunctionala, cum ar fi hiperprotectia din partea parintilor, asteptari extreme de mari din partea parintilor, abuzul sau neglijarea. Alte dovezi indica factori genetici si psihobiologici – legatura dintre creier, comportament si gandire.
Tulburarea de personalitate narcisica se considera a fi rara, afectand mai putin de 1% din populatie. Afecteaza mai frecvent barbatii decat femeile. Tulburarea de personalitate narcisica debuteaza deseori la adultul tanar.
Desi unii adolescenti par sa aiba trasaturi de narcisism, poate fi datorata varstei si nu inseamna ca vor dezvolta tulburare de personalitate narcisica.
Desi cauzele sunt necunoscute, specialistii continua sa invete mai multe despre factorii care pot creste riscul aparitiei acestei conditii.
Acesti factori de risc sunt:
- un temperament ultrasenzitiv in copilaria mica;
- indulgenta exagerata sau supraevaluarea din partea parintilor;
- admiratie excesiva care nu este niciodata echilibrata de un raspuns realist;
- ingrijire imprevizibila sau instabila din partea parintilor;
- abuz emotional sever in copilarie;
- primirea de laude exagerate pentru felul in care arata sau pentru diferite talente, din partea parintilor;
- invatarea unui comportament manipulativ de la parinti.
O persoana cu tulburare de personalitate narcisica nu doreste sa se gandeasca ca ceva este in neregula – asemenea ganduri nu s-ar potrivi cu imaginea de sine puternica si perfecta. Prin definitie, tulburarea de personalitate narcisica determina probleme in multe arii ale vietii cum ar fi relatiile, munca, scoala si afacerile financiare.
Persoana poate fi nefericita si confuza datorita unui amestec de emotii aparent contradictorii. Ceilalti pot sa nu se bucure de prezenta sa, si persoana poate simti ca relatiile nu o implinesc.
Daca cineva observa acest fel de probleme in viata proprie, se recomanda un consult psihiatric. Urmarea unui tratament adecvat poate ajuta ca viata sa devina mai placuta.
Tulburarea de personalitate narcisica se diagnosticheaza pe baza semnelor si simptomelor si pe o evaluare psihologica amanuntita. Medicul va solicita descrierea semnelor si simptomelor pe care pacientul le prezinta – care sunt, cand apar, cat de intense sunt si de cat timp dureaza, spre exemplu. Eventual pacientul va fi rugat sa completeze un chestionar de evaluare psihologica.
Desi nu exista teste de laborator pentru a diagnostica tulburarea de personalitate narcisica, medicul poate efectua un examen fizic pentru a se asigura ca nu este prezenta o alta afectiune care sa determine simptomele respective.
Unele caracteristici ale tulburarii de personalitate narcisica sunt similare cu cele ale altor tulburari de personalitate. Medicul va avea grija sa puna diagnosticul corect. Este posibil ca un pacient sa fie diagnosticat cu mai mult de o tulburare de personalitate, in acelasi timp.
Pentru a se pune acest diagnostic trebuie indeplinite criteriile din manualul de diagnostic.
Criteriile de diagnostic pentru tulburarea de personalitate narcisica sunt:
- prezenta unui simt exagerat al propriei importante;
- preocupare cu iluzii de succes, putere si frumusete;
- credinta ca este special si se poate asocia doar cu persoane la fel de speciale;
- solicitarea constanta de admiratie din partea celorlalti;
- prezenta unui sentiment de indreptatire;
- profitarea de cei din jur;
- inabilitatea de a recunoaste nevoile si sentimentele altora;
- prezenta invidiei fata de altii;
- comportament arogant si plin de demnitate.
Daca nu este tratata, tulburarea de personalitate narcisica poate avea urmatoarele complicatii:
- consum de substante ilicite;
- abuz de alcool;
- depresie;
- ganduri si comportament suicidar;
- tulburari de alimentatie, in special anorexia nervoasa;
- probleme de relationare;
- probleme profesionale si scolare.
