Pielea moarta de la nivelul scalpului se desprinde in scuame de mici dimensiuni.
Prezenta matretii este asociata cu disfunctia glandelor sebacee care excreta substante uleioase sau sebum.
Cand pielea capului este prea uscata, aceasta devine solzoasa, dar matreata apare si in cazul in care scalpul este prea uleios. Scuamele pot avea o usoara tenta galbuie.
Pentru tratarea matretii va fi necesara splarea de doua sau trei ori pe saptamana a parului.
Pieptanul sau peria personale se vor spala si curata cu atentie, iar parul va fi periat cu regularitate.
O dieta sanatoasa si mentinerea igienei generale amelioreaza problema.
Se va masa scalpul zilnic pentru imbunatatirea circulatiei.
O igiena orala deficitara si infectiile gingiilor pot avea drept rezultat mirosul neplacut al gurii, halena (halitoza).
Fumatul poate inrautati aceasta situatie.
Periajul corect al dintilor si mentinerea igienii orale pot fi utile pentru eliminarea acestui inconvenient.
Pot exista si alte motive pentru situatia urat mirositoare: raceli, infectii ale sinusurilor, gatului sau amigdalelor, boli de stomac, ficat, tulburari digestive, diabet zaharat, etc.
Prin urmare, daca respiratia urat mirositoare persista in ciuda unor servicii stomatologice de calitate, va fi nevoie sa se consulte un medic internist.
Cerumenul sau ceara din ureche se acumuleaza in canalul auditiv, care face legatura dintre urechea externa cu timpanul.
Deoarece aceasta secretie iese in ureche, aceasta colecteaza particulele de praf care ar putea intra in ureche din mediul extern.
De aceea, urechea va fi spalata zilnic cu apa si sapun pentru mentinerea curateniei. Nu se va introduce nimic mai adanc, in ureche, decat se poate ajunge cu degetul mic.
Utilizarea de betisoare pentru curatarea urechii, ar putea, de cele mai multe ori sa inrautateasca sanatatea urechii.
Daca o persoana simte ca cerumenul s-a acumulat in ureche si afecteaza auzul, ar trebui sa consulte medicul.
Corpul unei persoane are aproximativ doua milioane de glande sudoripare care produc aproximaiv un litru de sudoare intr-o zi. In tarile tropicale, oamenii, transpira mai mult, in mod natural.
Nivelul transpiratiei creste o data cu efortul fizic sau tensiunea nervoasa.
Transpiratia proaspata, dupa ce se evapora, nu produce miros neplacut.
Mirosul urat apare atunci cand bacteriile prezente pe piele actioneaza asupra transpiratiei si o descompun. Acest lucru se intampla in mod normal mai ales in zona adomenului, axilei, picioarelor sau in cazul hainelor care absorb transpiratia.
Doua bai pe zi si schimbarea cu haine curate mulate, stranse pe corp, din bumbac, poate ameliora problema.
In zona axilelor se poate utiliza pudra de talc ca si deodorantele antiperspirante.
Cele mai multe deodorante aflate in comert contin clorura de aluminiu, care reduce transpiratia prin formarea unui gel de hidroxid in canalele sudoripare. Dar daca transpiratia este suprimata intr-o zona, aceasta iese in exterior prin alta zona.
Parfumul aplicat pe o piele curata, poate masca mirosul transpiratiei care poate sa apara.
Sapunurile parfumate nu interfereaza cu secretia de sudoare, dar contin hexaclorofen care distruge bacteriile care cauzeaza mirosul urat al corpului.
Daca nici dupa mentinerea zi de zi a igienei corpului izul neplacut al corpului nu dispare, se va consulta medicul.
Femeile sunt cele mai predispuse la acest tip de infectie, din cazul faptului ca uretra acestora este mai scurta decat a barbatilor.
Bacteriile din zona genitala se deplaseaza catre uretra si incep sa se inmulteasca. Sansele de a dezvolta infectii urinare sunt mai ridicate in timpul unei sarcini si dupa infectii chirurgicale majore.
Infectia urinara provoaca durere sau senzatie de arsura in timpul urinarii, urinarea este frecventa, apar febra si frisoanele.
Uneori, urina isi modifica atat culoarea cat si mirosul.
Este usor ca o persoana sa manifeste infectii urinare atunci cand foloseste toaletele publice sau utilizeaza obiectele altor persoana de igiena intima.
Spalarea sau stergerea zonei genitale dupa scaun si urinare se va face din fata spre spate.
Nu se va purta igiena intima stransa si nici sintetica.
Se vor consuma minim doi litrii de apa pe zi.
Nu se va amana momentul pentru a merge la toaleta cand apare senzatia de urinare. Daca disconfortul persista, se va consulta medicul.
Oxiurile sunt viermi paraziti de aproximativ un sfert de centimentru lungime, a caror prezenta in zona anala provoaca disconfort.
Viermii ies in exteriorul canalului anal pe timp de noapte si depun oua. Acest lucru determina mancarimi locale intense, intreruperea somnului, dureri usoare sau chiar diaree.
Oxiurile se intalnesc mai ales la copii. Instinctul este sa se scarpine in acea zona. In timpul acestei actiuni, ouale se lipesc sub unghii si pot infecta orice persoana atinsa.
Ouale de oxiuri se pot transmite si pe cale aeriana sau contactul cu produsele alimentare infectate, lenjeria de pat a celor afectati.
Ouale nu sunt distruse de dezinfectanti si pot ramane active chiar si in praf o perioada indelungata de timp.
Se va consulta medicul pentru oferirea unei scheme de tratament.
Hainele de pat, lenjeria intima, cea pentru dormit trebuie spalate la temperaturi inalte.
Uneori, toti membrii familiei trebuie sa urmeze acelasi tratament, cand un membru este afectat.
Mainile se vor spala bine, cu apa si sapun inainte de fiecare masa.
Afectiunea este caracterizata de aparitita ranilor sau a verucilor intre degetele de la picioare.
In acea zona (sau spre talpi), pielea devine solzoasa. Infectia este cauzata de o ciuperca ce se multiplica in locuri umede si calde.
Iritatia poate fi minora si sa dispara de la sine, dar uneori aceasta fisureaza si raneste pielea piciorului care poate deveni sediu propice si pentru alte tiprui de infectii.
Ingrijirea adecvata a membrelor inferioare amelioreaza simptomele bolii.
Se va indeparta pielea descuamata din zona talpilor, piciorul se va spala, se va usca si se va aplica pudra.
Inainte de culcare se va aplica un unguent fungicid, iar picioarele vor fi lasate libere.
Daca este necesara purtarea de pantofi, se vor purta soseste de bumbac.
Unele vezicule se pot sparge. In acest caz, se vor tine picioarele intr-o solutie de permanganat de potasiu. Se vor inmuia picioarele in apa calda, timp de 10 minute, apoi se vor aplica lotiuni calmante.
Daca problema persista, se va contacta medicul.