Tratamentul tulburarii de personalitate narcisica se centreaza pe psihoterapie. Nu exista un tratament medicamentos specific pentru aceasta tulburare. Totusi, daca pacientul prezinta simptome de depresie, anxietate sau alte afectiuni, medicamentele de tipul antidepresivelor si antianxioaselor pot fi de folos.
Tipurile de psihoterapie folosite in tratamentul tulburarii de personalitate narcisica sunt:
- Terapia cognitiv-comportamentala. In general aceasta terapie ajuta la identificarea credintelor si comportamentelor nesanatoase si negative si inlocuirea lor cu unele sanatoase, pozitive.
- Terapia de familie. In general, terapia de familie aduce intreaga familie, impreuna la sedintele de terapie. Impreuna sunt explorate conflictele, dificultatile de comunicare si de rezolvare a problemelor, pentru a ajuta la construirea unor relatii armonioase intre membrii familiei.
- Terapia de grup. In cazul acestei terapii, pacientul se intalneste cu un grup de persoane cu afectiuni similare si poate fi de ajutor in invatarea unei mai bune relationari cu ceilalti. In acest fel pacientul poate invata cum sa-i asculte pe ceilalti, sa le recunoasca sentimentele si sa ofere suport.
Intrucat trasaturile de personalitate pot fi dificil de schimbat, terapia poate dura cativa ani. Scopurile pe termen scurt ale psihoterapiei pentru tulburarea de personalitate narcisica se adreseaza unor conditii comorbide cum ar fi abuzul de substante sau alcool, depresia, increderea scazuta in sine si rusinea.
Scopurile pe termen lung sunt de reformare a personalitatii, macar partial, astfel incat modul de gandire care distorsioneaza imaginea de sine sa fie schimbata si sa se creeze o imagine de sine realista.
Psihoterapia il poate ajuta pe pacient sa relationeze mai bine cu ceilalti, astfel incat relatiile sa fie mai intime si mai placute. Il poate ajuta pe pacient sa inteleaga cauzele emotiilor si ce il impinge sa fie in competitie, sa nu aiba incredere in altii si chiar sa se dispretuiasca pe sine si pe ceilalti.
Nu exista o cale sigura de a preveni aparitia tulburarii de personalitate narcisica. Poate fi de ajutor tratarea cat mai precoce a oricarei afectiuni psihiatrice in copilarie.
Terapia de familie poate ajuta familia sa comunice mai eficient si sa faca fata conflictelor si emotiilor negative. Parintii cu tulburare de personalitate pot beneficia de ore de parenting si sprijin din partea terapeutilor si a asistentilor sociali.
Indiferent daca decizia de a solicita tratament apartine pacientului sau a fost sugerata de membrii familiei, prieteni sau angajator, pacientul poate considera ca tratamentul nu este necesar.
Natura tulburarii de personalitate narcisica il poate face pe pacient sa gandeasca ca terapia si terapeutul nu merita timpul si efortul sau si va fi tentat sa renunte. E bine ca el sa se mentina deschis si sa se concentreze pe recompensele tratamentului.
De asemenea, sa fie sigur ca:
- urmeaza corect planul de tratament: sa participe la orele de terapie programate si sa ia corect medicatia prescrisa; de retinut ca poate fi o munca grea si ca pot exista recaderi;
- se informeaza despre tulburare: educatia pacientului despre boala ii va oferi acestuia sansa de a sti mai multe despre simptome, factori de risc si tratament;
- sunt tratate abuzul de substante si a alte probleme psihiatrice; adictiile, depresia, anxietatea si stresul se pot autointretine, determinand un cerc de durere emotionala si comportamente nesanatoase;
- poate invata tehnici de relaxare si management al stresului; exista tehnici de reducere a stresului ca meditatia, yoga, tai-chi; acestea pot determina relaxare si calm;
- se concentreaza pe scopurile tratamentului; recuperarea din tulburarea de personalitate narcisica poate dura mai mult timp. Scopurile tratamentului pot fi motivatia de care are nevoie pacientul pentru a-l continua, la fel ca si ideea ca doar el poate repara relatiile afectate de comportamentul sau, fiind astfel mai implinit.